ICCJ. Decizia nr. 372/2015. Contencios. Alte cereri. Revizuire - Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 372/2015
Dosar nr. 4037/1/2014
Şedinţa publică de la 2 februarie 2015
Asupra cererii de revizuire de faţă;
Din examinarea lucrărilor dosarului, constată următoarele:
1. Deciziile invocate în susţinerea cererii de revizuire
1.1. Decizia nr. 190 din 17 ianuarie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Decizia nr. 190/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire şi a respins cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 4960/2013 a aceleiaşi instanţe, ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
Prin cererea de revizuire înregistrată sub nr. 2801/1/2013, A.D. a solicitat, în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ., anularea Deciziei nr. 4960/2013, pronunţată în Dosarul nr. 7184/1/2012, susţinând că este contrară sentinţei nr. 6034/2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti în Dosarul nr. 2594/2/2012, în sensul nesocotirii autorităţii de lucru judecat a celor statuate prin sentinţă, sub aspectul excepţiei inadmisibilităţii.
Înalta Curte a constatat că, prin sentinţa nr. 6034/2012, Curtea de Apel Bucureşti a respins excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire a sentinţei nr. 1077/2011 a Curţii de Apel Bucureşti şi a respins cererea de revizuire a aceleiaşi sentinţe, ca nefondată, iar, prin Decizia nr. 4960/2013, Înalta Curte a respins cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 4460/2012 a Înaltei Curţi, ca inadmisibilă.
Reţinând că, din interpretarea art. 322 pct. 7 C. proc. civ., în cazul revizuirii pentru contrarietate de hotărâri, trebuie să fie în analiză hotărârile contradictorii, chiar dacă prin ele nu s-a rezolvat fondul pricinii, cererea de revizuire formulată cu privire la hotărârile indicate este admisibilă.
Înalta Curte a apreciat că cererea de revizuire este nefondată, întrucât nu există tripla identitate de elemente: părţi, obiect, cauză, astfel că hotărârile nu sunt potrivnice pentru că, prin intermediul acestora, au fost soluţionate situaţii diferite.
1.2. Decizia nr. 3877 din 17 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Prin Decizia nr. 3877/2014, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei nr. 5430/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia contencios administrativ şi fiscal, reţinând următoarele:
Revizuentul a solicitat anularea Deciziei nr. 5430/2013, motivat de faptul că încalcă autoritatea de lucru judecat ce rezultă din sentinţele nr. 6034/2012 şi nr. 6114/2012 pronunţate de Curtea de Apel Bucureşti, în ceea ce priveşte soluţiile de respingere a excepţiei inadmisibilităţii cererilor de revizuire.
Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac prin prisma prevederilor art. 326 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte a reţinut că motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., este incident atunci când s-a încălcat autoritatea de lucru judecat, făcându-se astfel imposibilă executarea simultană a două hotărâri.
Revizuentul este nemulţumit de modul în care instanţa a soluţionat excepţia inadmisibilităţii cererii de revizuire, motiv ce atrage o încălcare a principiului autorităţii de lucru judecat.
Din analiza hotărârilor rezultă cu evidenţă că nu sunt întrunite elementele autorităţii de lucru judecat, întrucât obiectul şi cauza dosarelor sunt diferite.
Totodată, Înalta Curte a reţinut că principiul autorităţii de lucru judecat nu este înfrânt prin pronunţarea Deciziei nr. 5430/2013, întrucât considerentele de ordin procedural au vizat neîndeplinirea condiţiilor de admisibilitate din perspectiva prevederilor art. 322 C. proc. civ., fără a exista vreo legătură cu obiectul şi cauza din Dosarele nr. 2594/2/2012 şi nr. 7107/2/201 în care au fost pronunţate sentinţele nr. 6034/2012 şi nr. 6114/2012, care au privit cereri de revizuire analizate din perspectiva îndeplinirii condiţiilor art. 322 pct. 5 C. proc. civ. şi art. 21 din Legea nr. 554/2004.
De altfel, nu există nici identitate de părţi în raport cu sentinţa nr. 6114/2012, pronunţată în Dosarul nr. 7107/2/2012, unde a figurat ca intimată, alături de Secretariatul General al Camerei Deputaţilor, şi C.N.P.
2. Cererea de revizuire formulată de A.D.
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 4037/1/2014, revizuentul A.D. a invocat motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţinând, în esenţă, că hotărârile prezentate la pct. 1.1 şi 1.2 sunt contrare, sub aspectul soluţiei date admisibilităţii cererii de revizuire, solicitând anularea ultimei decizii, respectiv Decizia civilă nr. 3877/2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
3. Considerentele Înaltei Curţi
Examinând cererea de revizuire, în raport cu dispoziţiile incidente, Înalta Curte reţine aspectele arătate în continuare.
Revizuentul şi-a întemeiat cererea de revizuire pe motivul prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ., susţinând că există contrarietate între hotărârile indicate la pct. 1.1 şi 1.2 sub aspectul celor reţinute cu refeire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate a cererii de revizuire.
Conform art. 322 pct. 7 C. proc. civ.:
„ Art. 322. - Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri:
7. dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una dintre instanţe este Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă. ”
Motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 7 C. proc. civ. vizează încălcarea principiului puterii de lucru judecat, în ipoteza în care este imposibilă executarea hotărârilor potrivnice, ceea ce presupune ca, în privinţa hotărârilor respective, să fie îndeplinită tripla identitate de părţi, de cauză şi de obiect.
În privinţa hotărârilor invocate de revizuent, se observă, în primul rând, că nu este îndeplinită cerinţa identităţii de obiect, deoarece cauza în care a fost pronunţată Decizia nr. 190/2014 are ca obiect revizuirea Deciziei nr. 4960/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, în timp ce, cauza în care a fost pronunţată Decizia nr. 3877/2014 are ca obiect revizuirea Deciziei nr. 5430/2013 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Totodată, Înalta Curte reţine că cererea de revizuire nu poate fi primită nici pentru faptul că motivul respectiv de revizuire presupune, în esenţa sa, imposibilitatea de executare simultană a hotărârilor potrivnice, iar, în cauză, niciuna dintre hotărârile cu privire la care revizuentul susţine că ar fi potrivnice nu este susceptibilă de executare pentru a justifica o eventuală analiză sub acest aspect.
Pentru considerentele arătate, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de A.D. în temeiul art. 322 pct. 7 C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge cererea de revizuire formulată de A.D. împotriva Deciziei civile nr. 3877 din 17 octombrie 2014 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie Bucureşti, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 2 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 379/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 373/2015. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
