ICCJ. Decizia nr. 212/2015. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 212/2015
Dosar nr. 3130/2/2013
Şedinţa publică de la 23 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
1. Hotărârea pronunţată de Curtea de apel
Prin sentinţa nr. 2659 din 18 septembrie 2013, Curtea de Apel Bucureşti a admis acţiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S. şi a constatat calitatea de colaborator al Securităţii în privinţa pârâtului N.N.
2. Cererea de recurs
Împotriva sentinţei pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti a declarat recurs, în condiţiile art. 483 din Noul C. proc. civ., pârâtul N.N.
În susţinerea recursului recurentul arată că în mod nelegal instanţa de fond i-a respins cererea de amânare a cauzei, solicitată în scopul obţinerii unor înscrisuri doveditoare referitoare la situaţia reală din perioada 1973 - 1983, a imobilului situat în Miercurea Ciuc.
De asemenea, arată recurentul-pârât că starea de fapt reţinută în sentinţa atacată nu corespunde realităţii, iar hotărârea a fost dată cu aplicarea greşită a legii, întrucât la adresa menţionată în cererea de chemare în judecată formulată de C.N.S.A.S. nu a locuit niciodată şi astfel nu avea posibilitatea să pună la dispoziţia organelor de securitate spaţiu locativ, pentru realizarea de întâlniri cu reţeaua informativă.
3. Apărările intimatului C.N.S.A.S.
Prin întâmpinarea formulată la data de 6 iunie 2014, intimatul C.N.S.A.S. a solicitat în principal constatarea nulităţii recursului având în vedere că acesta nu a fost redactat de un avocat, potrivit dispoziţiilor art. 486 alin. (1) lit. e) C. proc. civ.
În ceea ce priveşte motivul de recurs ce vizează faptul că în mod nelegal nu i-a fost acordat un termen pentru a depune la dosar înscrisuri relevante, instanţa arată că recurentul nu a formulat întâmpinare şi astfel judecătorul fondului a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 208 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora „Nedepunerea întâmpinării în termenul prevăzut de lege atrage decăderea pârâtului din dreptul de a mai propune probe”.
De altfel, pârâtul şi-a dat acordul pentru folosirea respectivului spaţiu de către organele Securităţii, fapt dovedit prin semnarea angajamentului, înscris pe care nu l-a contestat nici în faţa primei instanţe şi nici în recurs.
4. Procedura de soluţionare a recursului
4.1. Examinarea recursului în completul de filtru
Raportul întocmit în condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) din Noul C. proc. civ. a fost analizat în completul de filtru, fiind comunicat părţilor în baza încheierii de şedinţă din data de 28 iulie 2014, în conformitate cu dispoziţiile art. 493 alin. (4) din Noul C. proc. civ.
Părţile nu au depus puncte de vedere referitoare la concluziile raportului întocmit, asupra admisibilităţii în principiu a recursului.
Prin încheierea din 31 octombrie 2014, completul de filtru a înlăturat critica formulată de intimat cu privire la nerespectarea condiţiei prevăzute de art. 486 alin. (2) Noul C. proc. civ., având în vedere Decizia Curţii Constituţionale nr. 462/2014 care a constatat că dispoziţiile C. proc. civ. cuprinse în art. 13 alin. (2) teza a II-a, art. 83 alin. (3), precum şi art. 486 alin. (3) cu referire la menţiunile care decurg din obligativitatea formulării şi susţinerii cererii de recurs prin avocat, sunt neconstituţionale.
În consecinţă, a constatat că cererea de recurs formulată de pârât îndeplineşte condiţiile de admisibilitate şi astfel a declarat recursul ca fiind admisibil în principiu, în temeiul art. 493 alin. (7) Noul C. proc. civ., fixând termen de judecată pe fond a recursului.
4.2. Cu privire la fondul recursului
Înalta Curte constată că nu se impune casarea hotărârii recurate prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de dispoziţiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Noul C. proc. civ., reţinând în dezacord cu recurentul că din examinarea documentelor ataşate Notei de constatare din 13 februarie 2013, rezultă întrunirea în cauză a cerinţelor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a fi constatată calitatea pârâtului de colaborator al Securităţii.
Astfel, se reţine că pârâtul a semnat un angajament la data de 18 ianuarie 1973, în prezenţa lt. major G.M., U.M. X Miercurea Ciuc, Biroul C.I.
Prin respectivul angajament, pârâtul a acceptat benevol să pună la dispoziţia organelor de Securitate casa în care locuia în fapt, pentru întâlniri cu persoanele aflate în reţeaua informativă a acestora. Pârâtul nu a contestat angajamentul depus la dosar nici în faţa primei instanţe şi nici prin recursul formulat, prin acest angajament asumându-şi o serie de sarcini, precum şi să aplice legenda convenită pentru întâlnirile ce urmau să aibă loc.
Conform tabelului nominal anexat Notei de constatare, în locuinţa pusă la dispoziţie de către pârât au fost introduşi ofiţeri de Securitate, aceştia având întâlniri cu persoane din reţeaua informativă a Securităţii pe perioada cuprinsă între anii 1973-1983.
În anul 1983, luna septembrie, pârâtul s-a mutat în Blocul din Miercurea Ciuc, ca urmare a demolării imobilului în care a locuit, la această dată încetând colaborarea, întrucât noua adresă nu permitea realizarea conspirată a întâlnirilor cu reţeaua informativă (aşa cum rezultă din nota-raport privind analiza casei de întâlnire „Oltul” din data de 27 iulie 1984, întocmită şi semnată olograf de mj. B.N., U.M. X, Miercurea Ciuc).
Aşadar, Înalta Curte nu va reţine apărarea recurentului-pârât în sensul că nu a locuit la acea adresă, unde de altfel nu a existat un bloc de locuinţe, în raport de înscrisurile aflate la dosar, respectiv schiţa blocului de garsoniere A/6, Nota-raport din 27 iulie 1984 şi angajamentul din 18 ianuarie 1973.
Potrivit dispoziţiilor art. 2 lit. b) teza finală -. O.U.G. nr. 24/2008: „Colaborator al Securităţii este şi persoana care a înlesnit culegerea de informaţii de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a unui alt spaţiu pe care îl deţinea, precum şi cei care, având calitatea de rezidenţi ai Securităţii, coordonau activitatea informatorilor”.
Având în vedere că pentru a se reţine calitatea de colaborator a unei persoane este necesară întrunirea cumulativă a două condiţii, respectiv: înlesnirea culegerii de informaţii de la alte persoane şi cea de-a două, punerea la dispoziţia Securităţii a locuinţei sau a altui spaţiu pe care îl deţine, în mod judicios judecătorul fondului a reţinut întrunirea în cauză a ipotezei normei legale cuprinsă în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Cu privire la critica ce vizează neacordarea de către judecătorul fondului a unui termen pentru obţinerea documentelor care să dovedească „faptul că nu a existat niciodată imobilul de la adresa din str. T.Vladimirescu”, Înalta Curte reţine că este nefondată.
Pârâtul nu a formulat întâmpinare în faţa instanţei de fond, astfel că potrivit dispoziţiilor art. 208 alin. (2) C. proc. civ., sancţiunea aplicabilă este decăderea sa din dreptul de a mai propune probe şi de a invoca excepţii, în afara celor de ordine publică, dacă legea nu prevede altfel.
Faţă de această împrejurare, în mod corect instanţa de fond a respins cererea de amânare formulată la 13 septembrie 2013, pentru obţinerea unor înscrisuri care să demonstreze că în perioada 1973-1984 nu locuia la adresa indicată în dosar.
5. Soluţia instanţei de recurs
Având în vedere considerentele expuse mai sus, Înalta Curte apreciază că soluţia pronunţată de instanţa de fond este legală, motiv pentru care recursul declarat în cauză va fi respins ca nefondat, potrivit art. 497 alin. (1) din Noul C. proc. civ..
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de N.N. împotriva sentinţei civile nr. 2659 din 18 septembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 23 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2057/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 22/2015. Contencios. Conflict de competenţă.... → |
|---|
