ICCJ. Decizia nr. 1986/2015. Contencios
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 1986/2015
Dosar nr. 2289/88/2014
Şedinţa Camerei de Consiliu de la 13 mai 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Tribunalului Tulcea la data de 15 decembrie 2014, reclamanta SC M.I. SRL a formulat cerere de suspendare a tuturor efectelor actelor administrativ fiscale, irespectiv a raportului de inspecţie-fiscală din 28 noiembrie 2014 şi a deciziei de impunere din 28 noiembrie 2014 emise de D.G.R.F.P. Galaţi.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
2.1. Hotărârea Tribunalului Tulcea
Prin sentinţa civilă nr. 128 din 26 ianuarie 2015 a Tribunalului Tulcea a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi a fost declinată competenţa soluţionării cauzei în favoarea Curţii de Apel Constanţa.
Pentru a pronunţa această hotărâre Tribunalul a reţinut că sunt incidente dispoziţiile art. 10 din Legea contenciosului administrativ, iar valoarea totală a obligaţiilor contestate prin actele administrativ fiscale atacate depăşeşte valoarea prag de 1.000.000 RON motiv pentru care competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Curţii de Apel Constanţa.
2.2. Hotărârea Curţii de Apel Constanţa
Prin sentinţa civilă nr. 30 din 2 martie 2015 a Curţii de Apel Constanţa a fost admisă excepţia de necompetenţă materială şi afost trimisă, cauza spre competentă soluţionare Tribunalului Tulcea.
Constatându-se ivit un conflict negativ de competenţă, Curtea a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
În pronunţarea acestei hotărâri Curtea de Apel a reţinut, că valoarea obligaţiilor ce se cer a fi suspendate prin actele atacate nu depăşesc pragul de 1.000.000 RON, motiv pentru care competenţa de soluţionare, a cauzei aparţine Tribunalului Tulcea.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pronunţată în regulator de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate, cu dispoziţiile art. 135 din Noul C. proc. civ., analizând obiectul cauzei dedusă judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Tulcea, pentru considerentele ce urmează:
1. Argumentele de fapt şi de drept relevante
Înalta Curte a constatat, că în cauza de faţă ne aflăm în faţa unui conflict negativ de competenţă tipic, întrucât dispoziţiile art. 133 pct. 2 C. proc. civ. dispun că există, conflict de competenţă când două sau mai multe instanţe şi-au declinat reciproc competenţa de-a judeca acelaşi proces.
Înalta Curte a reţinut că obiectul cererii introductive îl reprezintă suspendarea executării actelor administrativ fiscale, respectiv a raportului de inspecţie fiscală din 28 noiembrie 2014 şi a deciziei de impunere din 28 noiembrie 2014 emise de D.G.R.F.P. Galaţi.
În conformitate cu dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I-a din Legea nr. 554/2004 litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 RON se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale.
Înalta Curte a reţinut că Legea contenciosului administrativ a stabilit competenţa materială de soluţionare a cauzelor în concordanţă cu dispoziţiile din C. proc. fisc., în raport de două criterii şi anume, al locului ocupat de organul care a emis ori încheiat actul şi al cuantumului litigiului ce are ca obiect taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora.
Având în vedere faptul că actele atacate privesc acte administrativ fiscale ce se referă la impozitul pe profit şi TVA, competenţa de soluţionare a litigiului se stabileşte exclusiv în raport de cuantumul sumei prevăzută în actele fiscale atacate.
Văzând dispoziţiile art. 98 din Noul C. proc. civ. în conformitate cu care regula generală în determinarea competenţei este valoarea obiectului cererii arătată în capătul principal de cerere, iar pentru stabilirea valorii nu se au în vedere accesoriile pretenţiei principale, precum dobânzile, penalităţile, fructele, cheltuielile sau altele asemenea, indiferent de data scadenţei, rezultă că în stabilirea competenţei de soluţionare a cauzei se va avea în vedere valoarea din actele atacate, respectiv impozit suplimentar 108.768 RON şi TVA suplimentar 713.519 RON.
Ca atare, în prezentul litigiu valoarea obligaţiilor principale contestate, reprezentate de impozitul pe profit şi taxa pe valoarea adăugată stabilite de organele fiscale, se situează sub pragul de 1.000.000 RON, astfel încât devin incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) teza I din Legea nr. 554/2004, care prevăd competenţa materială a tribunalelor administrativ fiscale.
2. Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ. Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Tribunalului Tulcea.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC M.I. SRL în contradictoriu cu pârâţii Agenţia Naţională de Administrare Fiscală - Direcţia Generală Regională a Finanţelor Publice Galaţi - Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Tulcea - Activitatea de Inspecţie Fiscală în favoarea Tribunalului Tulcea, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 mai 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1985/2015. SECŢIA CONTENCIOS ADMINISTRATIV... | ICCJ. Decizia nr. 1987/2015. Contencios → |
|---|
