ICCJ. Decizia nr. 2626/2015. Contencios. Litigiu privind funcţionarii publici (Legea Nr.188/1999). Anulare act administrativ, despăgubire, obligaţia de a face. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2626/2015
Dosar nr. 1243/46/2011
Şedinţa publică de la 24 iunie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, reclamantul S.S.M. a chemat în judecată pe pârâtele A.N.A.F. şi Garda Financiară-Comisariatul General pentru a se dispune anularea preavizului emis de Garda Financiară, secţia teritorială Vâlcea la 23 iunie 2011, anularea, respectiv constatarea nulităţii concursului organizat de pârâte în perioada 11-16 iulie 2011, anularea deciziei din 18 august 2011 emisă de pârâta Garda Financiară-Comisariatul General şi obligarea pârâtelor la reintegrarea sa în funcţia publică deţinută şi la plata despăgubirilor materiale reprezentând drepturile salariale cuvenite începând cu 22 august 2011 şi până la reintegrare, precum şi la plata daunelor morale în sumă de 15.000 RON.
2. Hotărârea primei instanţe
Prin sentinţa civilă nr. 496 din 21 decembrie 2011, Curtea de Apel Piteşti, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca nefondată, acţiunea reclamantului S.S.M. faţă de pârâta Garda Financiară-Comisariatul General, şi pentru lipsa calităţii procesuale pasive faţă de pârâta A.N.A.F.
A reţinut instanţa, în ceea ce priveşte calitatea procesuală pasivă a pârâtei A.N.A.F., că, chiar dacă reclamantul a criticat şi Ordinul nr. 2253/2011, nu a înţeles să solicite anularea acestuia, respectiv a Regulamentului pentru organizarea şi desfăşurarea examenului de testare profesională pentru funcţionarii publici din cadrul Gărzii Financiare-Comisariatul General, şi că examenul efectiv a fost organizat potrivit acestui regulament de către Comisariatul General al Gărzii Financiare pentru secţiile judeţene.
În rest, a apreciat instanţa, în esenţă, că nu a avut loc o vătămare a drepturilor reclamantului câtă vreme toate posturile ce au fost aprobate în cadrul Gărzii Financiare au fost publicate, iar ocuparea lor s-a făcut după procedura stabilită prin ordin, fără să se dovedească rămânerea unor posturi vacante, după încheierea procedurii de reorganizare şi finalizare a concursului.
3. Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul S.S.M. a declarat recurs, solicitând casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare, apreciind că instanţa de fond nu a soluţionat cauza pe fond în ceea ce priveşte anularea preavizului şi nulitatea concursului.
A susţinut recurentul-reclamant că, în ceea ce priveşte preavizul din 23 iunie 2011 emis de Garda Financiară, secţia teritorială Vâlcea, Curtea de Apel Piteşti a apreciat în mod greşit că acesta nu are caracterul unui act administrativ, pentru că acesta modifică raportul juridic preexistent între funcţionarul public şi instituţia publică care emite preavizul.
Referitor la Ordinul nr. 2253/2011 emis de A.N.A.F., a arătat că acesta este un act administrativ individual, în mod greşit instanţa de fond considerând că acesta produce efecte chiar dacă nu a fost publicat în Monitorul Oficial.
A mai apreciat recurentul că în mod eronat instanţa de fond a statuat că reorganizarea realizată de intimate este o reorganizare a activităţii prin reducerea de posturi şi nu o reorganizare a instituţiei şi că, la data eliberării sale din funcţie, nu ar fi existat funcţii publice vacante, şi că a nu ar putea solicita anularea concursului organizat, atât timp cât există o procedură specială privind contestarea acestui concurs, instituită prin Ordinul nr. 2253/2011 al A.N.A.F.
4. Înalta Curte, sesizată cu soluţionarea prezentului recurs, în raport cu dispoziţiile art. IV şi art. XXIII din Legea nr. 2/2013, urmează a analiza cu prioritate, aspectul privind competenţa materială a instanţei.
În prealabil, instanţa constată că, prin O.U.G. nr. 74/2013 privind unele măsuri pentru îmbunătățirea şi reorganizarea activității A.N.A.F., precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, publicată în Monitorul Oficial nr. 389/29.06.2013, A.N.A.F. s-a reorganizat ca urmare a fuziunii prin absorbție şi preluarea activității Autorității Naționale a Vămilor şi prin preluarea activității Gărzii Financiare, instituție publică care se desființează.
Înalta Curte reţine că acţiunea dedusă judecăţii de către reclamantul S.S.M. se circumscrise în totalitate dispoziţiilor Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit art. IV din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, „Art. 109 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365/29.05.2007, cu modificările şi completările ulterioare, se modifică şi va avea următorul cuprins:
„Art. 109 Cauzele care au ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public sunt de competenţa secţiei de contencios administrativ şi fiscal a tribunalului, cu excepţia situaţiilor pentru care este stabilită expres prin lege competenţa altor instanţe.”.
Conform art. XXIII din legea menţionată:
„(1) Procesele în primă instanţă, precum şi căile de atac în materia contenciosului administrativ şi fiscal, în curs de judecată la data schimbării, potrivit dispoziţiilor prezentei legi, a competenţei instanţelor legal învestite se judecă de instanţele devenite competente potrivit prezentei legi.
(2) Recursurile aflate pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal la data intrării în vigoare a prezentei legi şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa curţilor de apel se trimit la curţile de apel.
(3) Procesele în curs de judecată în primă instanţă în materia contenciosului administrativ şi fiscal aflate la data intrării în vigoare a prezentei legi pe rolul curţilor de apel şi care, potrivit prezentei legi, sunt de competenţa tribunalelor se trimit la tribunale.
(4) În cazurile prevăzute la alin. (1)-alin. (3), dosarele se trimit, pe cale administrativă, la instanţele devenite competente să le judece.”.
În cauză, fiind vorba despre un litigiu, având ca obiect raportul de serviciu al funcţionarului public, aflat în stadiul recursului pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, la data schimbării competenţei instanţei legal învestite, potrivit dispoziţiilor Legii nr. 188/1999, modificată, competenţa materială de soluţionare a cauzei revine secţiei de contencios administrativ şi fiscal a curţii de apel.
Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va trimite cauza spre competentă soluţionare Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Trimite spre competentă soluţionare la Curtea de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, recursul declarat de S.S.M. împotriva sentinţei civile nr. 496 din 21 decembrie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 24 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 2582/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2634/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
