ICCJ. Decizia nr. 2582/2015. Contencios
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 2582/2015
Dosar nr. 1609/59/2014
Şedinţa de la 19 iunie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 39 din 19 februarie 2015, Curtea de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, a declinat competenţa de soluţionare a acțiunii formulată de reclamanta SC F.V. SRL Timişoara, în contradictoriu cu pârâţii A.J.F.P. Timiş şi A.N.A.F., Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor Bucureşti, în favoarea Tribunalului Timiş.
Învestit prin declinare, Tribunalul Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal, prin sentinţa civilă nr. 833 din 20 mai 2015 a admis excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Timiş, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Ivindu-se conflictul negativ de competenţă a fost sesizată, în baza art. 135 C. proc. civ., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru soluţionarea acestuia.
Înalta Curte constată că, în cauză, competenţa de soluţionare a litigiului aparţine Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a avut în vedere considerentele în continuare arătate.
Acţiunea are ca obiect anularea unor acte administrative emise de o autoritate locală, pârâta A.J.F.P. Timiș și a deciziei emise în soluționarea recursului administrativ de către A.N.A.F. cu consecinţa obligării pârâtei de rang II la soluționarea contestației formulate împotriva deciziei de impunere din 16 octombrie 2013 pentru suma de 110.038 RON.
Contenciosul administrativ este definit prin art. 2 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 554/2004, modificată, ca fiind activitatea de soluţionare, de către instanţele de contencios administrativ competente potrivit legii organice, a litigiilor în care cel puţin una dintre părţi este o autoritate publică, iar conflictul s-a născut fie din emiterea sau încheierea, după caz, a unui act administrativ, în sensul acestei legi, fie din nesoluţionarea în termenul legal ori din refuzul nejustificat de a rezolva o cerere referitoare la un drept sau interes legitim, astfel cum rezultă din prevederile art. 8, care reglementează obiectul acţiunii judiciare.
Actul administrativ este actul unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării ori a organizării executării legii, dând naştere, modificând sau stingând raporturi juridice.
Competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal este reglementată de dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 potrivit cărora: „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 1.000.000 ROL se soluţionează în fond de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 1.000.000 ROL se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică specială nu se prevede altfel”.
Deci, art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, reglementează competenţa materială a instanţei de contencios administrativ şi fiscal, în raport cu organul emitent al actului şi în funcţie de cuantumul sumei ce formează obiectul actului administrativ contestat.
În cauză actele administrativ atacate sunt emise de o autoritate locală, iar suma contestată este de 110.038 RON.
Prin urmare, faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că soluţionarea, în fond, a cauzei este de competenţa Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC F.V. SRL şi pe pârâtele A.J.F.P. Timiş şi A.N.A.F., Direcţia Generală de Soluţionare a Contestaţiilor în favoarea Tribunalului Timiş, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 19 iunie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 353/2015. Contencios | ICCJ. Decizia nr. 2626/2015. Contencios. Litigiu privind... → |
|---|
