ICCJ. Decizia nr. 256/2015. Contencios. Constatarea calităţii de lucrător/colaborator al securităţii (OUG nr.24/2008). Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 256/2015
Dosar nr. 6686/2/2013
Şedinţa publică de la 27 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 8 octombrie 2013, s-a înregistrat acţiunea in constatare formulată de reclamantul C.N.S.A.S. în contradictoriu cu pârâtul P.V., prin care s-a solicitat a se aprecia asupra calităţii de colaborator al Securităţii in ceea ce-l priveşte pe pârât.
Prin sentinţa nr. 4148 din data de 20 decembrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal s-a respins acțiunea formulată de reclamantul C.N.S.A.S., în contradictoriu cu pârâtul P.V., ca neîntemeiata.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamantul C.N.S.A.S. criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Motivele de recurs invocate conform art. 483 C. proc. civ. se încadrează în dispoziţiile 488 pct. 8 C. proc. civ. invocându-se greşita aplicare a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 2 lit. h) din O.U.G. nr. 24/2008 în ceea ce priveşte soluţia de respingere a acţiunii în constatare având ca obiect constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul - intimat.
Recurentul arată că în mod greşit prima instanţă deşi a efectuat o analiză a diferitelor informaţii date Securităţii de către pârât, în baza angajamentului semnat de acesta la data de 10 februarie 1981, a apreciat că notele de informaţii nu îndeplinesc concomitent fiecare din motivele prezentate ambele condiţii prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Concret, referitor la condiţia denunţării unor atitudini potrivnice regimului comunist prima instanţă a arătat că:
- Denunţarea unei persoane care „mereu se plângea că nu poate sa-şi practice meseria, neavând condiţiile necesare, făcând mereu comparaţie cu metodele de lucru din străinătate" (nota din 20 august 1987) nu ar reprezenta denunţarea unei atitudini potrivnice regimului comunist întrucât „N.F. era deja plecat din ţară". Or, considerăm ca această analiză, deşi îşi propune să stabilească dacă atitudinea denunţată era sau nu potrivnică regimului comunist, analizează, în realitate, îndeplinirea celei de a doua condiţii, anume posibilele efecte asupra persoanei "denunţate. îndeplinirea sau nu a primei condiţii nu a fost analizată de sentinţa atacată.
-De asemenea, potrivit primei instanţe, nota din 26 noiembrie 1987 nu ar reprezenta denunţarea unei atitudini potrivnice regimului comunist întrucât „FN era deja plecat". Din nou prima instanţă, deşi arată că analizează îndeplinirea primei condiţii, se referă exclusiv la cea de a doua condiţie, anume posibilele efecte ale notei furnizate.
- Aceeaşi eroare priveşte şi nota din 09 octombrie 1987 prin care intimatul aducea la cunoştinţa Securităţii că ospătarul M.V. (prescurtarea C.N.S.A.S.) „nu este căsătorit şi tot timpul are mici explozii de nemulţumire la adresa conducerii de partid şi speră ca într-o zi să plece din ţară, indiferent sub ce formă, motiv pentru care nici nu vrea să se căsătorească" (sublinierea C.N.S.A.S.). Deşi, în aparenţă, prima instanţă arată că analizează îndeplinirea condiţiei referitoare la denunţarea unor atitudini potrivnice regimului comunist, în realitate este analizată, din nou cea de a doua condiţie. Astfel, prima instanţă a arătat că nu s-ar putea demonstra „existenţa vreunei legături de cauzalitate între emiterea notei de informare de către pârât şi luarea sub observaţie a lui M.V. de către fosta Securitate". Dincolo de faptul că prima instanţă arată că analizează prima condiţie, în timp ce, în realitate, o analizează pe cea de a doua, chiar şi din perspectiva celei de a doua condiţii, analiza nu este corectă. Astfel, practica amplă şi constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii de Apel Bucureşti au arătat că, prin vizarea îngrădirii unor drepturi, legiuitorul nu cere încălcarea efectivă a acestor drepturi, ci expunerea persoanei denunţate unor posibile acţiuni informative ale Securităţii. Or, nota citată anterior expunea persoana denunţată unor astfel de consecinţe, iar intimatul conştientiza în mod evident riscul la care îl supunea pe cel denunţat. Prin urmare, interpretarea dată de prima instanţă este rezultatul încălcării şi aplicării greşite a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
În ceea ce priveşte a doua condiţie legală cea referitoare la vânzarea îngrădirii unor drepturi, prima instanţă analizând nota referitoare la turistul belgian, a apreciat greşit că nu este îndeplinită această condiţie.
Prima instanţă a arătat că este corectă, „ca ipoteză", afirmaţia C.N.S.A.S. potrivit căreia respectivele comentarii privind conducerea de partid sau exprimarea interesului faţă de situaţia economico-politică din România conduceau la acţiuni informative asupra cetăţenilor străini”.
Cu toate acestea, prima instanţă a arătat că C.N.S.A.S. nu ar fi probat încălcarea efectivă a drepturilor respectivului cetăţean străin. Faţă de acest considerent, arătăm că interpretarea dată de prima instanţă este rezultatul încălcării şi aplicării greşite a prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Aşa cum am arătat, practica amplă şi constantă a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie şi a Curţii de Apel Bucureşti au arătat că, prin vizarea îngrădirii unor drepturi, legiuitori nu cere încălcarea efectivă a acestor drepturi, ci expunerea persoanei denunţate unor posibile acţiuni informative ale Securităţii. Or, chiar prima instanţă a arătat că respectivele comentarii privind conducerea de partid sau exprimarea interesului faţă de situaţia economico-politică din România conduceau la acţiuni informative asupra cetăţenilor străini.
În cele din urmă, prima instanţă a arătat că intimatul nu ar fi avut reprezentarea posibilelor consecinţe ale denunţului, câtă vreme „prezenţa străinului pe teritoriul românesc era sporadică sau chiar supusă incertitudinii". Din nou, interpretarea dată de prima instanţă este contrară prevederilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Legiuitorul nu impune ca denunţătorul să fie sigur de rezultatul negativ al denunţului său, ci doar ca acesta să fie în măsură să conştientizeze că asupra celui denunţat puteau urma acţiuni informative derulate de Securitate.
În jurisprudenţă s-a arătat că şi cetăţenii străini puteau fi obiectul notelor furnizate Securităţii de către informatori, iar părerile lor privind conducerea de partid sau faţă de situaţia economică politică din România comunistă conduceau la acţiuni informative asupra cetăţenilor străini de natură a încălca drepturi şi libertăţi fundamentale.
Se solicită admiterea recursului şi casarea sentinţei atacate în sensul admiterii acţiunii în constatarea calităţii de colaborator al Securităţii în ceea ce-l priveşte pe pârâtul-intimat.
La dosar pârâtul-intimat a formulat întâmpinare în care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, iar recurentul-reclamant a formulat răspuns la întâmpinare.
Prin încheierea din camera de consiliu din data de 6 octombrie 2014, recursul a fost apreciat ca admisibil şi instanţa a făcut aplicarea art. 493 alin. (5) şi alin. (6) C. proc. civ.
Analizând recursul declarat, în raport de motivele invocate, Curtea îl apreciază ca nefondat în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 488 pct. 8 C. proc. civ. interpretarea greşită a normelor de drept material, respectiv a dispoziţiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Curtea apreciază că în mod greşit prima instanţă prin soluţia de respingere a acţiunii a constata că pârâtul P.V. care în baza angajamentului din 10 februarie 1981-filele 85-86 dosar fond a informat Securitatea, prin numeroase note informative scrise de mâna proprie şi sub acoperirea numelor conspirative „P.” sau „V.”, nu poate avea calitatea de colaborator al Securităţii, apreciind greşit, în raport de probele administrate în sensul neîndeplinirii condiţiilor prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
Pârâtul-intimat a fost verificat în raport de dispoziţiile art. 3 lit. z) din O.U.G. nr. 24/2008, rezultând următoarele din cuprinsul notei de constatare a fost recrutat la data de 10 februarie 1981 de către I.J.S Braşov, sub numele conspirativ <P.>, pe linia problemei <T.> pentru supravegherea informativă a diplomaţilor, ziariştilor, comercianţilor, delegaţilor de firme turistice, precum şi a cetăţenilor români cunoscuţi ca legături ai unor cetăţeni străini, care vizitau staţiunea Predeal. Precizăm că şi anterior recrutării oficiale a fost folosit ca sursă de informare, în calitate de candidat, sub numele conspirativ <V.> între 1980-1981. A fost abandonat în 1988 pentru că a devenit membru de partid. Cu toate acestea, a continuat să fie folosit ca sursă cu aprobare. De asemenea, în paralel cu calitatea de sursă, domnul P. a fost verificat de S.C.E. din cadrul I.J.S. Braşov, deoarece solicitase efectuarea unei călătorii în R.F.G. iar în 1989 a fost lucrat prin dosar de urmărire informativă pentru clarificarea legăturilor sale cu cetăţeni români stabiliţi în străinătate.
Curtea analizând notele informative, menţionate în nota de constatare apreciază că sunt îndeplinite ambele condiţii cumulative prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 atât condiţia furnizării de informaţii despre activităţi sau acţiuni potrivnice regimului comunist cât şi condiţia vizării îngrădirii unor drepturi şi libertăţi fundamentale.
Astfel, prin nota informativă din 20 august 1987 (filele 4-5 din Nota de Constatare, Dosar cu cota arhivistică nr. R/368152, vol. 2, fila 8), intimatul aducea la cunoştinţa Securităţii faptul că domnul F. (prescurtarea C.N.S.A.S.) „mereu se plângea că nu poate să-şi practice meseria, neavând condiţiile necesare, făcând mereu comparaţie cu metodele de lucru din străinătate, unde am aflat că a lucrat o perioadă de timp".
Această notă scrisă de intimat a trezit imediat interesul ofiţerilor Securităţii. Aceştia, cunoscând că persoana denunţată „se află plecat cu familia în excursie în Occident şi se discută că termenul de înapoiere în ţară a fost depăşit", au hotărât sesizarea serviciului paşapoarte. Este evident că situaţia semnalată de intimat - potrivit căruia persoana denunţată admira „metodele de lucru din străinătate", fiind în schimb nemulţumit de starea de lucruri în România - a determinat sesizarea serviciului paşapoarte.
Printr-o altă notă scrisa de intimat la 26 noiembrie 1987 (fila 5 din Nata de Constatare, Dosar cu cota arhivistică nr. R/368152, vol. 2, fila 6), acesta a oferit Securităţii date legate de viaţa personală a casierului F.N. (prescurtarea C.N.S.A.S.), susţinând că persoana denunţată ar fi s-ar fi căsătorit din interes. Informaţiile strict legate de viaţa familială şi personală a celui denunţat dovedesc încălcarea dreptului la viaţă privată, odată cu divulgarea acestor aspecte într-o notă informativă adresată Securităţii. Dincolo de acest aspect, nota dezvăluie circumstanţele în care persoana denunţată a emigrat, precum şi faptul că persoana denunţată fusese determinată să emigreze de către fosta sa soţie. Imediat după primirea notei, ofiţerii Securităţii au hotărât că „vor fi continuate verificările privind pe F.N., dacă a fost influenţat, ajutat de cineva, cauza refuzului înapoierii în ţară".
Prin nota scrisă pe care a scris-o la 16 noiembrie 1989 (filele 20-21 din Nota de Constatare, Dosar cu cota arhivistică nr. 1310743, vol. 1/A, filele 26-28), intimatul informa Securitatea că domnul S.M. (prescurtarea C.N.S.A.S.) - pe care îl întâlnise în cursul unei excursii efectuate în Austria - îi făcuse propunerea de a rămâne definitiv în Occident. Concret, intimatul îl denunţa pe domnul S.M., arătând că „din partea acestuia am primit numeroase îndemnuri de a rămâne în Occident'.
Deosebit de importantă este nota din 28 decembrie 1980 (filele 3-4 din Nota de Constatare, Dosar cu cota arhivistică nr. R/368152, vol. 2, filele 52-54). Prin această notă informativă scrisă de intimat, Securitatea era înştiinţată despre faptul că turistul belgian D.A. (prescurtarea C.N.S.A.S.) îşi exprimase tranşant dezamăgirea faţă de situaţia socială, economică şi politică din România acelor ani. Concret, turistul arătase că România suferise o evidentă involuţie faţă de anul 1953 (an în care persoana denunţată vizitase, de asemenea, România), manifestându-şi nemulţumirea faţă de criza alimentară - „am fost în piaţă la Braşov, unde nu am găsit nimic, iar la carne nu puteai să te apropii - sau faţă de faptul că Bucureştiul „nu este iluminat.
Acelaşi turist era denunţat de intimat pentru că atacase cultul personalităţii dictatorului N.C. Această atitudine a persoanei denunţate este sintetizată de intimat în nota informativă prin formularea „M.N. - cultul personalităţii". Este notoriu faptul că, din perspectiva autorităţilor represive comuniste, nu se putea concepe o atitudine mai gravă decât criticile care îl vizau personal pe N.C. Potrivit propagandei oficiale, N.C. se identifica cu P.C.R., reprezenta personificarea regimului, iar persoana sa era nu putea face obiectul niciunei criticii Prin urmare, a susţine că exista un cult al personalităţii dictatorului reprezenta un act de sfidare la dresa regimului. În consecinţă, persoana care denunţa un astfel de act îl expunea în mod deliberat pe cel denunţat unor acţiuni informative derulate de fosta Securitate.
Într-adevăr, aceste acţiuni nu s-au lăsat aşteptate, reprezentanţii Securităţii identificând camera în care era cazată familia turistului denunţat, astfel în cât au stabilit că „prin sursa „B.M." se va efectua o observare în cameră, după care se va decide pentru o eventuală pătrundere secretă". Respectivele măsuri reies chiar din adnotările de la finalul notei scrise de intimat, astfel că este dincolo de orice dubiu legătura de cauzalitate dintre informaţiile scrise de intimat şi reacţia imediată a reprezentanţilor Securităţii.
Şeful problemei „T.”, din cadrul Securităţii judeţului Braşov a stabilit că „informaţia prezintă interes". De asemenea, ofiţerul de Securitate a hotărât că intimatul ar fi trebuit să fie „instruit în legătură cu modul de redactare a notelor informative care denunţau „injurii ia adresa unor conducător. Din perspectiva ofiţerilor de Securitate, critica adusă de persoana denunţată la adresa lui N.C., sintetizată prin formularea „M.N. - cultul personalităţii, era atât de dură, încât însăşi menţionarea ei într-un document primit şi utilizat de Securitate le crea acestora un sentiment de teamă.
Prin nota informativă din 09 octombrie 1987 (filele 23-24 din Nota de Constatare, Dosar cu cota arhivistică nr. R/368326, vol. 1, fila 26), păstrată în dosarul deschis de Securitate pe numele persoanei denunţate, intimatul aducea la cunoştinţa Securităţii că ospătarul M.V. (prescurtarea C.N.S.A.S.) „nu este căsătorit şi tot timpul are mici explozii de nemulţumire la adresa conducerii de partid şi speră ca într-o zi să plece din ţară, indiferent sub ce formă, motiv pentru care nici nu vrea să se căsătorească" (sublinierea C.N.S.A.S.). Imediat după primirea acestei note scrise de intimat, ofiţerul de Securitate a adăugat: „Vor fi întreprinse măsuri de verificare a celor semnalate de „P."' (ofiţerul menţiona unul din cele două nume conspirative ale intimatului). Practic, prin această notă informativă sunt denunţate doua atitudini potrivnice regimului comunist: pe de o parte, „mici explozii de nemulţumire la adresa conducerii de partid', iar pe de altă parte intenţia celui denunţat de a pleca definitiv din țară.
Prin nota informativă din 01 august 1988 (filele 26-27 din Nota de Constatare, Dosar cu cote arhivistică nr. 16046, vol. 1, fila 13), păstrată în dosarul deschis de Securitate pe numele persoanei denunţate K.I. (prescurtarea C.N.S.A.S.), intimatul dezvăluia conţinutul unei scrisori trimise de domnul G.E. (prescurtarea C.N.S.A.S.) către soţia domnului K.I. (prescurtarea C.N.S.A.S.).
În cuprinsul notei sale, intimatul explica modul prin care reuşise să citească respective scrisoare, profitând de împrejurarea că se aflase în prejma domnului K.I. Acest gest eşti suficient, in opinia noastră, pentru a demonstra încălcarea secretului corespondente (art. 33 din Constituţia din 1965) şi a dreptului la viaţă privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală Drepturilor Omului). Dincolo de încălcarea secretului corespondenţei, intimatul divulga faptul că expeditorul scrisorii o sfătuia pe soţia domnului K.I. să (Urmeze un curs de cosmetician care putea să îi fie de folos acesteia, odată cu emigrarea în Occident.
Mai mult, cu privire la aceste persoane, intimatul a desfăşurat şi alte investigaţii proprii, prin care stabilise că sfatul domnului G.E. (prescurtarea C.N.S.A.S.) fusese urmat, iar domnul K.I. (prescurtarea C.N.S.A.S.) „şi-a înscris soţia la un astfel de curs". Aceste informaţii, coroborate cu faptul că, potrivit intimatului, „cunosc că acesta (K.I., nota C.N.S.A.S.) intenţionează să efectueze o deplasare turistică în Occident', conturau concluzia că domnul K.1. intenţiona să emigreze şi că nu s-ar mai fi întors în ţară, odată ce ar fi reuşit „să efectueze o deplasare turistică în Occident. Mai mult, prin aceeaşi notă informativă, este denunţat şi expeditorul scrisorii, domnul G.E. (prescurtarea C.N.S.A.S.) care îi încuraja pe cei doi soţi să emigreze.
Imediat după ce a primit nota, ofiţerul de Securitate a dispus: „Nota se va exploata la gaz", într-adevăr, aşa cum am arătat, nota scrisă de intimat este păstrată în dosarul deschis de Securitate pe numele persoanei denunţate K.I. (prescurtarea C.N.S.A.S.).
În mod greşit şi nelegal, în opinia instanţei de recurs, prima instanţă a verificat îndeplinirea cumulativă a celor două condiţii în raport de fiecare notă de informaţii în condiţiile în care, din analiza comparativă a notelor rezultând îndeplinirea celor două condiţii legale.
A doua condiţie de fond se referă la vizarea îngrădirii unor drepturi fundamentale - şi nu neapărat încălcarea propriu-zisă a acestor drepturi - în sensul că intimatul putea si trebuia să conştientizeze posibilele urmări ale informaţiilor furnizate. Si această condiţie este îndeplinită, întrucât este exclus ca intimatul să nu fi realizat faptul că, odată ce furniza astfel de informaţii, asupra celor la care se referea în notele pe care Ie-a scris, urma, cel mai probabil, să se desfăşoare o acţiune de investigare din partea Securităţii. Or, această acţiune de investigare presupunea cel puţin încălcarea dreptului la viaţă privată (prevăzut de art. 17 din Pactul Internaţional privind Drepturile Civile şi Politice şi de art. 12 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), prin căutarea şi obţinerea de noi informaţii despre persoanele urmărite, fără acordul acestora.
De asemenea, măsurile de urmărire nu puteau decât să se înăsprească, dacă persoana denunţată se afla deja în atenţia Securităţii.
Această condiţie nu este doar atinsă în speţă, ci, mai mult, este depăşită, câtă vreme informaţii legate strict de opiniile şi viaţa privată a unor persoane erau divulgate Securităţii, cu consecinţa încălcării dreptului la viaţă privată.
Curtea nu va reţine susţinerile din întâmpinare de natură a confirma legalitatea sentinţei atacate.
Prin întâmpinarea sa, intimatul arată, în esenţă, că „la acea vreme aşa-zisa colaborare ere considerată obligaţie şi atribuţie de serviciu a lucrătorilor din turism care veneau în contact a cetăţenii străini", informaţiile furnizate Securităţii fiind date sub presiune. Potrivit intimatului, prin notele furnizate nu ar fi vizat încălcarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti deoarece din înscrisurile depuse „nu rezultă că urmare a acelor declarate, s-au luat în mod efectiv măsuri care să conducă la încălcarea drepturilor persoanelor ce au făcut obiectul notelor”.
Din cuprinsul întâmpinării rezultă că intimatul, deşi afirmă că la aceea vreme colaborarea era o obligaţie de serviciu, totuşi arată că a fost presat să furnizeze aceste informaţii. De asemenea, deşi este de acord cu interpretarea noţiunii de vizare, în sensul că aceasta nu presupune producerea efectivă a consecinţelor faptelor, ci doar conştientizarea posibilităţii producerii acestora, în analiza făcută prin întâmpinare reproşează, de fapt, că „nu s-a probat producerea acestor consecinţe".
De asemenea, se desprinde ideea că intimatul interpretează prevederile art. 2 lit b) din O.U.G. nr. 24/2008, în sensul că cele două condiţii cumulative statuate de norma indicată pentru a se putea constata calitatea de colaborator, trebuie să fi întrunite concomitent de fiecare notă informativă pe care se-bazează acţiunea. Altfel spus, oricare dintre materialele supuse analizei trebuie să îndeplinească atât condiţia referitoare la semnalarea atitudinilor potrivnice regimului comunist cât şi pe cea referitoare la vizarea încălcării. Curtea a precizat că această interpretare nu este conformă cu textul de lege. În raport de dispoziţiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 rezultă că este suficient pentru reţinerea colaborării ca, spre exemplu, o notă informativă olografă să se refere la atitudini anticomuniste şi o alta să probeze cea de-a doua condiţie legată de vizarea drepturilor şi libertăţilor.
Faţă de cele expuse mai sus, Curtea în baza art. 496 alin. (2) C. proc. civ. va admite recursul şi va casa sentinţa atacată în sensul că va admite acţiunea formulată de recurentul-reclamant şi va constata calitatea pârâtului-intimat de colaborator al Securităţii, în cauză fiind îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de C.N.S.A.S. împotriva sentinţei nr. 4148 din 20 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată în sensul că admite acţiunea formulată de C.N.S.A.S. şi constată calitatea paratului P.V. de colaborator al Securităţii.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 254/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 257/2015. Contencios. Litigii Curtea de... → |
|---|
