ICCJ. Decizia nr. 250/2015. Contencios. Contract administrativ. Contestaţie în anulare - Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 250/2015
Dosar nr. 5830/1/2013
Şedinţa publică de la 27 ianuarie 2015
Asupra contestaţiei în anulare de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Cadrul procesual
Prin cererea adresată Înaltei Curții de Casație și Justiție la data de 9 decembrie 2013, contestatoarea SC A.P.C. SRL a formulat contestaţie în anulare a Deciziei nr. 6743 din 17 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Contestatoarea a indicat ca şi temei al contestaţiei in anulare dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi art. 503 alin. (2) pct. 2 din Noul C. proc. civ.
A arătat contestatoarea, in contextul unei succinte prezentări a situaţiei de fapt, că citaţia pentru termenul de judecată acordat in data de 17 octombrie 2013 nu a ajuns niciodată la recurentă, aceasta fiind restituită cu menţiunea „afişare” pentru a se crea o aparenţă de legalitate şi corectitudine din partea celui chemat să îndeplinească procedura.
Totodată s-a arătat că, deşi recurenta - contestatoare a formulat prin adresa din data de 14 octombrie 2013 o cerere de amânare a cauzei in vederea angajării unui apărător, instanţa a respins-o fiind încălcat astfel dreptul la apărare.
S-a susţinut că nu a fost legal citată şi nici prezentă la termenul la care s-a judecat cauza, acesta fiind motivul contestaţiei in anulare.
În ceea ce priveşte procedura de citare, s-a apreciat că au fost încălcate dispoziţiile art. 153 şi 154 din Noul C. proc. civ. cu privire la modalitatea de citare şi la cuprinsul dovezii de citare.
Se susţine că simpla menţiune a agentului procedural cu privire la afişarea citaţiei nu creează siguranţa că persoana juridică a primit efectiv comunicare.
Referitor la taxele judiciare de timbru, invocă procedura prevăzută de art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., cu privire la obligaţia instanţei de a pune in vedere reclamantei de a timbra cererea in cuantumul stabilit potrivit O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, in termen de 10 zile de la primirea comunicării.
De asemenea, a susţinut că întâmpinarea i-a fost comunicată prin fax, după depunerea cererii de amânare, cu doar două zile înainte de termenul de recurs.
A solicitat admiterea contestaţiei in anulare formulată împotriva Deciziei nr. 6743 din 17 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, admiterea recursului formulat impotriva sentinţei civile nr. 138 din data de 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Suceava şi admiterea acţiunii formulate, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
2. Hotărârea instanţei de recurs
Prin Decizia nr. 6743 din 17 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, s-a anulat recursul declarat de SC A.P.C. SRL Gura Humorului împotriva sentinţei nr. 138 din data de 10 aprilie 2012 a Curţii de Apel Suceava, ca netimbrată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a reţinut că recurenta nu şi-a îndeplinit obligaţia timbrării căii de atac potrivit dispoziţiilor art. 3 lit. m) şi art. 11 alin. (1) din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru şi art. 3 din O.G. nr. 32/1995, aprobată prin Legea nr. 106/1995.
II. Decizia Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Înalta Curte analizând contestaţia în anulare, în raport cu motivele invocate şi cu dispoziţiile procedurale aplicabile, o va respinge pentru următoarele considerente:
Deşi contestatoarea a invocat dispoziţiile art. 503 alin. (1) şi art. 503 alin. (2) pct. 2 din Noul C. proc. civ., Înalta Curte constată că in cauză se aplică principiul general introdus prin art. 24-25 din Noul C. proc. civ. şi de art. 3 din Legea 76/2012, respectiv al aplicării noilor norme numai proceselor şi executărilor silite începute ulterior intrării in vigoare.
Or, reţinând că dosarul in care a fost pronunţată hotărârea atacată a fost înregistrat pe rolul instanţelor la data de 25 octombrie 2011, Înalta Curte constată că, in fapt, motivele contestaţiei in anulare se circumscriu dispoziţiilor art. 317 alin. (1) şi art. 318 teza I C. proc. civ. din 1865.
Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare şi nesuspensivă de executare, îndreptată împotriva hotărârilor judecătoreşti irevocabile date cu încălcarea anumitor norme de procedură, sau greşite din cauza unor inadvertenţe de ordin formal.
Ea poate fi exercitată numai în cazurile şi condiţiile expres prevăzute de art. 317 - 321 C. proc. civ.
Reglementând contestaţia în anulare prin art. 317 alin. (1) C. proc. civ. s-a prevăzut că hotărârile irevocabile por fi atacate cu contestaţie in anulare atunci „când procedura de chemare a părţii, pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii”.
Constată Înalta Curte că la fila 8 din dosarul de recurs se află dovada de comunicare a citaţiei către SC A.C.P. SRL Gura Humorului, întocmită de agentul procedural A.F. la data de 11 iunie 2012.
Observă instanța că dovada de comunicare s-a efectuat la adresa precizată in cererea de recurs, aceasta cuprinzând toate menţiunile prevăzute de art. 100 C. proc. civ. (şi nu art. 154 alin. (1) din Nou C. proc. civ. cum eronat indică petenta), inclusiv obligaţia achitării taxei judiciare de timbru şi a timbrului judiciar.
Înalta Curte aminteşte şi dispoziţiile art. 100 alin. (4) C. proc. civ., potrivit cărora, procesul - verbal face dovada până la înscrierea in fals cu privire la faptele constatate personal de cel care l-a încheiat, astfel că simpla susţinere a administratorului societăţii in sensul că nu a primit citaţia nu poate răsturna această prezumţie.
Cu privire la cel de-al doilea motiv al contestaţiei in anulare întemeiat pe dispoziţiile art. 318 teza I C. proc. civ., respectiv că dezlegarea dată de instanţa de recurs „ este rezultatul unei greşeli materiale” in sensul că in mod eronat s-a apreciat că reclamanta ar fi fost citată din luna iunie 2012, constată Înalta Curte că acesta este strâns legat de argumentele susţinute anterior, urmând a fi respins pe cale de consecinţă.
S-a apreciat in mod corect de către instanţa de recurs, că timpul scurs de la comunicarea citaţiei, 11 iunie 2012 şi data primului termen de judecată, respectiv, 17 octombrie 2013 (mai bine de un an) este suficient pregătirii apărării.
In fapt, se constată că, prin contestaţia in anulare contestatoarea își invocă propria culpă, atât in ceea ce priveşte modalitatea de gestionare a corespondenţei societăţii, cât şi in ceea ce priveşte exercitarea drepturilor şi obligaţiilor procesuale cu diligenţă, astfel încât cauza să fie soluţionată cu celeritate.
Referitor la celelalte susţineri din cuprinsul contestaţiei in anulare, se reţine că sunt invocate proceduri şi texte de lege neaplicabile in cauză, respectiv art. 200 alin. (2) teza I din Noul C. proc. civ., art. 31 din O.U.G. nr. 80/2013, intrată in vigoare la data de 29 iunie 2013, instanţa urmând a le înlătura pentru argumentele susţinute anterior.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile contestatoarei sunt nefondate şi nu pot fi primite, iar instanţa de recurs a pronunţat o hotărâre temeinică şi legală.
Având în vedere considerentele expuse şi ţinând seama de prevederile art. 320 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge contestaţia în anulare ca fiind neîntemeiată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare formulată de SC A.P.C. SRL împotriva Deciziei nr. 6743 din 17 octombrie 2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 246/2015. Contencios. Pretentii. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 254/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
