ICCJ. Decizia nr. 318/2015. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 318/2015
Dosar nr. 468/59/2014
Şedinţa publică de la 29 ianuarie 2015
Asupra conflictului negativ de competenţă de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar a constatat următoarele:
1. Soluţia pronunţată de Curtea de Apel Timişoara
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara sub nr. 468/59/2014 la 7 aprilie 2014 reclamanta Întreprinderea Individuală P.G.F., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Durabile - Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, Centru Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 5 Vest Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centru Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 5 Vest Timişoara, a solicitat anularea notei de constatare a neîncheierii contractului de finanţare din 6 noiembrie 2013 emisă de pârâtă, raportat la cererea de finanţare, repunerea în termen, anularea deciziei de neîncheiere a contractului de finanţare şi obligarea pârâtei la încheierea contractului de finanţare cu reclamanta.
La termenul de judecată din 17 septembrie 2014 instanţa în verificarea competenţei materiale de soluţionare a cauzei, conform art. 131 alin. (1) Noul C. proc. civ., a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă materială în soluţionarea acţiunii.
Prin sentinţa nr. 214 din 17 septembrie 2014, Curtea de Apel Timişoara a declinat competenţa de soluţionare acţiunii formulată de reclamantă în favoarea Tribunalului Arad.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele.
Prin prezenta acţiune reclamanta a contestat nota de constatare a neîncheierii contractului de finanţare din 6 noiembrie 2013 emisă de pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, Centru Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 5 Vest în prezent Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centru Regional pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale 5 Vest Timişoara, raportat la cererea de finanţare prin care s-a adus la cunoştinţă reclamantei că nu se poate proceda la semnarea contractului de finanţare, întrucât a expirat termenul de 18 luni de la instalarea tânărului fermier.
Împotriva acestei note s-a formulat contestaţie în temeiul art. 7 în temeiul Legii nr. 554/2004, respinsă prin adresa din 17 februarie 2014 aflată la dosar.
Curtea a reţinut că în speţă actul administrativ vătămător pentru reclamantă îl constituie nota de constatare a neîncheierii contractului de finanţare din 6 noiembrie 2013 emis de Centru Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 5 Vest, instituţie ce se caracterizează ca o autoritate publică de nivel judeţean.
Curtea a mai reţinut totodată că în speţă nu sunt aplicabile prevederile O.U.G. nr. 66/2011.
În speţă, s-a reţinut că este vorba despre o notă de constatare privind neîncheierea contractului de finanţare ce a fost întocmită de către Centrul Regional 5 Vest, după cum rezultă din individualizarea semnatarilor notei, autoritate ce este asimilată celor de rang local sau judeţean şi ca atare, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de contencios administrativ în speţă, Tribunalului Arad, secţia contencios administrativ, conform art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.
Prin urmare, a concluzionat instanţa că, instanţa competentă să analizeze în primă instanţă acţiunea având ca obiect anularea notei de constatare din 6 noiembrie 2013 este reprezentată de Tribunalul Arad, secţia contencios administrativ şi fiscal, pe raza teritorială a căreia îşi are stabilit sediul reclamanta.
2. Soluţia pronunţată de Tribunalul Arad
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Arad sub nr. 468/59/2014.
Prin notele scrise depuse la dosar, la data de 31 octombrie 2014, pârătul a invocat excepţia necompetenţei materiale a Tribunalului Arad în soluţionarea cauzei, solicitând declinarea competenţei la Curtea de Apel Timişoara.
Prin sentinţa nr. 2542 din 25 noiembrie 2014, Tribunalul Arad a declinat în favoarea Curţii de Apel Timişoara competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de reclamanta Întreprinderea Individuală P.G.F., constatând ivit conflictul negativ de competenţă.
S-a reţinut că toate cererile privind actele administrative emise de autorităţile publice centrale care au ca obiect sume reprezentând finanţarea nerambursabilă din partea Uniunii Europene, indiferent de valoare, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel.
Instanţa a reţinut incidenţa dispoziţiilor legale privitoare la competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea curţii de apel faţă de împrejurarea că cererea reclamantei vizează acte administrative emise de către o autoritate publică centrală, neprezentând nici o relevanţă faptul că cererea iniţială de finanţare s-a depus la Centrul Regional pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 5 Vest.
În opinia instanţei, hotărâtor este, în vederea stabilirii competenţei în discuţie, faptul că sumele vizate de actele administrative emise de autoritatea publică centrală reprezintă finanţare nerambursabilă din partea Uniunii Europene şi nu prezintă nici relevanţă valoarea, pentru că aceasta a fost voinţa legiuitorului potrivit celor stabilite în art. 10 alin. (11) din Legea nr. 554/2004.
3. Soluţia pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie sesizată cu stabilirea regulatorului de competenţă, în conformitate cu dispoziţiile art. 135 din Noul C. proc. civ., analizând obiectul cauzei deduse judecăţii şi dispoziţiile legale incidente va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal, pentru considerentele ce urmează:
Potrivit art. 5 alin. (2) din O.U.G. nr. 13/2006, privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, aprobată prin Legea nr. 198/2006, prin reorganizarea Agenţiei SAPARD, acestei agenţii, ca autoritate centrală, îi revin principalele atribuţii de implementare tehnică a programelor de finanţare în domeniul agriculturii:
„a) primirea cererilor de finanţare întocmite de potenţialii beneficiari ai proiectelor finanţate prin SAPARD şi FEADR;
b) verificarea cererilor de finanţare, în vederea aprobării proiectelor finanţate prin SAPARD şi FEADR, în raport cu criteriile eligibile stabilite prin programe;
c) selectarea proiectelor finanţate prin SAPARD şi FEADR, în conformitate cu prevederile programelor;
d) stabilirea obligaţiilor contractuale dintre Agenţie şi potenţialii beneficiari şi totodată aprobarea începerii derulării proiectelor finanţate prin SAPARD şi FEADR;
e) efectuarea verificării pe teren a proiectelor care vor fi finanţate prin SAPARD şi FEADR, atât înainte, cât şi după aprobarea acestora;
f) întreprinderea unor acţiuni privind promovarea, comunicarea, informarea, controlul şi altele asemenea, care să asigure buna derulare a proiectelor finanţate prin SAPARD şi FEADR;
g) raportarea progresului măsurilor care se implementează prin SAPARD şi FEADR către organismele care asigură managementul şi coordonarea finanţării programului.”
În cauza de faţă, părţile raportului juridic dedus judecăţii sunt Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit şi reclamanta Întreprinderea Individuală P.G.F., întrucât contractul de finanţare, act ce constituie scopul final al procedurii de evaluare şi selectare a proiectelor eligibile, se încheie între aceste două părţi.
Aşadar, pentru stabilirea instanţei competente material să soluţioneze cererea în fond nu prezintă relevanţă faptul că în diferitele etape ale procedurii administrative, reglementate de O.U.G. nr. 13/2006, aprobată prin Legea nr. 198/2006, sunt implicate structurile deconcentrate ale Agenţiei, care procedează la verificarea, evaluarea, acordarea punctajelor, completarea fişelor de evaluare şi corespondenţa cu solicitanţii finanţării.
Prin urmare, incidenţa dispoziţiilor legale privitoare la competenţa de soluţionare a cauzei în favoare a curţii de apel este dată şi de faptul că cererea reclamantei vizează acte administrative emise de către o autoritate publică centrală, nereprezentând nici o relevanţă faptul că cererea iniţială de finanţare s-a depus la Centrul Regional pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 5 Vest.
În consecinţă, în raport de cele anterior prezentate şi de dispoziţiile art. 135 alin. (1) şi (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta Întreprinderea Individuală P.G.F. şi pârâtul Ministerul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale - Agenţia pentru Finanţarea Investiţiilor Rurale - Centrul Regional de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit 5 Vest, în favoarea Curţii de Apel Timişoara, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 278/2015. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 319/2015. Contencios → |
|---|
