ICCJ. Decizia nr. 549/2015. Contencios. Anulare acte emise de BNR. Fond
| Comentarii |
|
R O M A N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 549/2015
Dosar nr. 5747/1/2013
Şedinţa publică de la 11 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia de contencios administrativ şi fiscal, sub nr. 5747/1/2013, petiţionarul I.T.G. în contradictoriu cu B.N.R., a solicitat instanţei să dispună anularea Hotărârii nr. 16 din 5 noiembrie 2013 a Consiliului de Administraţie al B.N.R., hotărâre prin care intimata a respins ca nefondată contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 11 din 27 august 2013 a Consiliului de Administraţie al B.N.R. prin care s-a dispus retragerea aprobării de a îndeplini funcţia de director general şi membru al Consiliului de Administraţie al B.C.V. Bucureşti.
În motivarea contestaţiei, se arată că Hotărârea nr. 16 din 5 noiembrie 2013 a Consiliului de Administraţie al B.N.R. este netemeinică şi nelegală, în contradicţie cu situaţia de fapt reală şi normele legale conţinute de O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţiile de creditare şi adecvare a capitalului, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 227/2007.
Astfel, petiţionarul I.T. a îndeplinit funcţia de director general şi membru al Consiliului de Administraţie al B.C.V. Bucureşti, iar în perioada 15-19 aprilie 2013 au fost efectuate verificări de o echipă de control a B.N.R. fiind întocmit un Raport de supraveghere.
Împotriva raportului a formulat contestaţie, ce a fost respinsă prin Hotărârea nr. 5, iar ulterior au fost emisă Hotărârea nr. 11 din 27 august 2013 prin care a fost retrasă aprobarea acordată pentru a îndeplini funcţia de director general şi membru în Consiliul de Administraţie.
La aceiaşi dată a fost emisă şi Hotărârea nr. 10 pentru directorul general adjunct şi pentru toţi membrii Consiliului de Administraţie.
Contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 11/2013 a fost respinsă prin Hotărârea nr. 16 din 5 noiembrie 2013, hotărâre contestată în prezenta cauză din perspectiva faptului că analiza efectuată nu corespunde realităţii fiind făcută pe baza unor date şi informaţii incorecte.
Astfel, în mod greşit s-a reţinut încălcarea normelor legale vizând restituirea părţilor sociale în valoare de 305.904 lei în condiţiile în care operaţiunile de retragere au fost însoţite şi de operaţiuni inverse de depunere.
Cu privire la numirea celor două persoane Z.S. şi D.T.M., în calitate de contabil şef şi respectiv director sucursala Giurgiu, se arată că numirea d-nei Z.S. s-a făcut motivat de faptul că a funcţionat anterior ca şi consilier, numirea fiind temporară, iar numirea d-nei D.M. a fost aprobată de B.C.C.C.C.
Nu se poate reţine culpa petentului cu privire la reorganizarea sistemului de control intern în condiţiile în care datorită sistemului de control intern a fost descoperită frauda la Punctul de lucru Putineiu, judeţul Giurgiu şi la Punctul de lucru Gogoşari jud. Giurgiu.
- Cu privire la instalarea/activarea cititoarelor de amprente, se face referire la adresa din 4 octombrie 2013 a B.C.C.C.C., adresă concepută după data eliberării din funcţie, respectiv 3 septembrie 2013.
Pentru instalarea cititoarelor de amprente trebuiau emise două decizii, prima pentru numirea persoanelor pentru care se va face prelevarea datelor biometrice şi a doua decizie pentru numirea persoanei care să asiste la prelevarea datelor, dar astfel de decizii nu au fost emise, fiind exclusă transmiterea unei adrese prin care să fie confirmată instalarea cititoarelor de amprente.
- creditele acordate celor doi directori s-au făcut cu respectarea dispoziţiilor legale iar susţinerea în sensul că au fost încălcate dispoziţiile art. 88 din Normele de creditare nu sunt fondate cu atât mai mult cât normele menţionate au fost introduse în noiembrie 2011 la peste 6 luni de la încheierea contractelor de creditare menţionate.
Cu privire la activitatea de audit intern se face trimitere la calitatea controalelor interne şi la dispoziţiile O.U.G. nr. 99/2006, dar nu s-a dorit să se reţină faptul că toate rapoartele de audit intern au fost trimise la B.C.C.C.C. - serviciul audit.
Cu privire la situaţia celor 12 dosare de credit a căror sumă trebuia recuperată, aceasta a fost consemnată în Raportul de supraveghere nr. 510 din 28 ianuarie 2013 încheiat de B.C.C.C.C., iar dosarele menţionate au fost date la executare, dar persoana desemnată a uitat să bifeze în program acest aspect.
Cu privire la cei 11 clienţi ai băncii care nu au domiciliul în raza de activitate a instituţiei de credit, nu s-a ţinut cont de faptul că B.C.V. Bucureşti, a avut iniţial ca rază de activitate doar sectorul 6 Bucureşti dar prin fuziune a înglobat toate unităţile, astfel că în 2009 raza de activitate viza mun. Bucureşti, judeţul Ilfov şi Judeţul Giurgiu.
În mod greşit s-a reţinut că nu au fost puse la dispoziţia B.N.R. documentele cerute, această afirmaţie fiind făcută pentru a putea invoca dispoziţiile art. 171 din O.U.G. nr. 99/2006 şi pentru a se motiva sancţiunea.
Ca urmare, se concluzionează că Hotărârea nr. 16 din 5 noiembrie 2013 a Consiliului de Administraţie a B.N.R. este netemeinică şi nelegală.
Intimata B.N.R. a formulat întâmpinare prin care a fost invocată excepţia tardivităţii formulării contestaţiei în raport de dispoziţiile art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006, excepţie respinsă ca nefondată în şedinţa publică din data de 11 februarie 2015.
Pe fondul cauzei se arată că, în raport de dispoziţiile art. 275 din O.U.G. nr. 99/2006, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinează legalitatea actelor emise de B.N.R., dar contestaţia formulată de petentul I.T.G. nu are elemente noi faţă de cele invocate în contestaţia ce a făcut obiectul hotărârii contestate.
Având în vedere gravitatea faptelor săvârşite şi expuse pe larg atât în întâmpinare cât şi în Raportul de supraveghere nr. 784 din 16 mai 2013, în sensul că în calitate de director şi membru al Consiliului de administrare d-nul I.T.G. avea obligaţia să aplice/să respecte actele normative de reglementare în domeniul de activitate specific instituţiei pe care a reprezentat-o, sancţiunea aplicată a fost corect individualizată, neexistând temei de drept pentru aplicarea unei alte sancţiuni dintre cele prevăzute la art. 229 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006.
Petentul I.T.G. a depus la dosar răspuns la întâmpinare, solicitând în esenţă admiterea contestaţiei, dezvoltând pe larg susţinerile din cererea iniţială.
Hotărârea instanţei de recurs
Analizând contestaţia exercitată în cauză, se constată că este nefondată pentru considerentele ce vor fi expuse.
Astfel, petentul I.T.G. a avut calitatea de director general şi membru în Consiliul de administrare al B.C.V. Bucureşti, iar prin Hotărârea nr. 11 din 27 august 2013 a Consiliului de administraţie al B.N.R. s-a dispus retragerea aprobării acordate.
Împotriva Hotărârii nr. 11 din 27 august 2013 a formulat contestaţie în raport de dispoziţiile O.U.G. nr. 99/2006, petentul I.T.G. solicitând reanalizarea situaţiei reţinute, anularea măsurii dispuse sau schimbarea acesteia cu o altă sancţiune.
Consiliul de Administraţie al B.N.R., întrunit în şedinţa din data de 16 noiembrie 2013, prin Hotărârea nr. 16, a respins ca nefondată contestaţia formulată de d-nul I.T.G., cu consecinţa menţinerii Hotărârii nr. 11 din 27 august 2013 a Consiliului de administraţie al B.N.R. privind retragerea aprobării acordate de directorul general şi membru în Consiliul de administraţie al B.C.V. Bucureşti, hotărâre ce a avut la bază două Rapoarte de supraveghere întocmite de B.C.C.C., respectiv Raportul nr. 510 din 28 ianuarie 2013 şi Raportul nr. 321 din 25 februarie 2013 precum şi Raportul înregistrat cu nr. 784 din 16 mai 2013 încheiat de echipa de inspecţie a B.N.R.
Prin Hotărârea nr. 16/2013, ce face obiectul prezentului recurs în raport de dispoziţiile art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006, s-a reţinut că prin restituirea părţilor sociale ale membrilor pentru stingerea de creanţe restante retrase anterior scurgerii termenului de doi ani de la data achitării ultimei rate de credit, respectiv prin efectuarea operaţiunilor de retragere fără a avea o cerere din partea membrilor cooperatori, operaţiuni de retragere părţi sociale pentru membrii ce înregistrau sold la contul de credite şi dobânzi la finele lunii în care s-a înregistrat cererea; nerespectarea termenului de 30 de zile de la depunerea cererii; au fost încălcate dispoziţiile art. 354 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 privind instituţia de credit şi adecvarea creditului, precum şi prevederile art. 21 alin. (1) şi (2) din actul constitutiv al B.C.V. Bucureşti.
- Cu privire la numirea contabilului şef Z.S. ca şi casier la punctul de lucru Mihăileşti, două zile pe săptămână, s-a reţinut că numirea unei persoane aflate într-un conflict de interese, încalcă dispoziţiile legale imperative.
Astfel, d-na Z.S. a exercitat în acelaşi timp atribuţii de control financiar preventiv pentru sediile din Bucureşti şi judeţul Ilfov dar şi responsabilităţi privind monitorizarea creditelor fiind totodată membru în Comitetul de credite, garanţie şi risc pentru creditele acordate persoanelor juridice şi în Comitetul de administrare a riscurilor.
Angajarea şi redistribuirea persoanelor pe funcţii în cadrul instituţiilor de credit era în sarcina conducerii instituţiei de credit, iar prin nominalizarea d-lui D.T.M. ca ofiţer de conformitate, fiind în acelaşi timp şi director la Sucursala Giurgiu, de către d-nul I.T.G. director general şi C.I.M. director adjunct, aceştia şi-au asumat consecinţele legale, având atribuţii directe în asigurarea unei separaţii adecvate a atribuţiilor, potrivit dispoziţiilor art. 11 alin. (1), alin. (2) alin. 4 din Regulamentul B.N.R. nr. 18/2009, cu modificările şi completările ulterioare.
Neorganizarea sistemului de control intern rezultă din faptul că nu există personal desemnat în funcţiile de conformitate şi administrare riscuri, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 24 alin. (1) coroborat cu art. 14 alin. (1), (2) şi (5) din Regulamentul B.N.R. nr. 18/2009 precum şi pct. 2.1 lit. e) din Procedura de lucru privind utilizarea cititorului de amprente digitale în activitatea punctelor de lucru cu un singur salariat.
Operaţiunea de achiziţie şi montare a echipamentelor pentru citire şi validare amprente a fost demarată la sfârşitul anului 2010 de către B.C.C.C.C., în vederea aducerii la îndeplinire a măsurii dispuse de B.N.R. prin Ordinul nr. 203/2010 dar aşa cum rezultă din adresa din 4 octombrie 2013 a B.C.C.C.C., la momentul efectuării inspecţiei, s-a constatat că nu erau instalate şi funcţionale cititoarele la nici un punct de lucru, deşi pe adresa din 16 mai 2012 B.C.V. Bucureşti, sub semnătura d-lui I.T.G. şi C.M., se comunică că cititoarele de amprente au fost puse în funcţie din anul 2011.
Cu privire la calitatea controalelor interne se reţine că responsabilitatea pentru asigurarea unei activităţi de audit intern adecvată, aparţine conducerii instituţiei de credit.
Planurile de audit pentru anii 2011 şi 2012 nu au fost fundamentate în baza Metodologiei de identificare a riscurilor semnificative pentru activitatea de audit intern, încălcându-se astfel dispoziţiile art. 55 alin. (2) din Regulamentul B.N.R. nr. 18/2009.
Pentru modalitatea de acordare a propriului credit, similar şi pentru directorul adjunct C.M., s-a reţinut că în dosarele de credit nu era anexată Hotărârea Consiliului de administraţie privind acordarea creditului, obligaţie prevăzută de art. 7 alin. (2) din Normele privind acordarea creditelor, iar garantarea creditelor acordate doar cu garanţii personale, contravin normelor interne de creditare.
Au fost încălcate dispoziţiile art. 85 alin. 3 din Procedura de lucru privind acordarea de credite, având în vedere că nu au fost înaintate către executor, creditele care înregistrau întârzieri de peste 270 zile, valoarea totală a sumelor de recuperat fiind de 87.843,39 lei.
Susţinerea în sensul că cei 11 clienţi ai băncii care nu au fost preluaţi ca urmare a fuziunii, a fost respinsă ca nedovedită în raport de probatoriile administrate.
De asemenea, prin neprezentarea documentelor solicitate cu ocazia controalelor efectuate la instituţia de credit au fost încălcate dispoziţiile art. 171 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006.
Având în vedere situaţia de fapt expresă şi temeiurile şi drept arătate, Consiliul de administrare al B.N.R. a respins ca nefondată contestaţia.
Potrivit art. 275 alin. (1) din O.U.G. nr. 99/2006, actele adoptate de B.N.R. conform dispoziţiilor prezentei O.U., cu privire la o instituţie de credit, inclusiv cele cu privire la persoanele prevăzute de art. 108 alin. (1) şi la persoanele desemnate să asigure conducerea societăţii de credit şi actele cu privire la acţionarii acesteia, pot fi contestate în termen de 15 zile de la comunicare, la Consiliul de administraţie al B.N.R., care se pronunţa în termen de 30 zile de la data sesizării.
Alin. (2) - Hotărârea consiliului de administrare al B.N.R. poate fi atacată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în termen de 15 zile de la comunicare.
Alin. 3 - B.N.R. este singura autoritate în măsură să se pronunţe asupra considerentelor de oportunitate, a evaluărilor şi analizelor calitative care stau la baza emiterii actelor sale.
Alin. 4 - În cazul contestării în instanţă a actelor B.N.R., instanţa judecătorească se pronunţă asupra legalităţii actelor .
Analizând dispoziţiile legale menţionate mai sus, rezultă că instanţa se pronunţă asupra legalităţii actelor adoptate de B.N.R., iar cu privire la considerentele de oportunitate, a evaluării şi analizei calitative care stau la baza emiterii actelor sale, B.N.R. este singura autoritate competentă.
Instanţa de contencios administrativ a fost sesizată în condiţiile art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006 cu privire la sancţiunea aplicată, respectiv retragerea aprobării acordate de a îndeplini funcţia de director general şi membru al Consiliului de administrare al B.C.V. Bucureşti, solicitându-se anularea Hotărârii nr 16 din 5 noiembrie 2013 a Consiliului de administraţie al B.N.R. prin care s-a respins ca nefondată contestaţia formulată împotriva Hotărârii nr. 11 din 27 august 2013.
Recurentul a prezentat situaţia de fapt, reluând argumentele formulate în contestaţia adresată Consiliului de Administrare, iar sub aspectul legalităţii actelor care formează obiectul controlului judiciar nu au fost formulate criterii.
Hotărârea nr. 16 din 5 noiembrie 2013 a Consiliului de Administraţie al B.N.R., care formează obiectul prezentului recurs în raport de dispoziţiile art. 275 alin. (2) din O.U.G. nr. 99/2006, este legală, în sensul că au fost analizate punctual toate criticile şi apărările petentului în raport de Hotărârea nr. 11 din 27 august 2013 a Consiliului de administraţie al B.N.R., menţionându-se temeiurile de drept în raport de fiecare faptă reţinută în sarcina d-lui I.T.G., respectiv încălcarea dispoziţiilor art. 14 alin. (5), art. 21 alin. (1) şi (2) din Actul constitutiv al B.C.V. Bucureşti, art. 13 alin. (1), alin. (14) alin. (1), alin. (2) şi (4), art. 21 alin. (1) şi art. 31 din Regulamentul B.N.R. nr. 18/2009 cu modificările şi completările ulterioare precum şi dispoziţiile O.U.G. nr. 99/2006.
Prin Hotărârea a cărei anulare se solicită, organul emitent a explicat pe larg abaterile de la disciplina bancară de instituţia de credit, respectiv B.C.V. Bucureşti, condusă de recurentul I.T.G. precum şi modul de individualizare al sancţiunii aplicate în raport de normele legale incidente.
Ca urmare, faţă de considerentele expuse, ţinând cont de limitele prevăzute de art. 275 pct. 4 din O.U.G. nr. 99/2006, se constată că motivele formulate de petentul I.T.G. vizând Hotărârea nr. 16 din 5 noiembrie 2013 a Consiliului de administraţie al B.N.R. sunt nefondate.
În consecinţă, în raport de dispoziţiile art. 312 C. proc. civ., raportat la dispoziţiile art. 275 alin. (2) şi (4) din O.U.G. nr. 99/2006, Înalta Curte va respinge ca nefondată contestaţia (recursul) formulată de I.T.G.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia formulată de I.T.G. împotriva Hotărârii nr. 16 din 05 noiembrie 2013 a Consiliului de Administraţie al B.N.R.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 11 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 544/2015. Contencios. Contestaţie act... | ICCJ. Decizia nr. 563/2015. Contencios. Pretentii. Recurs → |
|---|
