ICCJ. Decizia nr. 199/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 199/2015
Dosar nr. 490/43/2012
Şedinţa publică de la 23 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Circumstanţele cauzei
2. Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Targu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantele A.C.T. şi F.L.I.A.C.T., în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R., a solicitat anularea Ordinului nr. 855 din 10 mai 2007 emis de M.A.D.R. privind aprobarea criteriilor de încadrare a zonelor montane defavorizate, prin raportarea acestora la „zone", conform legislaţiei U.E., iar nu la unităţi administrativ-teritoriale şi, pe cale de consecinţă, anularea Programului naţional de Dezvoltare Rurală pe anii 2007-2013 şi a anexelor acestuia privind lista unităţilor administrativ-teritoriale defavorizate, emiterea unui nou ordin privind aprobarea unor criterii de încadrare şi delimitare a zonelor montane defavorizate, cu respectarea prevederilor Regulamentului Consiliului (C.E.) nr. 1257/1999 din 17 mai 1999 privind ajutorul acordat din F.E.O.G.A. pentru dezvoltarea rurală şi de modificare şi abrogare a unor regulamente şi a Regulamentului Consiliului (C.E.) nr. 1698 din 20 septembrie 2005 privind sprijinul pentru o dezvoltare rurală acordat de Fondul european agricol pentru dezvoltare rurală; includerea în lista zonelor montane defavorizate şi zonelor localităţilor Idicel şi Idicel Pădure, din cadrul com. Brâncoveneşti, jud. Mureş, delimitate conform hărţii întocmite (provenită din hărţi digitale, bazate pe imagini satelitare şi elaborate în conformitate cu metodologia aplicată la nivel comunitar).
În motivarea cererii s-a arătat că reclamantele s-au constituit în asociaţii profesionale zootehnice, nonguvernamentale şi nonprofit reunind crescătorii de taurine.
Reclamantele au susţinut că se află într-o situaţie dezavantajoasă, arătând că deşi se află într-o zonă montană defavorizată, îndeplinind criteriile stabilite legal, din cauza condiţiilor de altitudine şi condiţii climaterice, totuşi nu pot beneficia de ajutoarele şi facilităţile primite din partea U.E. doar pe considerentul că, din punct de vedere administrativ, satul Idicel Pădure aparţine Comunei Brâncoveneşti care în majoritatea suprafeţei se află în zonă colinară şi de şes.
Reclamantele au considerat că prevederile Ordinului Ministerului nr. 355 din 10 mai 2007 sunt nelegale deoarece încalcă dispoziţiile Regulamentului Consiliului (C.E.) nr. 1257/1999 din 17 mai 1999 şi a Regulamentului Consiliului (C.E.) nr. 1698 din 20 septembrie 2005, în sensul că prin ordinul atacat aceste acte ale U.E. au fost transpuse în legislaţia naţională fără a avea în vedere scopul adoptării lor, cel al sprijinirii efective a producătorilor din aceste zone, respectiv conţinutul lor concret cu referire la zone defavorizate, nicidecum la „unităţi administrativ-teritoriale" defavorizate.
Pârâtul M.A.D.R. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii, ca neîntemeiată, arătând că obiectivele stabilite la nivel comunitar au fost atinse prin Ordinul nr. 355 din 10 mai 2007, prin implementarea Măsurii 211 - zona montană defavorizată vizează utilizarea durabilă a terenurilor agricole, neavând un scop productiv, aşa cum este prezentat în motivaţia acţiunii administrative.
2. Hotărârea Curţii de apel
Prin sentinţa nr. 224 din 30 aprilie 2013, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantele A.C.T. şi F.L.I.A.C.T. în contradictoriu cu pârâtul M.A.D.R.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că în România nivelul cel mai înalt de detaliu utilizat pentru delimitarea unităţilor teritoriale este disponibil numai începând cu nivelul N.U.T.S. 5 (unităţi administrativ-teritoriale - comune, oraşe şi municipii), nu şi pentru sate, astfel încât nu poate fi făcută o analiză a parametrilor de altitudine şi pantă la un nivel mai mare de detaliu decât N.U.T.S. 5.
De asemenea, a avut în vedere procedura de desemnare a unităţilor administrativ-teritoriale de nivel N.U.T.S. 5, încadrate în zona montană, procedură necontestată de reclamante şi în urma căreia s-a stabilit că datorită valorii medii a parametrilor de altitudine şi pantă calculaţi pentru com. Brâncoveneşti (548 m altitudine şi 11,46 % pantă) nu este posibilă includerea acestei unităţi administrativ-teritoriale în Anexa 4/A a P.N.D.R. din 2007-2013, în lista ce cuprinde unităţile administrativ-teritoriale incluse în zona defavorizată.
Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că nu este posibilă includerea în lista zonelor montane defavorizate a localităţii Idicel şi Idicel Pădure din cadrul comunei Brâncoveneşti, întrucât încadrarea în această listă se face la nivel de comună şi nu de sat.
La baza aceste încadrări stau prevederile Anexei 4A din P.N.D.R. din 2007-2013, a cărui compatibilitate cu normele comunitare (Regulamentul C.E. nr. 1257/1999) rezultă, pe de-o parte din faptul aprobării P.N.D.R. din 2007-2013 prin Decizia Comisiei Europene nr. C (2008) 3831 din 16 iulie 2008, iar pe de altă parte, din faptul că legislaţia comunitară conferă flexibilitate statelor membre în determinarea „zonelor defavorizate" iar în România nivelul cel mai înalt de detaliu pentru determinarea acestor zone este acela de unităţi administrativ-teritoriale: comune, oraşe şi municipii.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva sentinţei pronunţată de Curtea de Apel Târgu Mureş a declarat recurs reclamanta A.C.T., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, în conformitate cu dispoziţiile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 Cod procedura civilă.
În esenţă, recurenta-reclamantă a arătat, fără a formula critici concrete cu privire la sentinţa pronunţată, că potrivit art. 50 din Regulamentul Consiliului (C.E.) nr. 1698 din 20 septembrie 2005, criteriile de delimitare a zonelor montane, care determină limitarea semnificativă a posibilităţilor de utilizare a terenurilor şi creşterea costurilor lucrărilor sunt generate: fie de existenţa unor condiţii climatice foarte diferite datorate altitudinii care conduc la scurtarea semnificativă a perioadei de vegetaţie, fie la prezenţa, la o altitudine mai mică a unor pante abrupte pe majoritatea teritoriului care fac imposibilă reorganizarea sau impun utilizarea unor echipamente foarte costisitoare, fie o combinaţie a acestor doi factori în cazul în care handicapul generat de fiecare dintre aceştia, separat este mai puţin accentuat, iar combinaţia generează un handicap echivalent.
Deşi afirmativ, se susţine că ordinul atacat a fost emis în conformitate cu dispoziţiile art. 17, 18 Regulamentul C.E. nr. 1257/1999 şi art. 50 din Regulamentul C.E. nr. 1698/2005 la elaborarea sa a fost încălcat termenul de „zonă defavorizată” fiind invocate în acest sens Legea nr. 351/2001 privind planul de amenajare a teritoriului naţional şi în acest mod s-a restrâns posibilitatea aplicării Regulamentului doar la acele unităţi administrativ-teritoriale care, per ansamblu, la nivelul întregii suprafeţe îndeplinesc condiţiile.
În acest fel modul de aplicare a celor două regulamente contravine scopului şi conţinutului acestora, respectiv sprijinirea „zonelor defavorizate”, fiind delimitate acele localităţi care deşi sunt în zone montane defavorizate, dar pentru că aparţin unei anumite comune nu pot fi sprijinite, cum este cazul localităţii Idicel Pădure.
4. Apărările intimatului-pârât M.A.D.R.
Prin întâmpinarea depusă la data de 22 ianuarie 2015 intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat, formulând apărări ample şi detaliate prin care a încercat să demonstreze că soluţia de respingere a cererii reclamantei este legală, având în vedere că:
- Ordinul nr. 355/2007 a fost adoptat în baza art. 17, 18 din Regulamentul C.E. nr. 1698/2008;
- cu referire la petitul trei al cererii de chemare în judecată, trimiterea la „zone defavorizate” din Regulamentul C.E. nr. 1698/2005 conferă flexibilitatea statelor membre în determinarea zonelor defavorizate, în lipsa unei structuri administrativ-teritoriale uniform aplicabile la nivelul U.E.
5. Considerentele Înaltei Curţi asupra recursului
Examinând cauza prin prisma criticilor formulate de recurentul-reclamant şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu se impune reformarea sentinţei în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 sau art. 312 C. proc. civ.
Prin Ordinul nr. 355 din 10 mai 2007, contestat în prezenta cauză au fost reglementate începând cu anul 2007, criteriile de delimitare şi încadrare, precum şi lista unităţilor administrativ-teritoriale din zona montană defavorizată.
În prezent delimitarea zonelor defavorizate este făcută în baza prevederilor Anexei 4/A a P.N.D.R. din 2007-2013, ordinul contestat aplicându-se doar până la momentul aprobării prin Decizia Comisiei Europene a P.N.D.R. din 2007-2013, potrivit prevederilor Legii nr. 347/2004.
Reclamanta consideră că prin raportarea criteriilor prevăzute în ordinul contestat la unităţi administrativ-teritoriale şi nu la zone, aşa cum prevede legislaţia U.E. este prejudiciată prin faptul că deşi se află într-o zona montană defavorizată, nu poate beneficia de ajutoarele şi facilităţile stabilite de U.E., doar pe considerentul că din punct de vedere administrativ, sat. Idicel Pădure aparţine comunei Brâncoveneşti, care în majoritatea suprafeţei se află în zonă colinară şi de şes.
A solicitat în consecinţă anularea ordinului menţionat şi obligarea autorităţii pârâte la emiterea unui nou ordin cu respectarea prevederilor Regulamentului C.E. nr. 1698 din 20 septembrie 2005 şi Regulamentului C.E. nr. 1257/1999, prin includerea în lista zonelor montane defavorizate şi a localităţilor Idicel Pădure şi Idicel din comuna Brâncoveneşti, judeţul Mureş.
Soluţia de respingere ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată formulată de recurenta-reclamantă A.C.T. este împărtăşită de instanţa de control judiciar, după efectuarea propriei evaluări asupra elementelor de fapt şi de drept ale cauzei.
O.P.D.R. pe anii 2007-2013 au fost emise în aplicarea regulamentelor mai sus menţionate, astfel că se impune analizarea conformităţii acestora cu dispoziţiile comunitare arătate.
Noţiunea de „zonă defavorizată” din Regulamentul (C.E.) nr. 1257/1999 şi Regulamentul (C.E.) nr. 1698/2005 are o accepţie flexibilă în reglementarea naţională, în lipsa unei structuri administrativ-teritoriale uniform aplicabilă la nivelul U.E.
Având în vedere că la nivel naţional, nivelul cel mai înalt de detaliu pentru determinarea acestor zone, este acela de unităţi administrativ-teritoriale: comune, oraşe, municipii, în mod corect judecătorul fondului a apreciat că localităţile Idicel şi Idicel Pădure nu pot fi incluse în lista zonelor montane defavorizare întrucât acestea reprezintă sate în cadrul comunei Brâncoveneşti.
Astfel cum este prevăzut în P.N.D.R. din 2007-2013, zona montană defavorizată este constituită din unităţile administrativ-teritoriale (U.A.T.): 1 - situate la altitudini medii mai mari sau egale cu 600 m, limitele acestora fiind acelea ale blocurilor fizice identificate în sistemul integrat de administrare şi control care aparţin de aceste U.A.T.; 2 – situate la altitudini medii între 400-600 m şi care au o pantă medie egală sau mai mare 15%, limitele acelora fiind acelea ale blocurilor fizice (identificate în sistemul integrat de administrare şi fiscal) care aparţin de aceste U.A.T.
Comisia Europeană, urmare a analizării propunerii României din de P.N.D.R. din 2007-2013 în ceea ce priveşte metodologia aplicată în vederea delimitării zonei montane defavorizate a considerat că este o metodă corespunzătoare din punct de vedere al riscului de expunere a fondurilor comunitare destinate agricultorilor şi dezvoltării rurale.
În consecinţă, autoritatea pârâtă a aplicat procedura de desemnare a unităţilor administrativ-teritoriale la nivel N.U.T.S. 5, încadrate în zona montană, rezultând că datorită valorii medii a parametrilor de altitudine şi pantă calculaţi pentru com. Brâncoveneşti (548 m altitudine şi 11,46% pantă) nu este posibilă încadrarea acestei U.A.T. în Anexa 4/A a P.N.D.R. 2007-2013 - listă care cuprinde unităţile administrativ-teritoriale incluse în zona defavorizată.
Întrucât încadrarea în lista privind zonele defavorizate se face la nivel de comună şi nu de sat, în mod judicios instanţa de fond a respins cererea de încadrare a satelor Idicel şi Idicel Pădure din cadrul comunei Brâncoveneşti în lista zonelor montane defavorizate.
În consecinţă, Înalta Curte văzând dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 şi art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A.C.T. şi F.L.I.A.C.T. împotriva sentinţei nr. 224 din 30 aprilie 2013 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1987/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2/2015. Contencios. Anulare act administrativ.... → |
|---|
