ICCJ. Decizia nr. 2/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2/2015
Dosar nr. 8310/2/2012
Şedinţa publică de la 13 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâtul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Administraţiei şi Internelor, anularea notei raport din 14 decembrie 2011, adoptată de reclamant însuşi.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că actul administrativ a cărui anulare se solicită nu mai poate fi revocat de reclamant ca emitent, întrucât a intrat în circuitul civil şi a produs efecte juridice.
Prin această notă raport privind situaţia unor drepturi acordate în anul 2011 personalului civil din unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, ca urmare a misiunii de audit financiar efectuată în perioada 12 septembrie 2011 - 30 noiembrie 2011, de către Departamentul XI al Curţii de Conturi, conducerea ministerului a aprobat ca, începând cu drepturile salariale aferente lunii decembrie 2011, ordonatorii de credite din Ministerul Administraţiei şi Internelor să dispună măsurile necesare atât în vederea eliminării din salariul de bază al personalului civil a cuantumului aferent salariului de merit, cât şi pentru stabilirea valorii eventualelor pagube şi recuperarea acestora, generate de acordarea în perioada ianuarie-noiembrie 2011 a sumelor cu acest titlu.
În perioada 18 aprilie 2012 - 20 iulie 2012, Direcţia 1 din cadrul aceluiaşi departament al Curţii de Conturi a efectuat o altă misiune de audit financiar la ordonatorul principal de credite al Ministerului Administraţiei şi Internelor, prilej cu care s-a întocmit raportul de audit din data de 20 iulie 2012, înregistrat la Direcţia Generală Financiară sub nr. 3740862 din 20 iulie 2012.
Pârâtul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerului Administraţiei şi Internelor s-a declarat de acord cu admiterea acţiunii.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 935 din 6 martie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins cererea formulată de reclamantul Ministerul Administraţiei şi Internelor, în contradictoriu cu pârâtul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Administraţiei şi Internelor , ca fiind formulată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că legitimarea procesuală pasivă este dată de existenţa unei identităţi între persoana pârâtului şi persoana obligată în raportul juridic de drept administrativ născut în baza notei raport.
Or, în sarcina sau în favoarea pârâtului Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Administraţiei şi Internelor nu s-au născut nici un fel de drepturi sau obligaţii în virtutea notei raport a cărei anulare se solicită.
De altfel, nici reclamantul nu a fost în măsură a justifica legitimarea procesual pasivă a acestuia.
Împrejurarea că, finalmente, efectele notei raport s-ar fi răsfrânt, indirect, asupra angajaţilor vizaţi de măsurile de eliminare a cuantumului aferent salariului de merit din cuprinsul drepturilor salariale, respectiv de recuperare a sumelor aferente perioadei ianuarie-noiembrie 2011, nu prezintă nici un fel de relevanţă din perspectiva legitimării procesual pasive a Sindicatului.
Dincolo de împrejurarea că pârâţi nu figurează în cauză angajaţii persoane fizice, eventual prin sindicat, după cum reiese din textul redat, atribuţiile sindicatelor în sensul apărării drepturilor membrilor lor, se exercită în modalităţi concrete, prin promovarea de acţiuni în justiţie, textul făcând vorbire exclusiv de calitate procesuală activă. Desigur, nimic nu împiedică sindicatul să reprezinte în proces angajatul şi când acesta din urmă stă în proces în calitate de pârât, fiind însă vorba doar despre reprezentare, or calitatea procesuală pasivă verificându-se în privinţa persoanelor obligate în raportul de drept fundamental.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul Ministerul Afacerilor Interne, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, recurentul, invocând prevederile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, precum şi dispoziţiile art. 114 alin. (5) C. proc. civ., a arătat că raţiunea chemării în judecată a S.N.P.P.C. a avut în vedere chiar aceste prevederi, pentru a da eficienţă actului de justiţie, dat fiind că actul administrativ a cărui nelegalitate se solicită a se constata este aplicabil unei anumite categorii de personal din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi nu unor persoane individualizate în acest act.
Mai mult, cererea care face obiectul cauzei este o acţiune introdusă chiar de către autoritatea emitentă a actului, în conformitate cu prevederile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.
Considerentele și soluția instanței de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, normele legale incidente în cauză, precum și în conformitate cu prevederile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat pentru următoarele considerente:
Litigiul are ca obiect cererea privind anularea notei raport din 14 decembrie 2011, întocmită de reclamantul Ministerul Afacerilor Interne, cererea fiind întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004.
Prevederile legale anterior menţionate reglementează un caz de contencios obiectiv, care se referă la analizarea în abstract a unei chestiuni de legalitate.
Actele administrative care au intrat în circuitul civil şi au produs efecte juridice nu mai fi revocate de autorităţile emitente, constatarea nulităţii sau anularea acestora putând fi dispusă numai de instanţa judecătorească.
În lipsa dispoziţiilor art. 1 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 s-ar putea ajunge la menţinerea în sistemul normativ a unor acte nelegale care, în lipsa unei persoane interesate în mod direct şi personal sau vătămate, nu ar putea fi atacate în justiţie, rămânând definitive şi putând pe această cale să pericliteze anumite interese de ordin public.
Într-o astfel de acţiune, calităţile părţilor sunt inversate, în sensul că reclamant este autoritatea publică emitentă, iar pârât este beneficiarul actului.
În cauză, acţiunea a fost formulată în contradictoriu cu Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Administraţiei şi Internelor.
Potrivit dispoziţiilor art. 28 alin. (1) din Legea nr. 62/2011 „Organizaţiile sindicale apără drepturile membrilor lor, ce decurg din legislaţia muncii, statutele funcţionarilor publici, contractele colective de muncă şi contractele individuale de muncă, precum şi din acordurile privind raporturile de serviciu ale funcţionarilor publici, în faţa instanţelor judecătoreşti, organelor de jurisdicţie, a altor instituţii sau autorităţi ale statului, prin apărători proprii sau aleşi.”
Se constată că actul administrativ a cărui anulare se solicită, nota - raport din 14 decembrie 2011 priveşte situaţia unor drepturi acordate în anul 2011 personalului civil din unităţile Ministerului Administraţiei şi Internelor, fiind, aşadar, aplicabil unei anumite categorii de personal din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, asupra căreia se răsfrâng efectele acestui act administrativ, prin măsurile de eliminare a cuantumului aferent salariului de merit din drepturile salariale şi, respectiv, de recuperare a sumelor aferente perioadei ianuarie - noiembrie 2011.
Cu alte cuvinte, actul administrativ atacat vizează o categorie de personal din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor şi nu persoane individualizate.
Pe de altă parte, reclamantul nu putea chema în judecată toate persoanele aparţinând acestei categorii de personal, drept pentru care se poate considera ca beneficiar al actului administrativ contestat Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Administraţiei şi Internelor , în numele acestor persoane.
Prin urmare, instanţa de control judiciar apreciază ca fiind eronată reţinerea instanţei de fond în sensul că pârâtul Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual din Ministerul Administraţiei şi Internelor nu justifică calitate procesuală pasivă în cauză.
În consecinţă, în temeiul art. 20 alin. (3) teza finală din Legea nr. 554/2004, al art. 312 alin. (1) şi alin. (5) se va admite recursul, casându-se sentinţa cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeaşi instanţă pentru a se pronunţa asupra fondului cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de Ministerul Afacerilor Interne împotriva sentinţei nr. 935 din 6 martie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 199/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 201/2015. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
