ICCJ. Decizia nr. 254/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 254/2015
Dosar nr. 195/42/2013
Şedinţa publică de la 27 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei
Prin cererea formulată la data de 8 martie 2013, înregistrată pe rolul Curţii de Apel Ploieşti sub nr. 195/42/2013, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Mizil, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional „Dezvoltarea Capacităţii Administrative”, a solicitat să se dispună anularea deciziei interne nr. II/617 din 07 septembrie 2012 emisă de Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional „Dezvoltarea Capacităţii Administrative” din cadrul fostului Minister al Administraţiei şi Internelor, a notificării privind suma aprobată aferentă cererii de rambursare nr. 2 înregistrată la nivelul Direcţiei pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative din M.A.I. sub nr. 2235366 din 02 august 2012 şi a notei de stabilire a corecţiei financiare din 07 septembrie 2012 emisă de Direcţia pentru Dezvoltarea Capacităţii Administrative din M.A.I.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 167 din 25 iunie 2013, Curtea de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins contestaţia formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Mizil, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice - Autoritatea de Management pentru Programul Operaţional „Dezvoltarea Capacităţii Administrative”, ca neîntemeiată.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Mizil, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea cererii de recurs, a arătat în esență următoarele:
În ceea ce priveşte respingerea criticii referitoare la nevalidarea cererii de rambursare pentru suma de 5.669,98 RON fără TVA - 3.1.
Instanţa de fond a interpretat eronat normele de drept material.
Instanţa de fond a reţinut cu privire la acesta critică că recurenta ar fi încălcat clauzele contractului de finanţare referitoare la forţa majoră, respectiv art. 16 din contract.
Se arată că prin referatul din 12 ianuarie 2012 s-a aprobat deplasarea unei delegaţii formată din 4 persoane la Lingewaard (Olanda) pentru participarea la o vizită-de studii în cadrul proiectului care face obiectul dosarului dedus judecăţii, având ca scop schimbul de experienţă privind dezvoltarea urbană şi strategiile în implementare în localităţile înfrăţite Mizil şi Lingewaard. Întâlnirea (vizita de studiu) delegaţiei de la Primăria Oraşului Mizil cu reprezentanţii oraşului olandez a fost programată pentru 6 şi 7 februarie 2012, fiind singurele date disponibile pentru partea olandeză înainte de termenul de finalizare a proiectului, care conform contractului de finanţare era 15 februarie 2013.
Prin referatele nr. 31, nr. 32, nr. 33 şi nr. 34 din 02 februarie 2012 a fost aprobată acordarea avansurilor pentru deplasare celor 4 participanţi la vizita de studii în discuţii.
În aceeaşi dată în care a fost primit acceptul vizitei, respectiv 26 ianuarie 2012 au fost făcute şi rezervările pentru biletele de avion, însă având în vedere termenul scurt în care urma să se efectueze deplasarea, nu au fost găsite bilete pentru data de 05 februarie 2012 fiind obligaţi să rezerve bilete cu data pentru data de 04 februarie 2013. Prin urmare, au fost obligaţi fie să aleagă varianta deplasării pe data de 04 februarie 2013, fie să nu mai realizeze această vizită, ceea ce ar fi determinat ca proiectul să nu fie realizat integral.
Întrucât acceptul vizitei a fost dat de partea olandeză foarte târziu (respectiv pe data de 26 ianuarie 2012), cheltuielile de cazare prevăzute în bugetul iniţial erau insuficiente, având în vedere că acestea sunt mult mai mari în cazul organizării unei călătorii într-un interval foarte scurt faţă de costurile care ar fi fost în cazul în care călătoria ar fi fost programată cu mult în avans.
- Consideră recurenta că schimbarea programului vizitei a fost determinată de evenimente imprevizibile, respectiv de comunicarea cu întârziere de către partenerii olandezi a acceptului privind vizita, de timpul scurt de organizare a deplasării (cazarea şi achiziţia biletelor de avion) şi condiţiile meteo nefavorabile. Aceste impedimente nu puteau fi prevăzute de membrii delegaţiei române, şi nici nu au împiedicat derularea corespunzătoare a contractului de finanţare.
Prin urmare, aceste impedimente nu pot fi asimilate forţei majore astfel cum este aceasta definită în cadrul contractului de finanţare la art. 16, cum greşit reţine - instanţa de fond.
Arată recurenta că lipsa notificării forţei majore (prevăzută de art. 16 alin. (2) din contractul de finanţare) susţinută de comisia de soluţionare a contestaţiilor nu este în măsură să conducă la nevalidarea integrală a cererii de rambursare nr. 2 având în vedere art. 16 alin. (4) din acelaşi contract, potrivit cărora "(...) dacă, partea care invocă forţa majoră nu procedează la notificarea începerii şi încetării acesteia, în condiţiile şi termenele prevăzute, va suporta toate daunele provocate celeilalte părţi prin lipsa de notificare".
Prin urmare, potrivit alin. (4) lipsa notificării conduce la suportarea tuturor daunelor provocate celeilalte părţi, însă astfel cum se poate observa oraşul Mizil nu a provocat AM PODCA vreo daună şi nici aceasta din urmă nu a făcut dovada unei astfel de daune care să genereze aplicarea sancţiunii pecuniare în discuţie.
- În ceea ce priveşte respingerea criticii referitoare neautorizarea la plată a sumelor de 37.200,00 RON şi 8.928,00 RON TVA, reprezentând corecţie financiară de 10% din valoarea contractului de servicii din 06 decembrie 2011.
Sub un prim aspect, se apreciază că hotărârea recurată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia de respingere a respectivei critici, pronunţată de către instanţa de fond.
Se arată că instanţa de fond a interpretat eronat dispoziţiile art. 15 din H.G. nr. 925/2006, şi ale art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006.
Precizează recurenta că în realizarea proiectului de finanţare în cauză reclamanta s-a angajat să achiziţioneze servicii de consultanţă pentru actualizarea strategiei de dezvoltare a oraşului Mizil şi implementarea platformei e-strategie, activitate iniţiată prin publicarea în S.E.A.P. a invitaţiei de participare din 23 august 2011 în vederea derulării unei proceduri de cerere de ofertă, finalizate prin semnarea contractului de servicii din 06 decembrie 2011 cu SC S.C. SRL, la o valoare totală de 372.000 RON fără TVA.
În vederea achiziţionării serviciilor în cauză, recurenta arată că prin nota justificativă din 18 august 2011, a prevăzut criteriul de atribuire a contractului ca fiind „oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic", stabilind potrivit dispoziţiilor art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006, doi factori de evaluare „preţul ofertei" - căruia i se acorda maxim 30 de puncte şi „punctajul tehnic" - pentru care se putea acorda diferenţa 70 de puncte. În respectiva notă justificativă a fost justificat modul în care a fost stabilită ponderea factorilor de evaluare şi a fost prevăzut şi algoritmul de calcul pentru fiecare factor de evaluare în parte, precum şi metodologia de punctare a acestora.
În aceste condiţii nu se poate susţine că nu au fost respectate dispoziţiile art. 15 alin. (4) din H.G. nr. 925/2006, potrivit cărora „Atunci când stabileşte criteriile de atribuire, autoritatea contractantă trebuie să fie în măsură să motiveze modul în care a fost stabilită ponderea factorilor de evaluare, elaborând în acest sens o notă justificativă care se ataşează la dosarul achiziţiei", recurenta întocmind nota justificativă din 18 august 2011, privind alegerea criteriului de atribuire.
În aplicarea dispoziţiilor, în fişa de date la cap. VIII. "Criteriul de atribuire" pct. 2 a stabilit doi factori de evaluare respectiv Pfin şi Pt care are 4 sub-factori de evaluare, precum şi algoritmul de calcul al acestora.
Consideră recurenta că se poate constata cu uşurinţă că recurenta a precizat în documentaţia de atribuire algoritmul de calcul pentru fiecare factor de evaluare în parte, respectiv formula de calcul pentru factorul de evaluare "preţul ofertei" (Pfin) şi media punctajelor individuale acordate de către fiecare membru al comisiei de evaluare pentru fiecare sub-factor de evaluare tehnic (Pt), precum şi metodologia concretă de punctare a avantajelor care vor rezulta din propunerile tehnice şi financiare prezentate de ofertanţi (prin punctarea avantajelor corespunzător modului de îndeplinire a cerinţelor tehnice).
- Sentinţa recurată este netemeinică şi nelegală raportat şi la faptul că instanţa de fond nu s-a pronunţat şi pe critica privind faptul că faptele constate de către ofiţerul de verificare cu privire la contractul analizat nu sunt în măsură să conducă la aplicarea unor corecţii, având în vedere dispoziţiile art. 2 din O.U.G. nr. 66/2011.
Se precizează că în nota de constatare atacată nu se face vorbire despre existenţa vreunui prejudiciu. În lipsa unui prejudiciu, abaterea de la legalitate, regularitate şi conformitate în raport cu dispoziţiile naţionale şi/sau europene, nu poate fi socotită neregulă, conform definiţiei dată acestui termen de art. 2 alin. (1) lit. (a) din O.U.G. nr. 66/2011.
Apărările intimatului Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice (M.D.R.A.P.)
Ministerul Dezvoltării Regionale şi Administraţiei Publice a formulat întâmpinare la cererea de recurs şi a solicitat respingerea acesteia ca nefondată şi menţinerea sentinţei de fond ca legale şi temeinice.
Considerentele şi soluţia instanţei de recurs
Analizând cererea de recurs, motivele invocate, nomele legale incidente, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată pentru următoarele considerente:
- În ceea ce priveşte suma de 5.669,98 RON fără TVA pentru cheltuielile privind cazarea şi diurna, considerată ca neeligibilă.
Înalta Curte reţine că în mod corect instanţa de fond a apreciat că recurenta - reclamantă nu a invocat forţa majoră, nu a notificat începerea şi încetarea acesteia în condiţiile şi termenele prevăzute în contract (conform art. 16 alin. (1) şi (2) contractul de finanţare), în 5 zile de la data apariţiei cazului de forţă majoră.
Nu poate fi reţinută apărarea recurentului care descrie situaţia de fapt care a determinat plecarea cu întârziere, rezervarea cu întârziere a biletelor, restrângerea activităţii de schimb de bune practici şi desfăşurarea acesteia pe parcursul unei singure zile etc, deoarece din punctul de vedere al cheltuielilor, acestea nu pot fi considerate eligibile dacă nu există activităţi efectuate pentru realizarea proiectului. Ori modul de desfăşurare a activităţilor nu este adecvat, necesar şi corespunzător scopului urmărit cu raportare la impactul financiar în cadrul proiectului.
- Referitor la contractul de servicii din 6 decembrie 2011 şi considerarea ca neeligibilă a sumei de 37.200,00 şi 8.928,00 RON TVA (corecţia de 50%)
Se constată că instanţa de fond a motivat corespunzător această critică a reclamantei, a reluat situaţia de fapt prin raportare la prevederile legale incidente, concluzionând asupra probelor administrate în cauză prin argumente şi raţionamente juridice în conformitate cu prevederile art. 425 alin. (1) Noul C. proc. civ.
Pe fondul criticii aduse de recurentă, se constată că într-adevăr autoritatea contractantă nu a justificat modul în care a fost respectată legislaţia în domeniul achiziţiilor publice, neexistând o metodologie concretă de punctare a avantajelor care au rezultat din propunerile tehnice şi financiare ale ofertanţilor în sensul arătat de art. 15 din H.G. nr. 925/2006 şi art. 199 alin. (4) din O.U.G. nr. 34/2006.
Prin nota justificativă din 18 august 2011, recurenta - autoritatea contractantă, nu a motivat modul de stabilire a ponderii factorului de evaluare „Punctaj tehnic”, nu a precizat ponderea alocată fiecărui factor de evaluare în parte precum şi avantajele calitative în raport cu cerinţele minime, criteriile pentru care se acordă eventual punctaj suplimentar.
Instanţa de fond a reţinut corect în acelaşi sens prevederile art. 199 din O.U.G. nr. 34/2006 în cazul aplicării ofertei cele mai avantajoase şi lipsa algoritmului de calcul pentru punctajul tehnic.
- În ceea ce priveşte apărarea recurentei în sensul că Autoritatea Naţională pentru Reglementarea şi Monitorizarea Achiziţiilor Publice nu a constatat nici o eroare în sensul art. 49 alin. (22) din O.U.G. nr. 34/2006, se reţine că această împrejurare nu are relevanţă întrucât aceasta nu are atribuţii de verificare a eligibilităţii fondurilor europene nerambursabile.
- Referitor la neregula constatată şi raportarea la un prejudiciu produs sau care poate fi adus bugetului UE printr-o sumă plătită necuvenit, se reţine că încălcarea legislaţiei privind achiziţiile publice de către recurentă şi declararea sumelor respective ca neeligibile - constituie în sine un prejudiciu care poate fi adus bugetului UE, bugetului naţional în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. a) din O.U.G. nr. 66/2011.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Având în vedere cele arătate mai sus, se va respinge recursul ca nefondat în conformitate cu prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de Unitatea Administrativ Teritorială Oraş Mizil împotriva sentinţei nr. 167 din 25 iunie 2013 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 27 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 250/2015. Contencios. Contract administrativ.... | ICCJ. Decizia nr. 256/2015. Contencios. Constatarea calităţii... → |
|---|
