ICCJ. Decizia nr. 189/2015. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 189/2015
Dosar nr. 14249/320/2013
Şedinţa publică de la 22 ianuarie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureş la data de 03 decembrie 2013, sub nr. 14249/320/2013, petenta SC C.T. SRL a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce o va pronunţa, să dispună anularea procesului-verbal de constatare şi sancţionare a contravenţiei din data de 13 septembrie 2013, iar în subsidiar, modificarea acestuia, prin înlocuirea sancţiunii amenzii contravenţionale în cuantum de 3.000 lei cu sancţiunea avertismentului.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 3075 din data de 24 iunie 2014 a Judecătoriei Târgu-Mureş, instanţa a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu, şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, dosarul fiind înregistrat pe rolul acestei instanţe la data de 07 august 2014. Pentru a decide astfel, instanţa a considerat că locul săvârşirii contravenţiei este localitatea Gilău, care se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Cluj-Napoca.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 10750 din 21 octombrie 2014, Judecătoria Cluj Napoca a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia fiind suspendată judecata cauzei până la soluţionarea conflictului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
2. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Tărgu Mureș.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă anularea procesului verbal de contravenţie din data de 13 septembrie 2013, prin care i s-a aplicat societăţii reclamante o amendă contravenţională în cuantum de 3.000 lei, pentru că aceasta nu a respectat obligaţia de a transmite ARR-ului modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării.
În speţă, contravenţia constatată în sarcina petentei o reprezintă fapta de a nu transmite A.R.R.-ului, prin completarea unui formular în format electronic, disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării,faptă prevăzută de dispoziţiile art. 5 pct. 18 din H.G. nr. 69/2012 şi sancţionată în conformitate cu prevederile art. 8 alin. 1 al aceluiaşi act normativ.
Întrucât elementul material al contravenţiei reţinute în sarcina petentei constă în necompletarea, respectiv netransmiterea unui formular, Înalta Curte constată că locul săvârşirii contravenţiei este, în cazul de faţă, situat la locul unde contravenientul are sediul principal, conform principiului din materia obligaţiilor, întrucât prin dispoziţia legală arătată, respectiv dispoziţiile art. 5 pct. 18 din HG 69/2012, se instituie o obligaţie în sarcina proprietarului sau al deţinătorului mandatat al unui vehicul de a comunica A.R.R., prin completarea unui formular în format electronic, disponibil pe site-ul acesteia, modificările privind situaţia conducătorilor auto angajaţi, în termen de cel mult 15 zile de la apariţia modificării, situaţie în care locul contravenţiei este chiar sediul societăţii.
Astfel cum a arătat și Judecătoria Cluj Napoca, locul săvârşirii contravenţiei, chiar dacă este vorba de o faptă omisivă, este sediul angajatorului, unde se întocmeşte şi se ţine evidenţa privind situaţia conducătorilor auto angajaţi şi de unde se transmit către A.R.R, în format electronic, modificările intervenite, în termen de 15 zile de la apariţia acestora. Aceasta deoarece elementul material al contravenţiei săvârşite prin inacţiune se raportează la locul în care ar fi trebuit îndeplinită conduita activă la care legea obligă, cu atât mai mult cu cât sancţiunea pentru neîndeplinirea obligaţiilor se aplică numai operatorului de transport rutier, iar nu conducătorului auto.
În consecinţă având în vedere că petenta are sediul în Sântana de Mureş, localitate ce se află în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Târgu-Mureş, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare de soluţionare a cauzei privind pe petenta SC C.T. SRL, în contradictoriu cu intimatul I.S.C.T.R. în favoarea Judecătoriei Târgu Mureş.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 188/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 190/2015. Contencios → |
|---|
