Actiune in anulare act administrativ. Decizia 427/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
- SECȚIA COMERCIALĂ, DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL-
Dosar nr- Decizia nr.427/2008
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 5 IUNIE 2008
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
- - - - JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
- --- - JUDECĂTOR 3: Gabriela Mona
- - grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenta-pârâtăAGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂîmpotriva sentinței civile nr.22/CA din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-, având ca obiect anulare act administrativ CA.
La apelul nominal făcut în ședință publică a răspuns consilier juridic, pentru recurenta-pârâtă, lipsă fiind reprezentantul intimatei-reclamante.
Procedura a fost legal îndeplinită.
S-a expus referatul oral asupra cauzei, după care:
Reprezentanta recurentei-pârâte arată că nu are cereri prealabile pentru acest termen.
Nemaifiind alte cereri de formulat și probe de administrat, instanța acordă cuvântul părții prezente pentru a formula concluzii privind excepția inadmisibilității acțiunii formulate de pârâta "" SRL pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Reprezentanta recurentei-pârâte solicită admiterea excepției invocată din oficiu de instanță întrucât instanța de fond nu a analizat cererea formulată de reclamantă prin prisma neparcurgerii procedurii plângerii prealabile, cunoscut fiind faptul că doar actul administrativ prin care se soluționează contestația pe cale administrativă poate fi atacat în instanță și, drept urmare, consideră că cererea este inadmisibilă. În acest sens arată că reclamanta nu a respectat dispozițiile art.7 alin.(1) din Legea nr.554/2004, nesolicitând autorității publice emitente, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestuia. Mai mult decât atât, potrivit dispozițiilor art.11 alin.(1) din aceeași lege, reclamanta putea formula acțiune în termen de 6 luni de la data comunicării răspunsului la plângerea prealabilă, termen care, potrivit alin.(5) al aceluiași articol, este de prescripție, neformulând contestație pe cale administrativă pentru a primi răspuns ce putea fi contestat la instanță în termenul legal.
Consideră că instanța nu a ținut cont de aceste prevederi legale și, deși reclamanta a solicitat anularea actului administrativ în afara termenului prevăzut de lege și fără să parcurgă procedurile legale prevăzute de actele normative invocate mai sus, a dispus totuși respingerea excepțiilor invocate de către pârâtă, inclusiv aceea a prescripției dreptului la acțiune.
În cazul în care instanța va respinge excepția inadmisibilității acțiunii, solicită admiterea recursului întrucât instanța de fond în mod greșit a reținut că reclamanta a urmat procedura prealabilă prin cererea adresată pârâtei la 13 august 2007, cerere căreia i s-a răspuns la 21 august 2007, fapt pentru a constatat excepția neîndeplinirii procedurii prealabile ca fiind neîntemeiată și dispunând respingerea acesteia, însă nu a reținut nimic referitor la faptul că adresa menționată a fost făcută după mai mult de un an de zile de la data comunicării primului proces verbal de control și aproape un an de la comunicarea celui de-al doilea și nu în termenul legal de 30 zile.
Consideră că în cauză erau îndeplinite toate condițiile pentru a se constata acțiunea reclamantei ca fiind prescrisă, dar instanța de fond a respins excepțiile invocate de pârâtă și a judecat cauza pe fond dispunând soluția pe care o critică prin prezentul recurs.
Referitor la hotărârea judecătorească invocată la fond de reclamantă, subliniază că aceasta nu le este opozabilă întrucât aceasta cu bună știință a renunțat la judecata împotriva pârâtei.
În concluzie, solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă ca prescrisă.
S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra recursului contencios - administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă 22/CA/30 ianuarie 2008 pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul - au fost respinse excepțiile invocate de pârâtă, a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta LPN în contradictoriu cu pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă N și s- dispus anularea titlurilor executorii, respectiv a proceselor - verbale nr. 13355/24 august 2006 și nr. 16340 din 11.10.2006 și încetarea executării silite pornite în baza acestora.
Totodată s-a dispus restituirea de către pârâtă a plăților cuvenite reclamantei care reprezintă subvenții în temeiul art. 76/2002 pentru angajatul.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Excepția neîndeplinirii procedurii prealabilă invocată de pârâtă este neîntemeiată.
Reclamanta a urmat procedura prealabilă prevăzută de art.7 din Legea nr.554/2004 adresându-se în acest sens pârâtei la data de 13.08.2007.Prin adresa nr.15088 din 21.08.2007 MNr ăspunde reclamantei recomandându-i să solicite instanței de contencios administrativ anularea titlurilor executorii.
Nici excepția tardivității acțiunii nu fost reținută de instanță.
În cauză sunt aplicabile dispozițiile art.11 alin.2 din Legea nr.554/2004. CLU. a fost în imposibilitatea de a introduce acțiunea în baza Legii contenciosului administrativ până la soluționarea irevocabilă acțiunii din dosarul nr.1115/C/2006 al Tribunalului Neamț având ca obiect constatarea încetării raporturilor de muncă dintre C L și numitul în temeiul art.79 din Codul Muncii. Cererea de chemare în judecată a făcut obiectul dosarului nr.1115/C/2006 al Tribunalului Neamț și a fost introdusă la data de 10.05.2006, anterior întocmirii proceselor verbale contestate( fila 57).La data de 22.01.2007 prin Decizia civilă nr.65 Curtea de APEL BACĂUs -a pronunțat printr-o hotărâre irevocabilă cu privire la această cauză( filele 15-18). Astfel, termenul de prescripție de 1 an a început să curgă de la data de 22.01.2007.
Pe fondul cauzei:
La data de 15.02.2004 reclamanta a încadrat în muncă, în temeiul art.85 din Legea nr.76/2002, pe numitul, șomer în vârstă de peste 45 de ani.
In baza Convenției nr.5960 din 25.05.2004 încheiată cu pârâta, reclamanta a beneficiat de facilitatea fiscală acordată de pârâtă în baza art.85 din Legea nr.76/2002 pentru contractul de muncă încheiat la 15.02.2004, în baza convenției reclamanta obligându-se să mențină raportul de muncă al numitului o perioadă de cel puțin 2 ani de la data încadrării.
La data de 22.05.2006 reclamanta a încheiat tot în conformitate cu dispozițiile art.85 alin.1 din Legea nr.76/2002 convenția nr.7655, în baza căreia a beneficiat de subvenție pentru angajatul.
Ulterior, reclamanta a încetat începând cu 1.11.2005 raportul de muncă stabilit cu la inițiativa acestuia. În decizia emisă a fost înscris ca temei legal al desfacerii contractului de muncă art.55 lit." b" în loc de art.79 din Codul Muncii.
Prin Decizia civilă nr.65 din 22.01.2007 pronunțată de Curtea de APEL BACĂUs -a modificat temeiul de drept al desfacerii contratului individual de muncă al numitului, în sensul constatării încetării raportului de muncă în temeiul art.79 din Codul Muncii și nu în temeiul art.55 lit. b din Codul Muncii, cum din eroare s-a trecut în Decizia nr.2 din 25.10.2006.
Reclamanta nu este astfel obligată la restituirea sumelor încasate cu titlu de subvenție în conformitate cu dispozițiile art.80 din Legea nr.76/2002, încetarea raportului de muncă al salariatului angajat în condițiile art.85 din Legea nr.76/2002 în baza art.79 din Codul Muncii neconstituind un motiv imputabil angajatorului conform art.83 alin.2 din Legea nr.76/2002 modificată și completată cu Legea nr.107/2004.
Potrivit art.851din Legea nr.76/2002: "ngajatorii care beneficiază de subvenționarea locurilor de muncă în condițiile art. 80 sau art. 85 alin. (1) și (2) și care încetează raporturile de muncă sau de serviciu ale persoanelor încadrate pe aceste locuri de muncă, din motivele prevăzute la art. 83 alin. (2), anterior termenelor prevăzute de lege, nu mai pot beneficia de o nouă subvenție din bugetul asigurărilor pentru șomaj pe o perioadă de 2 ani de la data încetării raporturilor de muncă sau de serviciu.
În speță s-a dovedit că raportul de muncă al salariatului a încetat în condițiile art.79 din Codul Muncii, astfel că dispozițiile art.851din Legea nr.76/2002 nu sunt aplicabile reclamantei, CLb eneficiind în mod legal de o nouă subvenție din bugetul asigurărilor pentru șomaj pentru o perioadă de 2 ani de la data încetării raportului de muncă pentru angajatul.
În consecință, instanța admis acțiunea reclamantei, a dispus anularea proceselor verbale nr. 13355 din 24.08.2006 și nr.16340 din 11.10.2006, încetarea executării silite ce face obiectul dosarelor de executare nr.7/2006 și nr.6/2006 și continuarea de către pârâtă a plății sumelor cuvenite reclamantei reprezentând subvenții acordate în baza Legii nr.76/2002 pentru angajatul.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termen legal, pârâta Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă N, scutit de plata taxei de timbru conform dispozițiilor art. 17 din Legea 146/1997.
În motivarea recursului s-a susținut încălcarea dispozițiilor legale referitoare la prescripție dreptului la acțiune și la necesitatea existenței plângerii prealabile, având în vedere procedura reglementată de dispozițiile art. 24, 26, 30 din Ordinul Președintelui nr. 279/2004 și data întocmirii și comunicării proceselor verbale de control contestate, dispozițiile art. 7 al. l, art. 11 al. l din Legea 554/2004 modificată și completată. În ceea ce privește excepția tardivității s-a susținut că prima instanță nu avut în vedere că acțiunea civilă fost soluționată irevocabil încă de la data de 22 ianuarie 2007, iar acțiunea în contencios a fost introdusă în luna septembrie 2007, fără a exista împrejurări privind imposibilitatea formulării acțiunii în contencios administrativ, cu consecința intervenirii prescripției.
Cu privire la fondul cauzei s-a susținut că la data întocmirii proceselor verbale de control temeiul legal al încetării raporturilor de muncă ale salariatului era art. 55 lit. b din Codul Muncii, ulterior fiind modificat de către instanța civilă printr-o hotărâre care nu îi este opozabilă recurentei - pârâte, în condițiile în care reclamanta a renunțat la judecata împotriva acestei instituții.
Legal citată, intimata - reclamantă L, prin întâmpinarea formulată, a solicitat respingerea recursului, susținând îndeplinirea procedurii prealabile prin actul nr. 46/13.08.2007, iar potrivit dispozițiilor art. 11 al. 2 din Legea 554/2004 acțiunea putea fi introdusă peste termenul de 6 luni, dar nu mai târziu de 1 an, termen ce a început să curgă de la data pronunțării deciziei 65/22 ianuarie 2007 a Curții de APEL BACĂU.
La termenul din 08 mai 2008 instanța invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii, dintre părțile legal citate formulând concluzii de admitere excepției recurenta.
Examinând recursul promovat pentru motivele arătate, precum și din oficiu, în condițiile art. 304, 3041Cod procedură civilă, instanța îl apreciază ca fiind fondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Având în vedere că motivele de recurs vizează și modul de soluționare a excepțiilor de către prima instanță, precum și împrejurarea că instanța a invocat din oficiu excepția inadmisibilității acțiunii, în temeiul art. 137 al. l Cod procedură civilă va fi examinat cu precădere motivul referitor la inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirea procedurii prealabile.
Potrivit dispozițiilor art. 7 al. 1 din Legea 554/2004 cu modificările și completările ulterioare înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său sau într-un interes legitim, printr-un act administrativ individual, trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, dacă aceasta există, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea în tot sau în parte a acestei instituții.
Procedura prealabilă reglementată instituțional de dispozițiile art. 7 din Legea 554/2004 este concretizată de dispozițiile Ordinului 279/2004 al Președintelui Astfel, potrivit dispozițiile art. 24 din ordin măsurile dispuse de organele de control măsuri active prin actele de control pot fi contestate, pe cale administrativă, la conducerea Agenției Naționale pentru Ocuparea Forței de Muncă pentru acte de control încheiate de către organele de control măsuri active din cadrul acesteia, sau la conducerea agențiilor pentru ocuparea forței de muncă, pentru acte de control încheiate de către organele din cadrul acestora.
Formularea contestațiilor este supusă termenului de 15 zile de la data comunicării actului atacat, termen de decădere, potrivit dispozițiilor art. 26 din Ordinul menționat.
În prezenta cauză instanța constată că actele de control contestate, procesul verbal nr. 13355/24.08.2006, respectiv nr. 16340/11.10.2004 au fost comunicate reclamantei la data de 24 august 2006, respectiv 11 octombrie 2006, potrivit consemnărilor finale ale acestora, din care rezultă că un exemplar al proceselor verbale a rămas la sediul angajatorului - reclamanta din prezenta cauză.
Formularea contestației înregistrate sub nr. 46/13 august 2007 de către reclamantă nu respectă termenele prevăzute atât de Ordinul 279/2004, cât și de art. 7 al. l, 7 din Legea 554/2004.
Împrejurarea că pe calea acțiunii civile s-a solicitat constatarea temeiului încetării raporturilor de muncă ca fiind art. 79 din Codul Muncii în loc de art. 55 lit. b nu este de natură a conduce la concluzia că au fost respectate termenele legale, în condițiile în care litigiul a fost soluționat irevocabil la data de 22 ianuarie 2007 prin decizia 65/2007 a Curții de APEL BACĂU, ulterior împlinindu-se termenul de prescripție de 6 luni, prevăzut de art. 7 al. ultim din Legea 554/2004, la data de 24.02.2007, respectiv la 11.04.2007.
Consecința formulării cererii de revocare cu nerespectarea termenului legal pentru îndeplinirea procedurii prealabile este inexistența acestei proceduri, împrejurare ce atrage inadmisibilitatea acțiunii pentru neîndeplinirea unei condiții speciale de exercițiu impuse de legea contenciosului administrativ.
Față de aceste considerente, instanța, având în vedere că modul de soluționare excepției tardivității în condițiile art. 11 din Legea 554/2004 cu completările și modificările ulterioare și a fondului litigiului este condiționat de îndeplinirea procedurii prealabile, indiferent de modalitatea de rezolvare în cadrul acesteia, apreciază că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs cu privire la acestea și, în temeiul art. 312 al. l, 3 coroborat cu art. 304 pct. 9, 3041Cod procedură civilă, va fi admis recursul, va fi modificată sentința recurată în sensul respingerii acțiunii ca inadmisibilă.
Vor fi menținute dispozițiile privitoare la excepțiile soluționate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul contencios administrativ promovat de recurenta - pârâtă AGENȚIA JUDEȚEANĂ PENTRU OCUPAREA FORȚEI DE MUNCĂ N, împotriva sentinței civile nr. 22/CA din 30 ianuarie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr. - în contradictoriu cu intimata - reclamantă cu sediul în comuna, județul
Modifică în parte sentința recurată în sensul că:
Respinge acțiunea ca inadmisibilă.
Menține dispozițiile cu privire la excepțiile soluționate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică azi, 05.06.2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, Pt. - GREFIER SECȚIE |
Red. /
Red.
Tehnored. 3 ex.
13/13 iunie 2008
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Gabriela Mona
