ICCJ. Decizia nr. 509/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 509/2015
Dosar nr. 4671/2/2013
Şedinţa din Camera de Consiliu de la 9 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanţele cauzei.
Prin cererea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 3 iulie 2013, astfel cum a fost modificată la data de 3 octombrie 2013, reclamanta SC F.S. SA a solicitat, în contradictoriu cu parata C.R.L.M.C.S., anularea Hotararii nr. 54 din 18 ianuarie 2013 şi obligarea paratei să adopte o hotărâre privind menţinerea avizului de încadrare a locurilor de muncă in condiţii speciale.
Soluţia instanţei de fond
Prin sentinţa nr 4117 din 19 decembrie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a admis acţiunea astfel cum a fost modificată, formulată de reclamanta SC F.S. SA Mureş în contradictoriu cu pârâta C.R.L.M.C.S.; s-a dispus anularea Hotărârii nr. 54 din 18 ianuarie 2013 şi a fost obligată pârâta C.R.L.M.C.S. să adopte o hotărâre privind menţinerea avizului de încadrare a locurilor de muncă în condiţii speciale în favoarea reclamantei
Recursul.
Împotriva hotărârii pronunţate de instanţa de fond a formulat recurs parata C.R.L.M.C.S., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
In motivele de recurs, s-a arătat, in esenţă că din documentele analizate de către autoritatea pârâtă a reieşit neîndeplinirea criteriilor prevăzute de art. 3 din H.G. nr. 1284/2011 raportat la art. 30 alin. (1) lit. e) din Legea nr. 263/2010.
In drept au fost invocate dispoziţiile art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.
Procedura în fața instanței de recurs
Prin Raportul întocmit in condiţiile art. 493 alin. (2) şi (3) C. proc. civ., s-a apreciat că recursul nu îndeplinește cerinţele de formă prevăzute sub sancţiunea nulităţii, respectiv cele prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. a) şi e) şi art. 486 alin. (2) C. proc. civ., in sensul că nu a fost întocmit şi semnat de consilier şi nu a fost ataşată delegaţia consilierului juridic.
Considerentele și soluția instanței de recurs cu privire la îndeplinirea condiţiilor de admisibilitate in principiu ale cererii de recurs.
Argumentele de fapt şi de drept relevante.
Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul de faţă, Înalta Curte constată că cererea de recurs nu îndeplineşte cerinţele de formă prevăzute la art. 486 alin. (1) lit. a) şi e) C. proc. civ., întrucât nu a fost redactată şi semnată de avocat, sau consilier juridic, nu a fost depusă la dosar împuternicire avocaţială sau delegaţia consilierului juridic, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 486 alin. (2), coroborate cu dispoziţiile art. 84 alin. (2) C. proc. civ.
Văzând dispoziţiile art. 486 alin. (2) C. proc. civ. în conformitate cu care la cererea de recurs se va ataşa împuternicirea avocaţială sau delegaţia consilierului juridic, Înalta Curte va face aplicarea dispoziţiilor art. 486 alin. (3) care dispun că menţiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) şi c)-e), precum şi cerinţele menţionate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancţiunea nulităţii.
Văzând şi dispoziţiile art. 84 alin. (2) C. proc. civ. în conformitate cu care la redactarea cererii şi a motivelor de recurs, precum şi în exercitarea şi susţinerea recursului, persoanele juridice vor fi asistate şi, după caz, reprezentate, sub sancţiunea nulităţii, numai de către avocat, sau consilier juridic în condiţiile legii, Completul de filtru constată că cererea de recurs nu întruneşte condiţia de formă a redactării acesteia de către un avocat, sau consilier juridic, condiţie cu privire la care normele de procedură prevăd sancţiunea anulării cererii.
În ceea ce priveşte susţinerea recurentei inserată în punctul de vedere asupra raportului privind admisibilitatea în principiu a recursului, potrivit căreia argumentele cuprinse în Decizia Curţii Constituționale nr. 462 din 17 septembrie 2014, se aplică şi in cazul de faţă, Înalta Curte constată că, potrivit art. 147 din Constituţie, decizia invocată se aplică strict cu privire la declararea neconstituţională a prevederilor art. 13 alin. (2), teza a II-a, art. 83 alin. (3) şi art. 486 alin. (3) C. proc. civ., în ceea ce priveşte reprezentarea persoanei fizice în căile de atac.
De „lege lata” instanţa de judecată nu poate extinde aplicarea unei decizii a Curţii Constituţionale asupra unor alte texte de lege faţă de cele supuse controlului de constituţionalitate, normele de procedura civilă fiind de strictă interpretare.
Totodată, Înalta Curte reţine că instanţa constituţională a constatat că prin condiţionarea exercitării căii de atac de încheierea, în mod obligatoriu, a unui contract de asistenţă judiciară, drept condiţie de admisibilitate a recursului, s-ar introduce în sarcina individului atât condiţii excesive pentru exercitarea căii de atac a recursului, cât şi costuri suplimentare şi semnificative în raport cu cheltuielile efectuate de cetăţean pentru plata serviciului justiţiei, cu consecinţa înlăturării justului echilibru între măsura care a determinat limitarea dreptului de acces liber la justiţie şi scopul legitim urmărit.
Aceste argumente nu pot fi reţinute şi în ceea ce priveşte persoana juridică, cu privire la care rămâne valabil scopul legiuitorului, prezentat în expunerea de motive care a însoţit proiectul C. proc. civ., respectiv, asigurarea unei reprezentări juridice adecvate a părţilor şi, asigurarea funcţionării corespunzătoare a instanţelor de recurs care examinează numai chestiuni de legalitate, respectiv conformitatea hotărârii pronunţate cu legea.
Temeiul legal al soluţiei adoptate în recurs
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de C.R.L.M.C.S. împotriva sentinţei nr 4117 pronunţată în data de 19 decembrie 2013 de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Fără cale de atac.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 9 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 508/2015. Contencios. Anulare act emis de... | ICCJ. Decizia nr. 51/2015. Contencios. Anulare act... → |
|---|
