ICCJ. Decizia nr. 776/2015. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA DE contencios ADMINISTRATIV ŞI FISCAL
Decizia nr. 776/2015
Dosar nr. 8137/2/2012
Şedinţa publică de la 24 februarie 2015
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, la data de 21 octombrie 2012,precizata ulterior,reclamanta SC I.T.R. SRL în contradictoriu cu paratele Primăria Sector 5 Bucureşti si Direcția de Impozite si Taxe Locale sector 5 București a solicitat anularea Dispoziţiei nr. 2232 din 12 septembrie 2012 emisa de Primăria sector 5 Bucureşti; anularea Deciziei de restituire a sumelor de la bugetul local nr. 211.652 din 02 iulie 2012 emisa de Direcţia de Impozite si Taxe Locale sector 5 în calitatea sa de organ fiscal fără personalitate juridica din cadrul Primăriei Sector 5 Bucureşti; anularea adresei din 11 iunie 2012 emisa de Primăria sector 5 Bucureşti - Direcţia de Impozite si Taxe Locale sector 5 - Serviciul Constatare, Impunere si Control Persoane Juridice, prin care a fost respinsa cererea reclamantei de restituire nr. 49 din 06 iunie 2012 înregistrata la D.I.T.L. S5 sub nr. 210.032 din 06 iunie 2012; obligarea Primăriei sectorului 5 la restituirea sumei de 2.124.126 lei reprezentând suma încasată fără titlu de creanţa; obligarea Primăriei sector 5 la plata dobânzilor de întârziere pentru suma de restituit de la buget, conform prevederilor art. 124 din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedura fiscal, cu modificările si completările ulterioare, începând cu data la care s-a împlinit termenul de 45 de zile prevăzut de lege pentru restituirea sumelor solicitate si pana la data restituirii efective a sumei (dobânda calculata, începând cu ziua imediat următoare expirării termenului prevăzut la art. 70 din Codul de procedura fiscala) şi obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare, reclamanta a arătat ca instituirea unei obligaţii fiscale în sarcina contribuabilului nu se poate face decât printr-un act administrativ-fiscal, legal comunicat, iar Direcţia de Impozite si Taxe Locale sector 5 Bucureşti nu a emis si comunicat nici un act administrativ-fiscal prin care sa fi stabilit obligaţii fiscale în sarcina acesteia, însă a pretins ca societatea să facă plăţi, fără titlu de creanţa, în caz contrar existând riscul blocării activităţii societăţii.
Reclamanta a arătat ca actul administrativ-fiscal atacat este complet nemotivat, fapt ce contravine dispozițiilor art. 211 C. proc. fisc., organul fiscal făcând în mod greşit aplicarea legii, respectiv a dispoziţiilor art. 86 alin. (4) si art. 82 alin. (2) din Codul de procedura fiscala, în loc sa aplice prevederile art. 85 alin. (1) lit. b) si alin. (2) al aceluiaşi articol din Codul de procedura fiscala, care este norma legala aplicabila în speţa.
S-a arătat că toate sumele plătite de societate apar ca fiind plătite fără sa existe un titlu, deci fără obligaţie.
Pârâta Primăria Sectorului 5 Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a invocat excepția lipsei calităţii sale procesuale pasive în capătul de cerere privind anularea Dispoziţiei nr. 2232 din 12 septembrie 2012 cu motivarea ca actul nu este emis de aceasta, ci de către Primarul Sectorului 5 Bucureşti.
Pârâta Direcţia Impozite şi Taxe Locale Sector 5 Bucureşti a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia lipsei capacităţii sale procesuale de folosința.
Pe fondul cauzei, parata a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În ședința publica din data de 26 februarie 2013, Curtea de apel a dispus introducerea în cauza, în temeiul art. 161 din Legea 554/2004, a emitentului Dispoziției nr. 2232 din 12 septembrie 2012, Primarul Sectorului 5 Bucureşti.
Prin Sentinţa nr. 1279 din 9 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal, s-a respins excepţia lipsei capacităţii procesuale de folosinţă a pârâtei Direcţia de Impozite si Taxe Locale Sector 5 București, ca nefondata; s-a respins excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Sectorului 5 București, ca nefondată; s-a admis acţiunea în parte, în cauza privind pe reclamanta SC I.T.R. SRL în contradictoriu cu pârâtele Primăria Sector 5 Bucureşti, Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 5 Bucureşti şi Primarul Sectorului 5 Bucureşti, s-a dispus anularea Dispoziţiei nr. 2232 din 12 septembrie 2012 emisă de Primarul Sectorului 5 Bucureşti şi Deciziei nr. 211.652 din 02 iulie 2012 emisă de Direcţia de Impozite si Taxe Locale Sector 5 Bucureşti. A fost obligată pârâta Primăria Sectorului 5 Bucureşti la restituirea sumei de 2.124.126 lei. S-a respins capătul de cerere privind anularea Adresei din 11 iunie 2012 emisă de D.I.T.L. - Sector 5 ca neîntemeiat. S-a respins capătul de cerere privitor la plata cheltuielilor de judecată ca neîntemeiat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a paratei Primăria Sector 5 Bucureşti, că dispoziţia din 12 septembrie 2012 este emisa şi semnată de Primarul Sectorului 5, purtând antetul Primăriei Sector 5 București.
S-a reţinut că,,structura funcționala” reglementata la art. 77 din legea nr. 215/2001 privind administrația publica locala include primarul si aduce la îndeplinire dispoziţiile acestuia, fapt ce o îndrituieşte la a sta în judecata în calitate de parata.
Totodată s-a constatat că beneficiarul sumelor achitate si a căror restituire a fost solicitata ulterior, este Primăria Sector 5 Bucureşti, fiind respinsă excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
Cat priveşte excepţia lipsei capacitaţii procesuale de folosinţa a paratei Direcţia de Impozite şi Taxe Locale, Curtea de apel a opinat ca reorganizarea acesteia ca structura fără personalitate juridica în subordinea primarului este irelevanta, fiind pusă în discuţie legalitatea unui act administrativ emis de aceasta parata în exercitarea atribuţiilor legale si pentru care legea îi conferă acestei entităţi o capacitate de drept administrativ.
Pe fondul cauzei, s-a reţinut că declaraţiile fiscale pentru stabilirea impozitului/ taxei pe clădiri depuse de către SC I.T.R. SRL la Primăria Sector 5 - Direcţia Impozite si Taxe Locale nu sunt asimilate unor decizii de impunere, conform art. 86 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003.
Astfel, au fost avute în vedere dispozițiile art. 82 alin. (2) care stabilesc faptul că în declaraţia fiscală contribuabilul trebuie să calculeze cuantumul obligaţiei fiscale, dacă acest lucru este prevăzut de lege.
A arătat judecătorul fondului că paraţii nu au fost în măsura a indica vreun text de lege potrivit cu care reclamantei ii incumba o atare obligaţie, limitându-se doar la a invoca existenta formularului tipizat modelul ITL 010 aprobat prin Ordinul M.F.P. nr. 1528/2006 privind aprobarea unor formulare tipizate pentru stabilirea, constatarea, controlul, încasarea şi urmărirea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a altor venituri ale bugetelor locale.
S-a constatat că partea din formular referitoare la decizia de impunere nu a fost completata în mod corespunzător de către organul fiscal,in sensul ca nu a fost stabilit cuantumul impozitului datorat clădirile declarate de către reclamanta si nici termenul de plata, trăgându-se concluzia inexistentei vreunui titlu de creanţă cu privire la sumele achitate de către reclamanta cu titlu de impozit pe clădiri în cuantum de 2.124.126 lei.
Aşa fiind, văzând dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003, Curtea de Apel a constatat că refuzul de restituire a sumei este unul nejustificat impunându-se admiterea acţiunii.
Cat priveşte solicitarea reclamantei de anulare a Adresei din 11 iunie 2012 emisă de D.I.T.L. - Sector 5, Curtea de apel a apreciat-o ca neîntemeiată, actul în discuţie neavând natura juridica a unui act administrativ fiscal, susceptibil de anulare conform dispoziţiilor O.G. nr. 92/2003, reprezentând o simpla corespondenta prin care emitentul a adus la cunoştinţa reclamantei refuzul sau de restituire a sumelor pretinse de către reclamanta.
Împotriva acestei sentinţe a formulat recurs Primăria Sector 5 Bucureşti, Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 5 Bucureşti şi Primarul Sectorului 5, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În dezvoltarea motivelor invocate, recurenţii-pârâţi Primăria Sector 5 Bucureşti, Primarul Sector 5 Bucureşti şi Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 5 au susţinut în esenţă că instanţa de fond a respins ca neîntemeiate excepţiile invocate, respectiv excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Sector 5 Bucureşti, apreciind în mod nelegal că aceasta are calitate în temeiul dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 215/2001 şi excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei Direcţia Taxe şi Impozite Locale Sector 5 Bucureşti, apreciind în mod eronat că reorganizarea acesteia ca structură fără personalitate juridică în subordinea primarului este irelevantă.
Pe fondul cauzei recurenţii-pârâţi au susţinut că instanţa de fond şi-a depăşit rolul activ stabilind cadrul procesual prin introducerea în cauză a Primarului Sector 5 Bucureşti iar în ceea ce priveşte temeiul de drept al cererii de chemare în judecată, respectiv dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 privind restituirea la cerere a sumelor plătite fără existenţa unui titlu de creanţă, a apreciat în mod nelegal şi neîntemeiat că declaraţiile fiscale pentru stabilirea impozitului/taxei pe clădiri depuse de reclamant la Primăria Sector 5 - Direcţia Impozite şi Taxe Locale nu sunt asimilate unor decizii de impunere şi în consecinţă a reţinut în mod eronat că refuzul de restituire a sumei solicitate este unul nejustificat obligând pârâta Primăria Sector 5 Bucureşti la restituirea sumei de 2.124.126 lei.
Intimata-reclamantă SC I.T.R. SRL a formulat întâmpinare invocând excepţia nulităţii recursului pentru lipsa unor motive de nelegalitate ce ar fi trebuit invocate de recurenţi, iar pe fondul recursului a solicitat respingerea acestuia ca nefondat şi menţinerea ca legală şi temeinică a hotărârii pronunţate de instanţa de fond.
Soluţionând cu prioritate, conform dispoziţiilor art. 137 alin. (1) C. proc. civ. excepţia nulităţii recursului formulat de intimată, Înalta Curte urmează a o respinge, constatând că, într-adevăr, mare parte din motivarea recursului preia considerentele şi apărările formulate la fondului cauzei, dar au fost invocate şi critici punctuale vizând sentinţa iar recursul formulat în cauză este supus prevederilor art. 3041 C. proc. civ.
Examinând sentinţa atacată prin prisma motivelor formulate de recurentele-pârâte şi a prevederilor art. 3041 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul formulat în cauză este, în parte întemeiat pentru motivele ce vor fi arătate în continuare.
Astfel, în ceea ce priveşte criticile formulate de recurenţi cu privire la greşita soluţionare a excepţiei lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtei Primăria Sector 5 Bucureşti, instanţa de control judiciar constată că sunt nefondate instanţa de fond reţinând în mod judicios că „structura funcţională”, respectiv Primăria, reglementată de dispoziţiile art. 77 din Legea nr. 215/2001 privind administraţia publică locală include şi primarul, viceprimarul, secretarul unităţii administrativ-teritoriale şi aparatul de specialitate, iar pe de altă parte Primăria Sector 5 Bucureşti este şi beneficiarul sumelor achitate de reclamant conform ordinelor de plată.
Astfel fiind, în mod corect s-a reţinut de către judecătorul fondului că pârâta Primăria Sector 5 Bucureşti are calitate procesual pasivă în cauză.
În mod corect instanţa de fond a respins şi excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a pârâtei Direcţia de Impozite şi Taxe Locale Sector 5 reţinând irelevanţa reorganizării acesteia ca o structură fără personalitate în subordinea primarului cât şi capacitatea acesteia de drept administrativ fiind emitenta actului administrativ a cărui legalitate urma a fi examinată.
În ceea ce priveşte celelalte critici formulate de recurenţii-pârâţi pe fondul cauzei, Înalta Curte le apreciază ca fiind fondate, în cauză fiind incident motivul de recurs prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., instanţa interpretând şi aplicând greşit dispoziţiile legale incidente în cauză.
Obiectul acţiunii formulate l-a constituit anularea Dispoziţiei nr. 2232 din 12 septembrie 2012 emisă de Primăria Sector 5 Bucureşti prin care primarul sector 5 Bucureşti a respins contestaţia intimatei-reclamante împotriva obligaţiilor fiscale stabilite prin Decizia de restituire a sumelor de la bugetul local din 02 iulie 2012 emisă de Direcţia Impozite şi Taxe Locale Sector 5 Bucureşti cât şi obligarea Primăriei sector 5 la restituirea sumei de 2.124.126 lei reprezentând „sumă încasată fără titlu de creanţă”, temeiul juridic fiind dispoziţiile art. 177 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 care prevede restituirea la cerere a sumelor plătite fără existenţa unui titlu de creanţă.
Instanţa de fond deşi reţine că sumele solicitate la restituire au fost achitate de reclamant cu titlu de impozit pe clădiri, astfel cum rezultă din ordinele de plată depuse la dosarul cauzei (fila nr. 45-48 dosar fond) apreciază în mod eronat că acestea nu erau datorate întrucât nu exista titlu de creanţă, respectiv decizie de impunere.
Potrivit dispoziţiilor art. 86 alin. (4) din O.G. nr. 92/2003 „Declaraţia fiscală întocmită potrivit art. 82 alin. (2) este asimilată cu o decizie de impunere, sub rezerva unei verificări ulterioare şi produce efecte juridice ale înştiinţării de plată de la data depunerii acesteia”.
Astfel cum rezultă din probatoriul administrat în cauză, intimata-reclamantă a depus la Direcţia Impozite şi Taxe Locale Sector 5, Declaraţiile de impunere din 4 februarie 2011, din 5 mai 2011, din 22 iunie 2011; din 20 iulie 2011, din 12 august 2011 şi din 13 decembrie 2011 (fila 84-91 dosar fond), modelul ITL 010, care în conformitate cu dispoziţiile legale mai sus menţionate, constituie şi Decizie de impunere pentru stabilirea impozitului pe clădiri.
Acest formular a fost stabilit prin Ordinul Ministerului Finanţelor Publice şi al Ministerului Administraţiei şi Internelor nr. 1528/2006 privind aprobarea unor formulare tipizate pentru stabilirea, constatarea, controlul, încasarea şi urmărirea impozitelor şi taxelor locale, precum şi a altor venituri ale bugetelor locale. Baza depunerii acestor declaraţii o constituie autorizaţiile de construire procesele-verbal de recepţie a terminării lucrărilor, anexa calcul regularizare taxă pentru autorizaţia de construire, note contabile.
Prin Convenţia nr. 1 din 18 iulie 2008 (file 66-76 dosar fond) încheiată între Ministerul Apărării şi intimata-reclamantă în calitate de „dezvoltator, având ca obiect desfăşurarea Programului pentru construirea de locuinţe pentru personalul ministerului, din fondurile beneficiarilor, pe terenul din str. Antiaeriană nr. 6 sector 5 Bucureşti s-a stabilit conform art. 5 alin. (3) că dezvoltatorul (intimatul din prezenta cauză) deţine dreptul de proprietate asupra construcţiilor edificate, iar potrivit dispoziţiilor art. 7 alin. (3) dezvoltatorul are obligaţia de a întreprinde toate diligenţele pentru obţinerea autorizaţiilor de construire, care au fost emise pe numele societăţii intimate - reprezentant M.A.N., iar procesele verbale de recepţie şi Anexele de calcul regularizare taxă, autorizaţie de construire au fost emise având ca beneficiar intimata care avea şi obligaţia de a achita taxa de eliberare a autorizaţiei.
Astfel cum rezultă din referatul din 02 iulie 2012 al Direcţiei de Impozite şi Taxe Locale Sector 5 (fila 64 dosar fond) conform procedurii de lucru din cadrul Serviciului Constatare şi Impunere Persoane Juridice D.I.T.L. - Sector 5, momentul comunicării deciziei de impunere este momentul depunerii declaraţiei fiscale pentru stabilirea impozitului/taxei pentru clădiri (respectiv a formularului ITLOIO) inspectorul fiscal efectuând verificarea documentelor de dobândire şi a celor contabile anexate declaraţiei iar reprezentantul societăţii fiind informat asupra sumelor de plată privind impozitul.
Calitatea de proprietar al construcţiei a intimatei - reclamante cu consecinţa stabilirii obligaţiilor fiscale în sarcina acesteia, rezultă şi din contractele de vânzare a unui imobil cu rezerva dreptului de proprietate (fila 70-83 dosar fond) art. 2.2 potrivit cărora „dreptul de proprietate asupra construcţiei aparţine dezvoltatorului, până la plata integrală a preţului.
În baza declaraţiilor intimatei şi a deciziilor de impunere mai sus menţionate recurenta-pârâtă Direcţia Impozite şi Taxe Locale Sector 5 Bucureşti a emis Titlul executoriu din 04 noiembrie 2011 şi Somaţia din 04 noiembrie 2011 (fila 92 şi 93 dosar fond) prin care s-a pornit executarea silită împotriva intimatei-reclamante pentru suma totală de 1.246.443 lei, respectiv debit în cuantum de 1.157.959 lei şi majorări de întârziere de 88.484 lei stabilite cu titlu de impozit pe clădire, acte comunicate contribuabilului la data de 25 noiembrie 2011, sumele fiind achitate integral de către intimata-reclamantă prin Ordinul de plată nr. x din 30 decembrie 2011.
Analizând întregul probatoriu administrat în cauză instanţa de control judiciar constată că în mod eronat judecătorul fondului a apreciat ca fiind întemeiată în parte acţiunea intimatei-reclamante.
În speţă, nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. a) din O.G. nr. 92/2003 potrivit cărora „se restituie la cerere debitorului următoarele sume: a) cele plătite fără existenţa unui titlu de creanţă”, întrucât sumele au fost achitate de reclamant cu titlu de impozit pe clădiri în baza declaraţiilor fiscale ale acestuia, întocmite în conformitate cu dispoziţiile art. 18 alin. (2) din O.G. nr. 92/2003, declaraţii care, în conformitate cu dispoziţiile art. 86 alin. (4) din acelaşi act normativ sunt asimilate deciziilor de impunere.
Astfel fiind, intimata-reclamantă avea posibilitatea legală prevăzută de dispoziţiile art. 205-207 C. proc. fisc. de a contesta deciziile de impunere, în condiţiile în care aprecia că nu datorează sumele respective la organul fiscal competent şi ulterior la instanţa de judecată competentă, în condiţiile legii contenciosului administrativ nr. 554/2004.
Aceeaşi posibilitate legală o avea intimatul şi în ceea ce priveşte titlul executor din 04 noiembrie 2011 şi a somaţiei emise în baza prevederilor art. 145 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, care puteau fi contestate, în condiţiile în care aprecia că nu au fost emise cu respectarea prevederilor legale, cu contestaţie, în termen de 15 zile de la comunicarea sau luarea la cunoştinţă, la instanţa judecătorească competentă, în conformitate cu dispoziţiile art. 172 - art. 173 din O.G. nr. 92/2003.
Cum intimata-reclamantă nu a urmat procedurile legale de contestare a actelor administrativ fiscale, procedând ulterior la promovarea unei acţiuni întemeiate pe dispoziţiile art. 117 alin. (1) lit. a) C. proc. fisc. deşi nu erau îndeplinite condiţiile legale pentru promovarea acesteia, întrucât suma solicitată la restituire şi achitată de reclamantă a fost stabilită în baza unor decizii de impunere necontestate de către contribuabil, soluţia instanţei de fond de admitere în parte a acestei acţiuni şi anularea Dispoziţiei nr. 2232 din 12 septembrie 2012 şi a Deciziei cu nr. 211652 din 02 iulie 2012 precum şi obligarea recurentei-pârâte Primăria Sector 5 Bucureşti la restituirea sumei de 2.124.126 lei, este nelegală şi netemeinică.
Astfel fiind, Înalta Curte în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1)-(3) C. proc. civ., va admite recursul formulat şi va modifica sentinţa atacată în sensul că va respinge acţiunea ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepţia nulităţii recursului invocată de intimata - reclamantă SC I.T.R. SRL.
Admite recursul declarat de Primăria Sector 5 Bucureşti, Direcţia de Impozite şi Taxe Locale - Sector 5 Bucureşti şi Primarul Sectorului 5 Bucureşti împotriva Sentinţei nr. 1279 din 9 aprilie 2013 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal.
Modifică sentinţa atacată în sensul că respinge acţiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 24 februarie 2015.
| ← ICCJ. Decizia nr. 75/2015. Contencios. Anulare act... | ICCJ. Decizia nr. 824/2015. Contencios. Contestaţie act... → |
|---|
