ICCJ. Decizia nr. 22/2015. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 22/2015
Dosar nr. 33358/3/2013
Şedinţa publică de la 13 ianuarie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul litigiului
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanţii F.R. şi SC L.R. SRL au chemat în judecată pe pârâtele Garda Financiară, secţia Cluj şi A.N.A.F., solicitând anularea raportului din data de 21 iunie 2010 întocmit de către Garda Financiară - Secţia Cluj.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă.
2.1. Prin sentinţa civilă nr. 2516 din data de 03 aprilie 2014, Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia necompetenţei sale materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Curţii de Apel Bucureşti secţia a VIII-a, secţia de contencios administrativ şi fiscal, reţinând că pârâta A.N.A.F. se subrogă în drepturile şi obligaţiile fostei Gărzi Financiare, secţia Cluj, astfel că, din punct de vedere material (în condiţiile în care reclamanţii au optat pentru instanţa de la sediul pârâtei), competenţa de soluţionare a cauzei revine Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ si fiscal.
2.2. Prin sentinţa nr. 2365 din 12 septembrie 2014, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia privind necompetenţa materială a instanţei şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de reclamanţii F.R. şi SC L.R. SRL, în contradictoriu cu pârâtele A.N.A.F. şi D.G.R.F.P. Cluj-Napoca, în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea cauzei şi trimiterea dosarului la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
La pronunţarea acestei soluţii, curtea a apreciat că în stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei nu este relevantă transmiterea legală a calităţii procesuale pasive de la Garda Financiară, secţia Cluj, desfiinţată potrivit art. 1 şi art. 19 din O.U.G. nr. 74/2013, la A.N.A.F. sau la D.G.R.F.P. Cluj-Napoca.
Actul administrativ atacat, independent de această transmitere de calitate, rămâne un act emis de un organ administrativ judeţean şi anume Garda Financiară - Secţia Cluj.
Or, în stabilirea competenţei materiale de soluţionare a cauzei, relevant este rangul autorităţii administrative emitente a actului, iar nu rangul autorităţii administrative care a preluat activitatea emitentului actului şi, drept urmare, şi calitatea procesuală pasivă în cauză.
Considerentele Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă competentă să soluţioneze conflictul, conform art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a adopta această soluţie, Înalta Curte are în vedere considerentele în continuare arătate:
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 de lei se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
Obiectul cererii de faţă îl constituie anularea raportului din data de 21 iunie 2010, întocmit de către Grada Financiară, secţia Cluj, raport în care s-a consemnat rezultatul verificării achiziţiilor publice de transformatoare de tensiune, întrerupătoare şi alte componente, necesare sistemului energetic, efectuate de SC S.I.S.S.E. M. SA în perioada 2001-2005, verificare dispusă în Dosarul penal nr. 205/P/2007 al D.N.A., prin rezoluţia procurorului din data de 23 iulie 2008.
Aşadar, în speţă, se solicită anularea unui act administrativ emis de Garda Financiară, secţia Cluj, instituţie de nivel judeţean, conform art. 2 alin. (1) lit. b) din H.G. nr. 1324/2009, în vigoare la data controlului, dar în prezent abrogat prin art. 19 din O.U.G. nr. 74/2013.
Potrivit prevederilor art. 1 din O.U.G. nr. 74/2013 pentru îmbunătăţirea şi reorganizarea activităţii A.N.A.F., „A.N.A.F., denumita în continuare Agenţia, se reorganizează ca urmare a fuziunii prin absorbţie si preluarea activităţii A.N.V. şi prin preluarea activităţii Gărzii Financiare, instituţie publică care se desfiinţează”.
În ceea ce priveşte soluţionarea litigiilor, art. 19 alin. (5) și (6) din O.U.G. nr. 74/2013 prevede ca „Procedurile aflate în derulare la nivelul Gărzii Financiare vor fi continuate de Agenţie, care se subroga în drepturile si obligaţiile acesteia, actele îndeplinite anterior rămânând valabile. Pentru litigiile aflate pe rolul instanţelor judecătoreşti, indiferent de faza de judecata, Agenţia se subroga în toate drepturile şi obligaţiile Gărzii Financiare si dobândeşte calitatea procesuala a acesteia”.
În concluzie, criteriul valoric pentru determinarea instanţei competente nefiind aplicabil, urmează a se aplica criteriul rangului autorităţii emitente a actului administrativ a cărui anulare se cere, astfel cum în mod corect a procedat Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Pe cale de consecinţă, având în vedere considerentele arătate şi în conformitate cu dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei, în primă instanţă, în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe F.R., SC L.R. SRL, D.G.R.F.P. Cluj-Napoca şi A.N.A.F. în favoarea Curţii de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 212/2015. Contencios. Constatarea calităţii... | ICCJ. Decizia nr. 220/2015. Contencios. Anulare decizie Uniunea... → |
|---|
