ICCJ. Decizia nr. 190/2015. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 190/2015
Dosar nr. 18041/3/2014*
Şedinţa publică de la 22 ianuarie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Obiectul acţiunii judiciare
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 568/2/2014 reclamantul Cî.V.I. a chemat în judecată pe pârâta A.N.L.e solicitând constatarea refuzului nejustificat de luare a măsurilor necesare pentru finalizarea lucrărilor de construire la imobilul de pe lotul 398 din Programul Guvernamental Cartierul de locuinţe H.C.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 1536 din 16 mai 2014 Curtea de Apel Bucureşti, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a admis excepţia de necompetenţă materială şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia civilă.
2.2. Prin sentinţa civilă nr. 1235 din 1 octombrie 2014, Tribunalului Bucureşti, secţia civilă, a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a dispus sesizarea Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru soluţionarea acestuia fiind suspendată judecata cauzei până la soluţionarea conflictului.
II. Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
2. Argumente de fapt şi de drept relevante.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte a avut în vedere considerentele în continuare arătate:
Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată îl reprezintă constatarea refuzului nejustificat al pârâtei A.N.L. de luare a măsurilor necesare pentru finalizarea lucrărilor de construire la imobilul de pe lotul 398 din Programul Guvernamental Cartierul de locuinţe H.C.
Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, de până la 500.000 lei, se soluţionează, în fond, de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale şi accesorii ale acestora, mai mari de 500.000 lei, se soluţionează, în fond, de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege specială nu se prevede altfel”.
În cazul actului administrativ nefiscal, competenţa materială se stabileşte în raport cu rangul local sau central al autorităţii emitente, litigiul urmând să fie soluţionat de tribunal, când actul atacat este emis de un o autoritate publică locală, respectiv, de curtea de apel, când actul atacat este emis de o autoritate publică centrală.
Având în vedere obiectul cauzei de faţă - constatarea refuzului nejustificat al unei autorități centrale - respectiv A.N.L., în speţă competenţa de soluţionare a cauzei este stabilită exclusiv în raport de criteriul locului ocupat de organul emitent al actului atacat.
Prin urmare, având în vedere temeiul acțiunii, respectiv dispozițiile Legii nr. 554/2004, precum și rangul de autoritate publică centrală al pârâtei, competenţa de soluţionare a cauzei se stabilește în raport de dispoziţiile art. 10 din Legea 554/2004, în favoarea Curţii de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca instanţă de primă jurisdicţie, în soluţionarea litigiului.
Temeiul legal al regulatorului de competenţă
În conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa teritorială de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul C.V.C., în contradictoriu cu pârâta A.N.L. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 22 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 189/2015. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 192/2015. Contencios. Conflict de... → |
|---|
