ICCJ. Decizia nr. 288/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 288/2015
Dosar nr. 579/32/2013
Şedinţa publică de la 28 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Împotriva Sentinţei civile nr. 188 din 17 octombrie 2013 pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 579/32/2013 a declarat recurs pârâtul M.D.R.A.P. solicitând în principal casarea hotărârii şi trimiterea cauzei spre rejudecare, iar în subsidiar modificarea hotărârii în sensul respingerii acţiunii reclamantei.
Se susţine că hotărârea judecătorească a fost dată cu depăşirea atribuţiilor judecătoreşti, în speţă, neputându-se discuta aplicarea retroactivă a dispoziţiilor O.U.G. nr. 66/2011 în limitele prevederilor art. 15 alin. (2) din Constituţia României fără o verificare a constituţionalităţii acestor dispoziţii de către Curtea Constituţională.
Susţine în continuare că principiul neretroactivităţii nu a fost încălcat chiar dacă la momentul derulării procedurii de achiziţie în speţă erau în vigoare dispoziţiile O.G. nr. 79/2003 întrucât la momentul iniţierii controlului era adoptată O.U.G. nr. 66/2011 iar faţă de cele statuate de art. 66 din acest act normativ reiese în mod neîndoielnic că dispoziţiile privind procedura de realizare a controlului respectiv actele administrative ce urmau a se încheia în această etapă şi căile de atac sunt cele ale noului act normativ, fiind vorba despre o normă de procedură care este de imediată aplicabilitate.
Mai precizează recurenta că posibilitatea aplicării corecţiilor financiare sau a declarării neeligibilităţii cheltuielilor în cazul nerespectării de către beneficiar a legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice a fost prevăzută de art. 14 alin. (1) raportat la alin. (9) din Contractul de finanţare semnat de U.A.T.J. Bacău.
În acelaşi timp prin clauza de la art. 8 alin. (13) din acelaşi contract U.A.T.J. Bacău şi-a asumat obligaţia de a respecta prevederile legislaţiei naţionale în domeniul achiziţiilor publice sub sancţiunea neeligibilităţii cheltuielilor astfel efectuate.
Mai subliniază şi faptul că potrivit art. 98 alin. (1) şi (2) din Regulamentul CE nr. 1083/2006 al Consiliului din 11 iulie 2006 de stabilire a anumitor dispoziţii generale privind fondul european de dezvoltare regională, fondul social european de coeziune şi abrogare a Regulamentului nr. 1.260/1999, normă unională la care face trimitere expresă ghidul pentru determinarea corecţiilor financiare "este în primul rând responsabilitatea statelor membre să caute neregularităţile, să ia măsuri atunci când constată o schimbare importantă care afectează natura sau condiţiile de aplicare sau de control al operaţiunilor s-au al programelor operaţionale şi să procedeze la corecţiile financiare necesare.
Statele membre procedează la corecţiile financiare necesare pentru neregularităţile individuale sau sistemice constatate în operaţiunile sau programele operaţionale. Corecţiile la care procedează statele membre constau în anularea totală sau parţială a participării publice pentru programul operaţional. Statele membre ţin seama de natura şi de gravitatea neregularităţilor şi a pierderii financiare care rezultă pentru fonduri".
În condiţiile în care prin contractul de finanţare s-a prevăzut obligaţia respectării în tocmai a legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice cu posibilitatea aplicării unei corecţii financiare, nu se poate reţine în speţa de faţă nerespectarea principiului neretroactivităţii legii.
Nota de constatare a neregulilor şi de stabilire a corecţiilor financiare din 3 decembrie 2012 şi Decizia din 17 ianuarie 2013 au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale astfel că se impune menţinerea lor ca fiind temeinice şi legale.
Prin întâmpinarea depusă la dosar se invocă în principal nulitatea cererii de recurs pe motiv că nu cuprinde numele şi prenumele consilierului juridic care a întocmit cererea de recurs dar şi pentru că motivele invocate nu se încadrează în cele enumerate de art. 488 Noul C. proc. civ.
Pe fond solicită respingerea recursului ca nefondat, susţinând că în mod temeinic şi legal prima instanţă a reţinut încălcarea principiului neretroactivităţii legii civile în condiţiile în care în momentul încheierii contractului de finanţare erau în vigoare prevederile O.G. nr. 79/2003, fiind exclusă posibilitatea aplicării unor sancţiuni prevăzute de O.U.G. nr. 66/2011.
Excepţia nulităţii recursului s-a analizat prin raportul asupra admisibilităţii în principiu a recursului iar instanţa s-a pronunţat prin Încheierea din camera de consiliu de la 18 noiembrie 2014, în sensul respingerii excepţiei pentru considerentele reţinute în conţinutul acestei încheierii.
Examinând cererea de recurs în raport de motivele invocate se reţine că potrivit prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greşită a normelor de drept material", în speţă, dându-se o interpretare greşită textului de lege aplicabil în cauză.
Se constată că Nota de constatare a neregulilor din 3 decembrie 2012 şi Decizia din 17 ianuarie 2013 au fost corect întocmite cu aplicarea H.G. nr. 66/2009, lege nouă care este de imediată aplicare pentru activitatea de constatare a neregulilor şi a stabilirii creanţelor bugetare.
La momentul derulării procedurilor de către judeţul Bacău erau în vigoare dispoziţiile O.G. nr. 79/2003 însă la momentul controlului erau în vigoare prevederile O.U.G. nr. 66/2011, iar faţă de normele tranzitorii cuprinse în acest act normativ procedura de realizare a controlului şi actele administrative întocmite pentru finalizarea acestuia, se întocmesc în raport de noua reglementare.
Instanţa de fond nu era în măsură să se pronunţe asupra încălcării principiului constituţional al neretroactivităţii legii consacrat de art. 15 alin. (2) din Constituţia României şi asupra principiului legalităţii consacrat în materie fiscală, sub acest aspect în raport de prevederile Legii nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale avea posibilitatea să sesizeze în temeiul prevederilor art. 29 alin. (2) din lege, Curtea Constituţională.
Mai trebuie reţinut şi faptul că în cauză s-a prevăzut posibilitatea aplicării corecţiilor financiare în cazul nerespectării de către beneficiar a legislaţiei în domeniul achiziţiilor publice, prin contractul de finanţare încheiat între părţi reclamantul asumându-şi obligaţia de a respecta prevederile legislaţiei naţionale în domeniul achiziţiei publice sub sancţiunea neeligibilităţii cheltuielilor astfel efectuate.
În condiţiile în care prin contractul de finanţare s-a prevăzut obligaţia respectării legislaţiei în domeniul achiziţiei publice cu posibilitatea achitării unor corecţii financiare, în primul rând de către stat, aspecte la care O.U.G. nr. 66/2011 nu aduce nicio adăugire ci individualizează numai procentul corecţiilor tocmai pentru a respecta principiul previzibilităţii în modul de aplicare a unor sancţiunii fiscale reglementate deja la data încheierii contractului din speţă, precum şi a principiului proporţionalităţii, nu se poate vorbi de o încălcare a dispoziţiilor procedurale în materie, cu ocazia întocmirii notei de control sau atunci când s-a procedat la individualizarea corecţiei.
În atare situaţie se impune ca instanţa de fond în aceste limite să verifice temeinicia notei de constatare sub aspectul săvârşirii abaterilor reţinute în sarcina reclamantei în raport de legislaţia naţională în domeniul achiziţiilor publice şi să stabilească dacă se impunea aplicarea de corecţii financiare.
În raport de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la art. 497 din acelaşi cod, se admite recursul şi se dispune casarea hotărârii recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe în limitele stabilite în considerente.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de M.D.R.A.P. împotriva Sentinţei nr. 188 din 17 octombrie 2013 a Curţii de Apel Bacău, secţia a II-a civilă, de contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa atacată şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 28 ianuarie 2015
| ← ICCJ. Decizia nr. 297/2015. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 29/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
