ICCJ. Decizia nr. 184/2015. Contencios. Suspendare executare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 184/2015
Dosar nr. 4836/2/2013
Şedinţa de Ia 22 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
1.1.Cererea de chemare în judecată
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC A.P. SRL în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., în temeiul dispoziţiilor art. 14 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, cu modificările şi completările ulterioare, a formulat o cerere de suspendare a executării Procesului Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare emis de A.P.D.R.P. (denumită în continuare Agenţia) încheiat la data de 03 iunie 2013 şi înregistrat din 05 iunie 2013 (denumit în continuare Procesul Verbal), prin care s-a stabilit în sarcina subscrisei obligaţia de plată a unei creanţe bugetare în cuantum de 553.918,10 lei, ca urmare a retragerii ajutorului financiar nerambursabil acordat subscrisei beneficiare a contractului de finanţare din 06 aprilie 2011 (denumit în continuare Contractul) şi rezilierii acestuia din urmă.
1.2. Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 2474 din 9 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea de suspendare formulată de reclamanta SC A.P. SRL, în contradictoriu cu pârâta A.P.D.R.P., ca neîntemeiată.
Totodată, Curtea de apel a respins cererea reclamantei de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată. cererea de suspendare ca neîntemeiată.
1.3. Cererea de recurs
Împotriva Sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs SC A.P. SRL, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, reclamanta a formulat recurs, întemeiat pe ort. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii şi, pe cale de consecinţă, admiterea cererii de suspendare a executării procesului-verbal contestat.
Susţine recurenta-reclamantă că în mod eronat a apreciat instanţa de fond că nu planează o îndoială serioasă asupra actului administrativ contestat.
Astfel, a arătat recurenta că în urma formulării contestaţiei împotriva procesului verbal atacat, pârâta, deşi a constatat înlăturarea neregulii referitoare la criteriul de selecţie S2, totuşi a respins contestaţia prin Decizia nr. 23864 din 30 iulie 2013, menţinând obligaţia de recuperare integrală a finanţării acordate, în cuantum de 553.918,10 lei.
Recurenta a susţinut că în mod eronat, prima instanţă a constatat că nu s-a demonstrat îndeplinirea condiţiei privind cazul bine justificat, atâta vreme cât - pârâta a invocat nerespectarea unor temeiuri de drept sau convenţionale cu caracter general, fără referire concretă la ipoteza normei căreia i se circumscrie situaţia de fapt.
- nu au fost prezentate documentele justificative care au stat la baza constatării neregulii privind achiziţiile de utilaje, faţă de petentă pentru a-şi pregăti apărare ;
- pârâta a respins susţinerile societăţii fără minime referiri cu privire la modul pretins de eligibilitate încălcat ori dispoziţiile de drept încălcate;
- pârâta a revenit asupra concluziilor reţinute prin procesul verbal, stabilind caracterul eligibil al unor cheltuieli iniţial considerate neeligibile şi astfel, schimbarea importantă a actului administrativ, recunoscută de Agenţie prin decizia emisă în cadrul procedurii administrative prealabile.
Instanţa de fond nu a luat în considerare documentele referitoare la participarea la licitaţie a SC K.P. SRL şi SC L.M. SRL, deşi aceste documente nu au fost contestate de către Agenţie.
Instanţa de fond a omis a analiza o serie de critici susceptibile de a crea o îndoială serioasă asupra legalităţii celor reţinute prin actul contestat. Astfel, nu s-a ţinut cont de revenirea asupra declaraţiei de neconfirmare a participării la licitaţie iniţial făcută de SC K.P. SRL.
Susţine recurenta-reclamantă că instanţa de fond a omis a analiza critica sa referitoare la nerespectarea criteriului de selecţie S.2, reţinut ca neregulă prin procesul-verbal, revocat apoi prin decizia emisă. Deşi intimata-pârâtă, iniţial, a reţinut existenţa unei nereguli în ce priveşte ^nerespectarea criteriului S.2, ulterior, după formularea contestaţiei administrative, a revenit asupra pretinsei nereguli, aspect care demonstrează că există o îndoială serioasă în privinţa actului.
Precizează că există pericolul producerii unei pagube iminente în activitatea societăţii reclamante.
1.4. Procedura de examinare a recursului
Raportul întocmit potrivit art. 493 alin. (2) şi (39) C. proc. civ. a fost analizat şi comunicat părţilor, potrivit art. 493 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea din 10 iulie 2014, recursul a fost admis în principiu, fiind fixat termen pentru judecarea acestuia, cu citarea părţilor în şedinţă publică, potrivit art. 493 alin. (7) C. proc. civ.
2. Soluţia şi considerentele Înaltei Curţi, potrivit art. 498 şi art. 499 C. proc. civ.
Examinând cauza şi sentinţa recurată în raport cu actele şi lucrările dosarului precum şi cu dispoziţiile legale incidente, înalta Curte constată că recursul este fondat.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Prin Procesul Verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare emis de Agenţie din 05 iunie 2013, s-a propus recuperarea integrală a ajutorului financiar nerambursabil acordat în baza Contractului, echipa de control a Agenţiei motivând această măsură ca urmare a constatării următoarelor nereguli: "Beneficiarul nu a respectat criteriul de selecţie "5.2 - Proiectele care prin activitatea propusa creează mai mult de un loc de muncă la 25.000 euro investiţi în funcţie de tipul solicitantului".
Înalta Curte reaminteşte că măsura suspendării actului administrativ se circumscrie noţiunii de protecţie provizorie a drepturilor şi intereselor particularilor până la momentul la care instanţa competentă va cenzura legalitatea actului, consacrată prin mai multe instrumente juridice interne şi internaţionale, atât în sistemul de protecţie instituit în cadrul Consiliului Europei, cât şi în ordinea juridică a Uniunii Europene.
Legea nr. 554/2004, prevede în art. 14 şi 15, atribuţia instanţei de contencios administrativ de a ordona măsuri vremelnice de suspendare a executării actului administrativ, atunci când drepturile sau interesele legitime ale particularilor sunt supuse unui risc iminent de vătămare, în scopul evitării exercitării abuzive a prerogativelor de care dispun autorităţile publice în contextul puterii lor discreţionare.
Cazul bine justificat şi iminenţa unei pagube sunt analizate în funcţie de circumstanţele concrete ale fiecărei cauze, fiind lăsate la aprecierea judecătorului, care nu poate efectua decât o analiză sumară a aparenţei dreptului, pe baza împrejurărilor de fapt şi de drept prezentate de partea interesată, cu respectarea unui echilibru rezonabil între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să îl îndeplinească şi drepturile subiective sau interesele legitime private care pot fi afectate.
Înalta Curte, constată, contrar celor reţinute de judecătorul fondului, că în cauză sunt întrunite condiţiile cerute de art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru suspendarea actului administrativ fiscal.
Noţiunea de caz bine justificat a fost definită, la art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004 ca fiind acele împrejurări legate de starea de fapt şi de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privinţa legalităţii actului administrativ.
Or, în cauză, în mod greşit, instanţa de fond a respins în bloc argumentele prezentate de reclamantă în susţinerea cazului bine - justificat, apreciind că acestea sunt probleme de fond, ce pot fi soluţionate în cadrul unei cereri de suspendare.
Astfel, instanţa de control judiciar reţine ca fiind împrejurări ce creează o îndoială serioasă supra legalităţii procesului - verbal contestat, următoarele:
- deşi s-a reţinut că SC K.P. SRL şi SC L.M. SRL nu au confirmat participarea la licitaţie, acest fapt este contrazis de documente ce susţin participarea acestora la licitaţie.
- revenirea în parte asupra concluziilor din procesul - verbal, stabilindu-se caracterul eligibil al unor cheltuieli considerate iniţial neeligibile de către Agenţie şi, astfel, schimbarea importantă a actului administrativ prin decizia emisă în cadrul procedurii administrative prealabile.
În aceste circumstanţe, soluţia adoptată de instanţa investită cu soluţionarea acţiunii în anulare creează, cel puţin cu caracter provizoriu, premisa nelegalităţii actului a cărui suspendare s-a solicitat, fiind astfel răsturnată prezumţia de legalitate ataşată actelor administrative.
De asemenea, din dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. ş) din lege rezultă că noţiunea de pagubă iminentă are în vedere producerea unui prejudiciu.
În cauză, este necontestat că punerea în executare a unui act administrativ prin care a fost stabilită o creanţă bugetară va avea drept consecinţă diminuarea patrimoniului societăţii comerciale intimate, prin urmare, ţinând seama de considerentele de ordin legal şi de situaţia de fapt dovedită, de recomandările Comitetului de Miniştrii, pentru a evita excesul de putere din partea autorităţii fiscale şi de circumstanţele cauzei, Înalta Curte apreciază că executarea actului administrativ este de natură a crea pagube serioase, care pot să aibă consecinţe grave în patrimoniul reclamantei.
Prin urmare, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt întemeiate, iar instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală.
Având în vedere cererea recurentei-reclamante de acordare a cheltuielilor de judecată, în raport cu soluţia pronunţată asupra recursului declarat, Înalta Curte constată că sunt întrunite condiţiile prevăzute de art. 452 şi art. 453 alin. (1) C. proc. civ., urmând a obliga intimata Ia - plata cheltuielilor de judecată dovedite de recurenta-reclamantă prin înscrisurile depuse la dosar, în cuantum de 4.350 lei, reprezentând atât cheltuielile de judecată din recurs, cât şi cele ocazionate de judecata în faţa instanţei de fond.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în temeiul dispoziţiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va admite recursul, va modifica sentinţa atacată, în sensul că va admite acţiunea reclamantei şi va suspenda executarea-procesului verbal de constatare a neregulilor şi de stabilire a creanţelor bugetare nr. 16752 din 05 iunie 2013 emis de pârâta A.F.I.R. până la pronunţarea instanţei de fond.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de SC A.P. SRL împotriva sentinţei civile nr. 2474 din 9 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi, rejudecând în fond, admite acţiunea reclamantei.
Suspendă executarea procesului verbal de constatate a neregulilor şi de stabilire a creanţelor nr. 16752 din 05 iunie 2013 emis de A.P.D.R.P., până la pronunţarea instanţei de fond.
Obligă intimata A.F.I.R. la plata sumei de 4.350 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 183/2015. Contencios. Suspendare executare act... | ICCJ. Decizia nr. 1846/2015. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
