ICCJ. Decizia nr. 323/2015. Contencios. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 323/2015
Dosar nr. 2254/212/2014
Şedinţa de la 29 ianuarie 2015 din Camera de Consiliu
Asupra conflictului negativ de competenţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanţele cauzei
1. Obiectul acţiunii deduse judecăţii
Prin plângerea înregistrată la 28 ianuarie 2014, pe rolul Judecătoriei Constanţa sub nr. 2254/212/2014, petenta SC V. & C. SRL a solicitat în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmboviţa, anularea procesului-verbal de contravenţie din 15 ianuarie 2014.
2. Hotărârile care au generat conflictul negativ de competenţă
Soluţia Judecătoriei Constanţa prin sentinţa civilă nr. 6251 din 4 iunie 2014, Judecătoria Constanţa a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei, privind pe reclamanta SC V. & C. SRL în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmboviţa, în favoarea Judecătoriei Găeşti, reţinând incidenţa prevederilor art. 32 alin. (2) din O.G. nr. 2/2001, raportat la locul săvârşirii contravenţiei.
În cauză, prin procesul verbal ce face obiectul acestui dosar, s-a reţinut că:
- petenta nu a asigurat verificarea instruirii periodice prin şeful ierarhic al celui care efectuează instruirea, fiind încălcate prevederile art. 96 alin. (4) din H.G. nr. 1425/2006 coroborate cu art. 13 lit. f) din Legea nr. 319/2006;
- petenta nu a asigurat elaborarea instrucţiunilor proprii de securitate a muncii, încălcând prevederile art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 1425/2006, coroborate cu art. 13 lit. e) din Legea nr. 319/2006.
Aşa fiind, în speţă s-a avut în vedere că respectivele fapte au fost săvârşite în localitatea Crângurile, judeţul Dâmboviţa, unde s-a produs şi accidentul în urma căruia a decedat o persoană şi care au stat la baza cercetărilor şi întocmirii actului contestat.
Soluţia Judecătoriei Găeşti
Prin sentinţa civilă nr. 1606 din 12 noiembrie 2014, Judecătoria Găeşti a admis excepţia necompetenţei materiale, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Totodată, a constatat ivit conflictul negativ de competenţă, a dispus suspendarea judecăţii cauzei şi a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, judecătoria a reţinut că faptele contravenţionale reţinute în sarcina societăţii petente sunt fapte omisive şi au fost săvârşite la sediul acesteia situat în circumscripţia Judecătoriei Constanţa, apreciind astfel că această instanţă este competentă să soluţioneze cauza.
II. Soluţia Înaltei Curţi asupra conflictului negativ de competenţă
Înalta Curte constatând îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 133 alin. (2), 134 şi 135 alin. (1) C. proc. civ., urmează a pronunţa regulatorul de competenţă în raport cu obiectul cauzei, precum şi cu dispoziţiile legale incidente pricinii.
Obiectul acţiunii în cauza de faţă îl constituie anularea procesului-verbal de contravenţie din 15 ianuarie 2014, încheiat de Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmboviţa, prin care s-a constatat că:
- petenta nu a asigurat verificarea instruirii periodice prin şeful ierarhic al celui care efectuează instruirea, fiind încălcate prevederile art. 96 alin. (4) din H.G. nr. 1425/2006 coroborate cu art. 13 lit. f) din Legea nr. 319/2006;
- petenta nu a asigurat elaborarea instrucţiunilor proprii de securitate a muncii, încălcând prevederile art. 15 alin. (1) din H.G. nr. 1425/2006, coroborate cu art. 13 lit. e) din Legea nr. 319/2006, faptele fiind săvârşite în mod continuu, începând cu data de 2 octombrie 2006.
Persoana care a decedat la 25 noiembrie 2013 în localitatea Crângurile - Dâmboviţa, a avut calitatea de angajat în cadrul societăţii petente în funcţia de conducător auto, acesta deplasându-se pentru a efectua un transport de cherestea de la SC V.P. SRL Dâmboviţa în Portul Constanţa, astfel cum rezultă din procesul-verbal de cercetare a evenimentului încheiat la 17 decembrie 2013.
Rezultă din procesul-verbal contestat că acele contravenţii reţinute în cazul în discuţie, constau în fapte omisive care intrau în responsabilitatea petentei SC V. & C. SRL, conform dispoziţiilor legale reţinute în cuprinsul acestuia, care nu conţin o normă derogatorie de competenţă a judecării plângerilor contravenţionale.
Potrivit art. 32 alin. (1) din O.G. nr. 2/2001, norma generală în materie, competenţa teritorială de soluţionare a cauzelor având ca obiect plângere contravenţională aparţine judecătoriei în a cărei circumscripţie a fost săvârşită contravenţia constatată prin procesul verbal de contravenţie contestat.
Deci, în conformitate cu dispoziţiile art. 32 din O.G. nr. 2/2001, competenţa teritorială se determină în raport de locul săvârşirii şi nu de cel al constatării contravenţiei.
În cauză, determinant pentru stabilirea locului săvârşirii faptei contravenţionale - în identificarea judecătoriei competente să soluţioneze plângerea împotriva procesului-verbal de constatare a contravenţiilor şi de aplicare a sancţiunilor contravenţionale - este sediul societăţii contraveniente unde aceasta trebuia să ducă la îndeplinire verificarea instruirii periodice şi respectiv elaborarea de instrucţiuni proprii de securitate a muncii.
În consecinţă, având în vedere că locul săvârşirii faptei omisive este sediul societăţii contraveniente, în temeiul art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competenţa în favoarea Judecătoriei Constanţa, în a cărei rază teritorială se află sediul petentei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamanta SC V. & C. SRL în contradictoriu cu Inspectoratul Teritorial de Muncă Dâmboviţa, în favoarea Judecătoriei Constanţa.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 29 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 32/2015. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 328/2015. Contencios. Excepţie nelegalitate... → |
|---|
