ICCJ. Decizia nr. 328/2015. Contencios. Excepţie nelegalitate act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 328/2015
Dosar nr. 604/2/2013
Şedinţa publică de la 30 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din data de 18 decembrie 2012, pronunţată în Dosarul nr. 16093/3/2011 al Tribunalului Braşov a fost suspendată judecata cauzei privind pe reclamanta SC E.C. SRL, prin administrator judiciar E.C. Sprl, în contradictoriu cu pârâta SN I.P. SA, ca urmare a invocării de către reclamantă a excepţiei de nelegalitate a actului administrativ intitulat Scrisoarea din 16 aprilie 2008 privind aprobarea Proiectului "Unitate pentru aplicarea tehnologiei B.A.T. în producţia de uz veterinar în scopul eliminării poluării mediului cu microorganisme patogene", emis de A.F.M. în urma aprobării în şedinţa Comitetului de Avizare din data de 10 decembrie 2007.
În susţinerea excepţiei invocate, reclamanta a arătat că la momentul emiterii actului administrativ nu a fost respectată legislaţia în vigoare la acea dată de către instituţia emitentă, A.F.M., respectiv că nu au fost respectate întocmai toate condiţiile prevăzute de O.U.G. nr. 196/2005 privind Fondul pentru Mediu, aprobată prin Legea nr. 105/2006, pentru ca Proiectul să îndeplinească toate condiţiile de eligibilitate.
Prin sentinţa civilă nr. 1493 din 26 aprilie 2013, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a dispus următoarele:
- a admis excepţia inadmisibilităţii excepţiei de nelegalitate;
- a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a actului administrativ intitulat Scrisoare din 16 aprilie 2008, privind aprobarea proiectului „Unitate pentru aplicarea tehnologiei B.A.T. în producţia de uz veterinar în scopul eliminării poluării mediului cu microorganisme patogene”, emis de A.F.M. în urma aprobării în şedinţa Comitetului de avizare din data de 10 decembrie 2007, excepţie invocată de pârâta SN I.P. SA în Dosarul nr. 16093/3/2011, înregistrat pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a VI-a comercială, ce are ca obiect „pretenţii” şi priveşte pe reclamanta SC E.C. SRL, prin administrator judiciar E.C. Sprl, în contradictoriu cu pârâţii SN I.P. SA şi A.F.M.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că obiectul excepţiei de nelegalitate îl reprezintă Scrisoarea din 16 aprilie 2008 privind aprobarea proiectului „Unitate pentru aplicarea tehnologiei B.A.T. în producţia de medicamente de uz veterinar în scopul eliminării poluării mediului cu microorganisme patogene ", act emis de A.F.M. prin care s-a comunicat reclamantei SN I.P. SA faptul că a fost aprobat proiectul menţionat şi care nu reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual, ci doar un act de informare, astfel încât acest înscris nu poate face obiectul excepţiei de nelegalitate.
Faţă de considerentele de fapt şi de drept învederate anterior, instanţa, reţinând întemeiată excepţia inadmisibilităţii, a admis-o şi a respins excepţia de nelegalitate a actului administrativ intitulat Scrisoare din 16 aprilie 2008, ca inadmisibilă.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SN I.P. SA, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului declarat se arată că reţinerile instanţei de fond, conform cărora actul a cărui nelegalitate s-a invocat în cauză ar fi unul de informare, care nu poate fi asimilat unui act administrativ, sunt pur subiective, neavând nicio susţinere faptică sau juridică.
Recurenta arată că Scrisoarea din 16 aprilie 2008 privind aprobarea Proiectului poate face obiectul excepţiei de nelegalitate, deoarece:
- este un act administrativ unilateral cu caracter individual - priveşte doar pe reclamantă, în sensul că este un act prin care se aprobă finanţarea nerambursabilă a unui proiect;
- este emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în speţă de A.F.M., care, conform art. 3 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2006 - în varianta în vigoare la momentul invocării excepţiei de nelegalitate - este "instituţie publică cu personalitate juridică, finanţată integral din venituri proprii, în coordonarea autorităţii publice centrale pentru protecţia mediului";
- actul a fost emis în vederea executării în concret a legii, adică în vederea respectării art. 3 alin. (3) lit. c) din O.U.G. nr. 195/2006: "analizează, selectează şi finanţează programe şi proiecte pentru protecţia mediului, aprobate în conformitate cu prevederile prezentei O.U.";
- emiterea actului a condus la naşterea unui raport juridic" de drept administrativ între emitentul actului (A.F.M.) şi beneficiarul finanţării nerambursabile (SN I.P. SA).
Apreciază recurenta că suntem în sfera unei scrisori de aprobare administrativă, având ca obiect acordarea unei finanţări nerambursabile, ca act final al unei analize privind întrunirea tuturor criteriilor de eligibilitate a proiectului propus de societatea reclamantă.
Solicită admiterea recursului, modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul respingerii excepţiei de inadmisibilitate, cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare în vederea soluţionării fondului excepţiei de nelegalitate.
Examinând sentinţa atacată în raport cu actele şi lucrările dosarului, cu motivele şi criticile invocate de recurentă, precum şi cu dispoziţiile legale incidente în cauză, inclusiv cele ale art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare.
Instanţa de control judiciar constată că în speţă nu sunt întrunite cerinţele impuse de art. 304 sau art. 3041 C. proc. civ., în vederea casării sau modificării hotărârii: prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt, în raport de materialul probator administrat în cauză şi a realizat o încadrare juridică adecvată.
Obiectul acţiunii cu care a fost sesizată instanţa de contencios administrativ este excepţia de nelegalitate a Scrisorii din 16 aprilie 2008 privind aprobarea proiectului „Unitate pentru aplicarea tehnologiei B.A.T. în producţia de medicamente de uz veterinar în scopul eliminării poluării mediului cu microorganisme patogene ", act emis de A.F.M., prin care s-a comunicat reclamantei SN I.P. SA faptul că a fost aprobat proiectul menţionat.
Înalta Curte constată că problema de drept care se impune a fi dezlegată este aceea a examinării caracterului de act administrativ al actului contestat, prin prisma dispoziţiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.
Potrivit art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, prin act administrativ se înţelege „actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice; sunt asimilate actelor administrative, în sensul prezentei legi, şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ”.
Pentru a fi considerat act administrativ, condiţiile prevăzute de lege trebuie îndeplinite cumulativ, respectiv să fie vorba de un act unilateral emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, în scopul de a da naştere, a modifica sau a stinge drepturi şi obligaţii.
Însă, nu toate actele unilaterale emise de autorităţile publice sunt acte administrative, ci numai cele care sunt emise în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării acesteia.
Pe calea excepţiei de nelegalitate, reglementată de art. 4 din Legea nr. 554/2004, modificată, poate fi cercetată conformitatea cu reglementările cu forţă juridică superioară numai a unui act administrativ apt să producă efecte juridice de sine stătătoare, astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.
În raport de prevederile art. 2 alin. (1) lit. c) şi art. 4 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, modificată, Înalta Curte reţine, în acord cu instanţa de fond, că Scrisoarea nr. 20503/16 aprilie 2008 nu reprezintă un act administrativ unilateral cu caracter individual, ci reprezintă doar un act de informare, o corespondenţă între două instituţii, astfel încât acest înscris nu poate face obiectul excepţiei de nelegalitate.
Înalta Curte apreciază, aşadar, că înscrisul intitulat scrisoare nu are trăsăturile caracteristice ale unui act administrativ, chiar dacă emană de la o autoritate administrativă, scopul emiterii acesteia nefiind producerea de efecte juridice de sine stătătoare specifice dreptului administrativ, ci constatarea existenţei unor fapte şi împrejurări din activitatea instituţiilor implicate.
Astfel fiind, Înalta Curte constată că susţinerile şi criticile recurentei sunt neîntemeiate şi nu pot fi primite, iar hotărârea instanţei de fond este temeinică şi legală.
În consecinţă, pentru considerentele arătate şi în conformitate cu prevederile art. 312 C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat, menţinându-se sentinţa atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de pârâta SN I.P. SA împotriva sentinţei civile nr. 1493 din 26 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 30 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 323/2015. Contencios. Conflict de... | ICCJ. Decizia nr. 329/2015. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
