ICCJ. Decizia nr. 379/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 379/2015
Dosar nr.1154/2/2012
Şedinţa publică de la 3 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, reclamanta A.U.P.R. - 2007 a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul M.E.C.T.S.:
1. anularea Ordinului nr. 5262/5.09.2011 emis de ministrul educaţiei, cercetării, tineretului şi sportului şi, pe cale de consecinţă, anularea tuturor actelor normative care au fost emise în temeiul juridic al ordinului contestat;
2. suspendarea executării ordinului menţionat, în temeiul art. 15 din Legea nr. 554/2004;
3. obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 5128 din 20 septembrie 2012, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a respins excepţia lipsei de interes şi excepţia inadmisibilităţii, invocate de pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului.
A respins excepţia lipsei calităţii de reprezentant, excepţia inadmisibilităţii şi excepţia lipsei de interes invocate de intervenienta Universitatea „Politehnica" din Timişoara.
A respins acţiunea precizată formulată de reclamanta A.U.P.R. - 2007, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului, ca neîntemeiată.
A admis cererea de intervenţie accesorie formulată de intervenienta Universitatea „Politehnica" din Timişoara.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a apreciat, mai întâi, că noţiunea de interes legitim care poate fi ocrotit pe calea contenciosului administrativ nu se confundă cu noţiunea de interes în sensul de condiţie de exercitare a dreptului la acţiune în dreptul procesual civil (folosul practic urmărit prin promovarea acţiunii).
Dispoziţiile art. 2 din O.G. nr. 26/2000 privind asociaţiile şi fundaţiile prevăd dreptul şi obligaţia acestor organisme de a urmări crearea cadrului necesar pentru realizarea unui interes general, local sau de grup.
Art. 6 şi art. 7 din Statutul A.U.P.R. - 2007 evidenţiază faptul că reclamanta are obligaţia de a acţiona în interesul membrilor săi, inclusiv de a promova acţiuni în justiţie.
Excepţia lipsei calităţii de reprezentant, motivată pe împrejurarea că reclamanta nu a fost împuternicită de către toate universităţile din sistemul naţional de învăţământ să promoveze o astfel de acţiune prin care să solicite suspendarea Ordinului nr. 5262/2011, ordin care se referă la toate universităţile atât de stat, cât şi particulare, este neîntemeiată întrucât, după cum s-a arătat, asociaţia reclamantă are interesul şi legitimarea procesuală de a acţiona în numele membrilor săi. Promovarea acţiunii în contencios administrativ nu este condiţionată de existenta acordului tuturor destinatarilor actului administrativ contestat, respectiv a mandatului acestora, iar impunerea unei astfel de cerinţe ar echivala cu o încălcare a dreptului de acces la instanţă, garantat de art. 6 alin. (1) din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Excepţia inadmisibilităţii cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 5262 din 5 septembrie 2011, invocată de pârâtul M.E.C.T.S., în considerarea art. 14 alin. (6) din Legea nr. 554/2004 potrivit căruia nu pot fi formulate mai multe cereri de suspendare succesive pentru aceleaşi motive, este neîntemeiată, întrucât:
(i) norma legală menţionată are ca scop sancţionarea exercitării abuzive a drepturilor procesuale;
(ii) această interdicţie vizează situaţia în care motivarea cererilor de suspendare ulterioare este identică cu cea a cererii respinse de instanţă, dându-se astfel eficienţă principiului autorităţii de lucru judecat;
(iii) cele două cereri de suspendare promovate de reclamantă nu sunt identice; prima a fost promovată în temeiul art. 14, pe parcursul procedurii prealabile, iar cea de-a doua a fost iniţiată după declanşarea fazei judiciare a controlului de legalitate a actului administrativ, în considerarea posibilităţii conferite reclamantului de art. 15 din Legea nr. 554/2004.
Excepţia inadmisibilităţii acţiunii în privinţa capătului de cerere având ca obiect anularea ordinului contestat, invocată de intervenientă, pe motiv că nici reclamanta, nici ministerul şi nici instanţa de judecată nu se pot pronunţa asupra rezultatelor evaluării realizate de instituţiile abilitate, este neîntemeiată, întrucât solicitarea reclamantei vizează exercitarea controlului de legalitate a procedurii de clasificare a universităţilor şi nu reevaluarea universităţilor, cu posibilitatea realizării unei noi clasificări a acestora.
Pe fondul cauzei, Curtea a reţinut că la emiterea Ordinului nr. 5262 din 5 septembrie 2011 au fost respectate dispoziţiile art. 193 alin. (3) din Legea educaţiei naţionale nr. 1/2011, întrucât Metodologia de evaluare în scopul clasificării universităţilor şi ierarhizării programelor de studii a fost aprobată la data de 3 august 2011, prin H.G. nr. 789/2011, în termenul de 6 luni prevăzut de lege, în condiţiile în care Legea educaţiei naţionale a intrat în vigoare la data de 09 februarie 2012.
Potrivit art. 5 - art. 8 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 789/2011, evaluarea primară şi evaluarea instituţională sunt proceduri distincte, evaluarea instituţională realizându-se, pentru fiecare universitate, odată la maxim 4 ani.
Evaluarea instituţională nu s-a realizat până în prezent, iar evaluarea primară s-a realizat pentru anul universitar 2011 - 2012, în baza Metodologiei aprobate şi publicate în Monitorul Oficial anterior emiterii Ordinului nr. 5262 din 5 septembrie 2011.
In perioada 27 aprilie - 1 iulie 2011 s-a derulat doar etapa de colectare a datelor, etapă urmată de verificarea datelor şi informaţiilor furnizate de universităţi, precum şi de prelucrarea datelor şi informaţiilor colectate.
Clasificarea universităţilor s-a realizat în baza criteriilor prevăzute la art. 3 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 789/2011, iar evaluarea s-a realizat de către Asociaţia Universităţilor Europene (EUA), membră fondatoare a EQAR, conform prevederilor Acordului de parteneriat nr. 12596 din 23 august 2011 încheiat cu M.E.C.T.S.
Desemnarea EUA pentru evaluarea universităţilor este în concordanţă cu prevederile art. 193 alin. (6) din Legea nr. 1/2011, care instituie o situaţie de excepţie de la alin. (5), în sensul că prima evaluare de după intrarea în vigoare a legii se face de către un organism internaţional cu competenţă în domeniul ierarhizării şi clasificării instituţiilor de învăţământ superior „sau de către o agenţie de asigurare a calităţii înregistrată în EQAR, din străinătate".
Capătul de cerere privitor la anularea tuturor actelor normative subsecvente care au fost emise în temeiul Ordinului nr. 5262 din 5 septembrie 2011 a fost respins avându-se în vedere, pe de o parte, lipsa oricăror precizări din partea reclamantei care să permită individualizarea acestor acte normative, iar pe de altă parte, incidenţa principiului „accesorium sequitur - principale".
Cererea de suspendare a executării Ordinului nr. 5262 din 5 septembrie 2011, formulată în temeiul art. 15 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, a fost respinsă pentru neîndeplinirea condiţiei cazului bine justificat, în accepţiunea art. 2 alin. (1) lit. t) din acest act normativ, atât timp cât motivele de nelegalitate invocate s-au dovedit a fi neîntemeiate.
Împotriva sentinţei civile nr. 5128 din 20 septembrie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, a formulat recurs, în termenul legal, reclamanta A.U.P.R. - 2007, solicitând modificarea acesteia, în sensul admiterii acţiunii şi anulării Ordinului nr. 5262 din 05 septembrie 2011 emis de M.E.C.T.S., pentru motive încadrate în dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În motivarea cererii, recurenta a argumentat că hotărârea a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 193 alin. (3) din Legea nr. 1/2011, în condiţiile în care procedura evaluării s-a realizat anterior emiterii metodologiei prin H.G. nr. 798/2011, întrucât etapa colectării datelor de la universităţi face parte integrantă din procedura de evaluare, această etapă fiind realizată în perioada 27 aprilie - 1 iulie 2011.
Intimatul M.E.C.T.S. a inversat succesiunea momentelor pregătitoare ale elaborării unui act normativ, procedând mai întâi la colectarea datelor tehnice de la universităţile ce urmau a fi clasificate şi, apoi, în funcţie de datele colectate, a procedat şi la fixarea criteriilor de evaluare a acestora.
Recurenta a descris etapa colectării datelor şi termenele fixate şi a învederat că H.G. nr. 798/2011 în baza căreia este emis Ordinul nr. 5262 din 05 septembrie 2011 selectează arbitrar datele colectate după criterii cunoscute numai de autorii actului emis.
Criteriile pe baza cărora s-a făcut evaluarea primară şi instituţională nu prevăd baremul de punctaj, dreptul de a ataca baremul, în condiţiile legii sau un termen rezonabil pentru depunerea documentaţiei.
Intimatul M.E.N. (fost M.E.C.T.S.) a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului şi menţinerea ca legală şi temeinică a sentinţei atacate, argumentând că Ordin M.E.C.T.S. nr. 5262/2011 a fost emis cu respectarea prevederilor legale.
Examinând sentinţa atacată prin prisma criticilor formulate de recurentă, a apărărilor din întâmpinare, cât şi sub toate aspectele, după cum permit dispoziţiile art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru argumentele expuse în continuare.
Recurenta-reclamantă A.U.P.R. - 2007 a învestit instanţa de contencios administrativ cu examinarea legalităţii Ordinului nr. 5262 din 05 septembrie 2011 emis de M.E.C.T.S., privind constatarea rezultatelor clasificării universităţilor.
Instanţa de fond a apreciat că actul contestat a fost legal şi temeinic emis, şi aceasta este şi concluzia instanţei de recurs.
Se reţine, mai întâi, că principalul motiv nelegalitate susţinut de recurenta-reclamantă a fost faptul că ordinul contestat a fost emis cu încălcarea dispoziţiilor art. 193 alin. (3) din legea nr. 1/2011.
Conform art. 193 alin. (3) din Legii nr. 1/2011 „Evaluarea în scopul ierarhizării programelor de studii şi a clasificării universităţilor se realizează pe baza unei metodologii de evaluare propuse de Ministerul Educaţiei, Cercetării, Tineretului şi Sportului şi aprobate prin hotărâre a Guvernului, în maximum 6 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi. Aplicarea acestei metodologii intră în răspunderea M.E.C.T.S. Evaluarea este realizată periodic."
Contrar susţinerilor recurentei, se constată că aceste dispoziţii au fost respectate.
Legea nr. 1/2011 - legea educaţiei naţionale a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 18 din 10 ianuarie 2011, dar a intrat în vigoare la 09 februarie 2011, iar H.G. nr. 789/2011 privind aprobarea Metodologiei de evaluare în scopul clarificării universităţilor şi ierarhizării programelor de studii a fost publicată în M. Of. nr. 569 din 10 august 2011, astfel fiind respectat termenul de 6 luni impus de art. 193 alin. (3) din lege.
Clasificarea universităţilor s-a realizat în baza criteriilor prevăzute la art. 3 din Metodologia aprobată prin H.G. nr. 789/2011, necontestat de către recurentă, iar evaluarea s-a realizat de către Asociaţia Universităţilor Europene (EUA), membră fondatoare a EQAR, conform prevederilor Acordului de parteneriat din 23 august 2011 încheiat cu M.E.C.T.S.
Ordinul nr. 5262/2011 a fost emis de M.E.C.T.S. în aplicarea art. 6 alin. (2) din H.G. nr. 789/2011 şi prin acest ordin a fost constatat rezultatul clasificării, astfel cum acestea au fost stabilite de organismul de evaluare.
Într-adevăr, M.E.C.T.S. a emis Ordinul nr. 4072 din 21 aprilie 2011 şi Ordinul nr. 4174 din 13 mai 2011 prin care au fost aprobate proceduri de colectare a datelor şi informaţiilor în vederea evaluării universităţilor, dar succesiunea acestor ordine nu poate fundamenta nelegalitatea Ordinului nr. 5262/05.09.2011, având în vedere că membrii asociaţiei au raportat datele solicitate, raportare care era obligatorie şi potrivit art. 192 alin. (2) din Legea nr. 1/2011.
În fine, trecând în revistă întreaga metodologie de evaluare, raportat la criticile recurentei, Înalta Curte nu poate reţine elemente de nelegalitate de natură a determina anularea ordinului contestat.
În perioada 27 aprilie-1 iulie 2011 a fost realizată numai etapa de colectare a datelor, verificarea datelor şi informaţiilor furnizate de universităţi, precum şi prelucrarea datelor şi informaţiilor colectate, informaţiile pe baza cărora s-a realizat evaluarea fiind publice şi cunoscute de către toate universităţile, inclusiv de către recurenta-reclamantă.
Prelucrarea datelor şi informaţiilor colectate s-a realizat conform Metodologiei aprobate de M.E.C.T.S., iar evaluarea s-a realizat conform aceleiaşi metodologii, necontestată până în prezent, care prezintă pe larg modalitatea de interpretare a datelor prelucrate.
Pentru aceste considerente, neexistând motive pentru reformarea hotărârii instanţei de fond, în temeiul dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 şi ale art. 312 alin. (1) din C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTTVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamanta A.U.P.R. - 2007 împotriva sentinţei civile nr. 5128 din 20 septembrie 2012 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţă publică, astăzi 3 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 380/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 372/2015. Contencios. Alte cereri. Revizuire -... → |
|---|
