ICCJ. Decizia nr. 5/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 5/2015
Dosar nr. 250/62/2012
Şedinţa publică de la 13 ianuarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin acţiunea înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, reclamanta SC S.P. SRL, în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Braşov prin primar, a solicitat să se constate că respectivul contract de asociaţiune în participaţiune încheiat între SC S.P. SRL şi Municipiul Braşov cu nr. xx/2006 nu a încetat; să se constate că autorizaţia de construcţie cu nr. AA/2009 nu a expirat şi să fie obligat Municipiul Braşov, prin primar, ca în calitate de asociat secund, conform contractului de asociere în participaţiune încheiat între municipiul Braşov şi SC S.P. SRL cu nr. xx/2006 să pună la dispoziţia reclamantei, respectiv să elibereze terenul situat în Braşov, str. P., în vederea demarării lucrărilor de construcţie anunţat a fi demarate la data de 20 ianuarie 2011, prin anunţul de începere a lucrărilor de construire conform AC 583/2009 - parcare sub şi supraterană - în locaţia str. P. Braşov, sub număr de înregistrare 86121 din 13 decembrie 2010.
Prin sentinţa civilă nr. 4813/CA din 21 mai 2012 a Tribunalului Braşov, s-a admis excepţia necompetenţei materiale a acestei instanţe şi s-a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulate de reclamanta SC S.P. SRL în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Braşov prin primar, în favoarea Curţi de Apel Braşov, reţinându-se că în fapt competenţa de soluţionare a cauzei raportate la obiectul cererii de chemare în judecată revine în primă instanţă curţii de apel, conform art. 10 alin. (1) teza a II - a din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.
Ca urmare, cauza a fost înregistrată la Curtea de Apel Braşov sub nr. 250/62/2012.
În cauză, reclamanta a formulat o notă de şedinţă cu privire la excepţia decăderii din dreptul de a formula prezenta acţiune, excepţie invocată de pârât prin întâmpinarea depusă la dosarul iniţial al Tribunalului Braşov.
Hotărârea instanţei de fond
Prin sentinţa nr. 54 din 11 martie 2013, Curtea de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal, a admis excepţia invocată de pârâtul Municipiul Braşov şi, în consecinţă a decăzut reclamanta SC S.P. SRL Braşov din dreptul de a formula acţiunea în contencios administrativ în contradictoriu cu pârâtul Municipiul Braşov, obligând reclamanta să plătească pârâtului suma de 1.860 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că, la data de 29 martie 2011, prin cererea înregistrată sub nr. 2.805 din 29 martie 2011, pârâtul a fost invitat la concilierea directă a litigiului pentru data de 15 aprilie 2011, ora 12:00 la sediul cabinetului de avocat N.N.
În condiţiile art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004, „Termenul prevăzut la alin. (1) este termen de prescripţie, iar termenul prevăzut la alin. (2) este termen de decădere”.
Potrivit art. 7201 alin. penultim şi ultim C. proc. civ., „rezultatul concilierii se va consemna într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce referitoare la obiectul litigiului şi al punctului de vedere al fiecărei părţi”.
„Înscrisul despre rezultatul concilierii ori, în cazul în care pârâtul nu a dat curs convocării prevăzute la alin. (2), dovada că la data primirii acestei convocări au trecut 30 de zile se anexează la cererea de chemare în judecată.”
La data de 15 aprilie 2011, reclamanta - autoare a invitaţiei de conciliere trebuia să încheie procesul verbal respectiv.
În aceste condiţii, s-a reţinut că acţiunea trebuia formulată sub sancţiunea decăderii cel târziu la data de 15 octombrie 2011.
Recursul
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs reclamanta SC S.P. SRL Braşov, solicitând admiterea recursului, casarea sentinţei recurate şi trimiterea cauzei spre rejudecare instanţei de fond.
În drept, recurenta - reclamantă a invocat prevederile art. 304 pct. 9 şi art. 3041 C. proc. civ.
În motivarea cererii de recurs, recurenta a susţinut că soluţia instanţei de fond este rezultatul unei aplicări greşite a legii.
A arătat că pentru depăşirea termenului de 6 luni, sancţiunea potrivit art. 11 alin. (5) din Legea nr. 554/2004 este prescripţia şi nu decăderea.
În speţă, nici prescripţia nu operează, pe de o parte pentru că nu a fost invocată de către pârâtă şi nici de către instanţă din oficiu, iar pe de altă parte datorită incidenţei art. 11 alin. (2).
Considerentele și soluția instanței de recurs
Analizând sentinţa atacată, în raport cu motivul de casare de ordine publică privind necompetenţa materială a curţii de apel de a soluţiona în primă instanţă cauza, prevăzut de art. 304 pct. 3 C. proc. civ., invocat de instanţă din oficiu, Înalta Curte va admite recursul, pentru considerentele care vor fi arătate în continuare.
În cauză, acţiunea vizează executarea clauzelor unui contract administrativ încheiat între părţile litigiului, asimilat actului administrativ în conformitate cu dispoziţiile art. 2 alin. (1) lit. c) teza a doua din Legea nr. 554/2004, conform cărora „sunt asimilate actelor administrative (...) şi contractele încheiate de autorităţile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achiziţiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute şi alte categorii de contracte administrative supuse competenţei instanţelor de contencios administrativ”.
De asemenea, conform dispoziţiilor art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, modificată, „Litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice locale şi judeţene, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora de până la 500.000 RON se soluţionează în fond de către tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autorităţile publice centrale, precum şi cele care privesc taxe şi impozite, contribuţii, datorii vamale, precum şi accesorii ale acestora mai mari de 500.000 RON, se soluţionează în fond de secţiile de contencios administrativ şi fiscal ale curţilor de apel, dacă prin lege organică nu se prevede altfel.”
Aşadar, specificul litigiilor care se desfăşoară între persoanele fizice sau juridice şi administraţia publică determină, în mod necesar, existenţa unor reguli imperative în privinţa competenţei instanţelor de contencios administrativ.
Pentru stabilirea competenţei materiale, prevederile legale aflate în discuţie instituie două criterii: cel al rangului autorităţii care emite sau, după caz, încheie actul administrativ dedus judecăţii, în sistemul organelor administraţiei publice şi, respectiv, criteriul valoric.
Cum în cauză, obiectul contractului de asociere în participaţiune nr. xx/2006 priveşte realizarea unui proiect de investiţii pe terenurile proprietatea publică a municipiului Braşov, şi anume parcare subterană şi supraterană, contractul fiind încheiat între SC S.P. SRL, în calitate de asociat prim şi Municipiul Braşov, în calitate de asociat secund, autoritate publică locală, competenţa materială revine tribunalului, ca instanţă de contencios administrativ, potrivit art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, fiind aplicabil criteriul rangului autorităţii pârâte.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte, apreciind că este întemeiat motivul de recurs de ordine publică, prevăzut de art. 304 pct. (3) C. proc. civ., va admite recursul şi, în baza art. 312 alin. (6) din acelaşi Cod, va casa sentinţa atacată şi va trimite cauza, spre competentă soluţionare, la Tribunalul Braşov, secţia de contencios administrativ şi fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de SC S.P. SRL împotriva sentinţei nr. 54/F din 11 martie 2013 a Curţii de Apel Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Casează sentinţa recurată şi trimite cauza spre competentă soluţionare la Tribunalul Braşov, secţia contencios administrativ şi fiscal.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 13 ianuarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 477/2015. Contencios. Anulare proces verbal de... | ICCJ. Decizia nr. 502/2015. Contencios. Pretentii. Revizuire -... → |
|---|
