Actiune in anulare act administrativ. Decizia 73/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR. 73 /CA/2010 -
Ședința publică din 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga- - -JUDECĂTOR 2: Elena Bocșe
- - - judecător
- --JUDECĂTOR 3: Ioana Tătar
- --grefier
*********
Pe rol fiind pronunțarea hotărârii asupra recursurilor în contencios administrativ formulate de reclamanții, - toți cu domiciliul ales în O,-, jud. B și pârâta AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI - cu sediul în O,- A, jud. B în contradictoriu cu intimata pârâtă SC""SRL cu sediul în O, str. -. -, nr.2.jud. B împotriva sentinței nr.377/CA din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - anulare act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, judecarea recursului în fond a avut loc la data de 28 ianuarie 2010, dată la care părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 4 februarie 2010, dată la care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 377/CA din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, au fost respinse ca rămase fără obiect capetele de cerere privind anularea autorizației de mediu nr.293/12.03.2004 și de obligare a pârâtei să nu mai emită altă autorizație de mediu pentru punctul de lucru situat în O, str. -.- nr.2.
A fost admis în parte capătul de cerere privind despăgubirile solicitate de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtele AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B, O și SC SRL O și au fost obligate pârâtele în solidar să plătească reclamanților suma de 20.000 Euro, echivalentul în lei, de la data plății precum și suma de 543 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
Prin autorizația de mediu nr.293/IR/12 martie 2004, aflată la fila 48 dosar, SC SRL a fost autorizată să desfășoare activitate de - Atelier tâmplărie în O, str. -. - nr.2. desfășurând activitățile cuprinse în cod 2523 - fabricare articole din material plastic, 2812 - fabricare de elemente de dulgherie și tâmplărie, 2030 - fabricarea de elemente de dulgherie și tâmplărie pentru construcție, 2612 - prelucrarea și fasonarea sticlei plate și 3612 - producția de mobilă, autorizația având valabilitate de 5 ani de la data emiterii, respectiv până la data de 11.03.2009.
Din adresa nr./02.04.2007, emisă de Inspectoratul de Stat în Construcții, aflată la fila 16 dosar, rezultă că, în conformitate cu Planul urbanistic general al municipiului O și zonării funcționale a municipiului O, aprobat prin HCL nr.49/30.03.2000, zona în care își desfășoară activitatea SC SRL, adiacentă străzii -.-, are destinația de zonă de locuit. Pentru această zonă, la Primăria Municipiului O nu există nici o documentație de urbanism aprobată în vederea schimbării destinației, respectiv pentru amplasarea clădirii cu funcțiunea de atelier de tâmplărie.
Din procesul verbal de control al B cu nr.167/01.02.2007, aflată la fila 17 dosar, rezultă că SC SRL nu a respectat planul de situație vizat spre neschimbare, iar autorizația de luare în folosință nr.76/2004 este eliberată fără a fi respectat planul de situație a imobilului. Totodată, anexa din spatele i nu are autorizație de construire.
Totodată, din adresa nr.182/10.03.2009, aflată la fila 118 dosar, rezultă că Bac onsiderat că activitatea desfășurată de SC SRL în O, str. -.- nr.2. nu este legală, întrucât această societate desfășoară alte activități în acea locație decât cea pentru care a fost autorizat obiectivul din str. -.- nr.2.
Ilegalitatea desfășurării activității de către societatea în discuție a fost constatată și de către B cu ocazia examinării cererii societății de prelungire sau de acordarea a unei noi autorizații de desfășurare a activității în acea locație, așa cum rezultă din adresa nr.4358/27.03.2009,aflată la fila 116 dosar, sens în care pârâta a respins cererea de eliberare a unei noi autorizații.
Constând că, la data pronunțării prezentei hotărâri, autorizația nr.293/12.03.2004, a cărei anulare s-a solicitat, a expirat și ținând cont de faptul că pârâta a respins cererea SC SRL de a emite o altă autorizație de mediu pentru punctul de lucru situat în O, str. -.- nr.2. instanța urmează să respingă ca rămase fără obiect aceste capete de cerere.
În ceea ce privește despăgubirile solicitate, instanța urmează să constate că prin emiterea unei autorizații de mediu și prin desfășurarea unor activități de fabricare a articolelor din material plastic, a elementelor de dulgherie și tâmplărie, prelucrarea și fasonarea sticlei plate și producția de mobilă într-o zonă declarată rezidențială printr-o hotărâre de consiliu local s-a cauzat indubitabil un prejudiciu moral pe seama reclamanților constând în poluarea fonică și disconfortul locatarilor din vecinătatea atelierului aparținând SC SRL.
Întrucât culpa cauzării acestui prejudiciu aparține atât pârâtei B, care nu a verificat în mod legal condițiile legale anterior emiterii autorizației de mediu necesară funcționării activității, cât și pârâtei SC SRL, care prin anumite artificii dolosive, folosind un contract de comodat încheiat pentru un corp de clădire necesar desfășurării activității într-un alt corp al imobilului, care a fost construit ilegal pe drumul de acces aflat în proprietatea reclamanților, instanța urmează să constate că sunt îndeplinite condițiile necesare antrenării răspunderii civile delictuale și, pe cale de consecință, fără a putea cuantifica în mod absolut prejudiciul suferit de către reclamanți, va admite în parte capătul de cerere privind acordarea de despăgubiri și va obliga pârâtele în solidar să plătească reclamanților suma de 20.000 Euro, echivalentul în lei, de la data plății.
Ca o consecință a admiterii în parte a acțiunii, în temeiul disp.art.274 pr.civ. a obligat pârâtele în solidar să plătească reclamanților suma de 543 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe, în termen și legal timbrat au declarat recurs reclamanții, și, solicitând modificarea în parte a sentinței civile nr.377/19.05.2009 a Tribunalului Bihor, în sensul obligării intimatei pârâte Agenția pentru Protecția Mediului B, de a nu mai emite autorizație pentru mediu, pentru punctul de lucru O, str.-. -, nr.2. pe seama intimatei SC SRL, precum și obligarea pârâtelor în solidar la câte 200 EURO, pentru fiecare reclamant, cu titlu de despăgubire, începând cu data introducerii acțiunii până la încetarea activității, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea recursului s-a arătat că, deși recurenții au făcut numeroase sesizări, întrucât nu pot să-și exploateze proprietățile, nu au acces la proprietăți di cauza societății intimate, care le provoacă disconfort, zgomot și aruncă deșeurile pe terenurilor lor, Agenția pentru Protecția Mediului B, le-a ignorat cererile.
Aceeași recurenți au depus la aceeași dată - 2.07.2009, un alt memoriu de recurs (filele 5-8), prin care au solicitat modificarea sentinței nr.377/2009 a Tribunalului Bihor, în sensul obligării pârâtei la 20.000 EURO, echivalent în lei, cu titlu de despăgubiri materiale și 5.000 EURO, echivalentul în lei, cu titlu de despăgubiri morale, pentru fiecare dintre cele trei familii.
Motivele de recurs din cel de-al doilea memoriu de recurs, vizează în principal, reaua - credință a instituției Primarului, care se susține de către recurenți că ar fi apărat cu rea-credință interesele statului, cu toate că, acesta nu a fost parte litigantă în fața instanței de fond.
În drept au fost invocate disp.art.304 pct.7,8,9 cod procedură civilă.
Împotriva aceleași sentințe, în termen și legal timbrat a declarat recurs și pârâta AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B, solicitând modificarea acesteia în sensul exonerării sale de la plata sumei de 20.000 Euro în solidar cu SC SRL.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că, sentința atacată este parțial nelegală, deoarece reclamanții nu au făcut dovada temeiului legal în baza căruia a fost stabilită suma de 20.000 Euro, în condițiile în care nu au făcut nici dovada prejudiciului suferit, în speță neexistând faptă ilicită cauzatoare de prejudicii, antrenarea răspunderii civile delictuale în sarcina recurentei nu se justifică.
Se susține de către recurentă că, emiterea autorizației de mediu nr.293/12.03.2004 s-a făcut în baza HG nr.573/2002 pentru aprobarea procedurilor de autorizare a funcționării comercianților, iar activitatea intimatei SC SRL a fost încadrată în procedura de autorizare a activităților cu impact redus asupra mediului.
Recurentul arată că, instanța de fond a reținut în mod eronat în sarcina sa, culpa cauzării prin emiterea autorizației de mediu, a poluării fonice și disconfortului locatarilor din vecinătatea atelierului aparținând societății intimate, întrucât nu s-a făcut dovada de către reclamanți a acestui prejudiciu, cu toate că sarcina probei le revenea acestora.
Pe de altă parte, s-a învederat că, autoritatea de mediu nu poate fi răspunzătoare de faptul că acea construcție, reprezentând atelier de tâmplărie, este edificată pe un alt teren decât cel al solicitantului, neexistând nici un temei legal pentru ca recurenta să fie obligată să-i pretindă acestuia dovada dreptului de proprietate.
De asemenea s-a arătat că, în mod eronat instanța de fond a reținut că autoritatea de mediu a autorizat funcționarea SC SRL fără acordul vecinilor, deoarece, nici legislația de mediu în vigoare la data emiterii autorizației (anul 2004) i nici cea actuală, nu prevăd necesitatea acordului vecinilor ca o condiție pentru emiterea autorizației de mediu.
În ceea ce privește emiterea unei noi autorizații, ca urmare a expirării celei emise în anul 2004, recurenta a arătat că, în urma sesizărilor primite, a solicitat punctul de vedere al Primăriei municipiului O și, și drept urmare a decis neemiterea unei noi autorizații pentru intimată, până la intrarea în legalitate a acesteia.
Ulterior, SC SRL a contestat decizia de neemitere a autorizației de mediu, completând documentația inițială cu o serie de înscrisuri, printre care și convenția nr.744/24.03.2009, potrivit căreia, reclamanții sunt de acord ca intimata să funcționeze pe o perioadă de 1 an, începând cu data convenției, până la găsirea unei noi locații.
În drept au fost invocate disp.art. 304 alin.1 pct.9 cod procedură civilă.
Prin întâmpinarea depusă la dosar intimații reclamanți au solicitat respingerea recursului declarat de pârâta -
La rândul său, intimata Agenția pentru Protecția Mediului B, a solicitat, de asemenea, respingerea recursului declarat de către reclamanți.
Prin concluziile scrise depuse la dosar, recurenții reclamanți au precizat că, solicită modificarea sentinței civile nr.377/2009 a Tribunalului Bihor, în sensul că solicită obligarea pârâtelor în solidar la câte 200 Euro/zi, cu titlu de despăgubiri, începând cu data introducerii acțiunii, până la încetarea activității, cu cheltuieli de judecată.
Verificând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs și în raport de prevederile art. 304 și 304/1 cod procedură civilă, Curtea de APEL ORADEAa reținut următoarele:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor la data de 11.04.2008, ulterior precizată, reclamanții, și alții, au solicitat anularea autorizației de mediu nr. 293/12.03.2004 emisă pe seama pârâtei SC SRL O și obligarea pârâtelor la 600 EURO, respectiv câte 200 EURO/zi pentru fiecare reclamant, cu titlu de despăgubiri începând cu data introducerii acțiunii și până la data anulării autorizației.
Autorizația de mediu nr.293/12 martie 2004 fost emisă de recurenta pârâtă B, pentru funcționarea atelierului - tâmplărie a SC SRL O, cu termen de valabilitate pe 5 ani, începând cu 12.03.2004 până la 11.03.2009.
Întrucât pe parcursul soluționării cauzei în fața instanței de fond termenul de valabilitate al autorizației a expirat (11.03.2009), Tribunalul Bihor prin sentința recurată a respins ca rămas fără obiect capătul de cerere privind anularea autorizației de mediu nr.293/2004.
A apreciat însă că, prin emiterea autorizației mai sus evocate și ca urmare a desfășurării unor activități de fabricare a articolelor din material plastic, lucrări de tâmplărie, fasonarea sticlei, etc. s-a cauzat reclamanților un prejudiciu moral, constând în poluarea fonică și disconfortul locatarilor, culpa în producerea prejudiciului aparținând deopotrivă ambelor pârâte din prezenta cauză.
Potrivit art.18 alin.3 din Legea nr.554/2004, instanța poate hotărâ asupra despăgubirilor pentru daunelor materiale sau morale cauzate de actul administrativ atacat numai în măsura în care acesta este anulat în tot sau în parte.
Cum în speță, soluția adoptată a fost de respingere a capătului de cerere privind anularea autorizației de mediu nr.293/12.03.2004, ca fiind lipsit de obiect, instanța de contencios administrativ nu mai putea examina capătul de cerere privind acordarea despăgubirilor morale, având în vedere că cererea de despăgubiri este subsecventă acțiunii principale de anulare a actului administrativ atacat.
Aceasta nu însemna însă că, recurenții reclamanți nu ar avea dreptul de acces la justiție, în sensul art.21 din Constituția României și art.6 din CEDO, întrucât au posibilitatea formulării unei acțiuni separate, pe calea dreptului comun în care pot solicita valorificarea drepturilor invocate în prezentul litigiu, fără a i se putea opune autoritatea de lucru judecat sub acest aspect.
Cât privește cererea recurenților reclamanți de a fi obligată intimata B de a nu mai emite autorizație de mediu în favoarea intimatei SC SRL pentru punctul de lucru din O, str. -. - nr.2. este de relevat că, intimata a refuzat eliberarea unei noi autorizații de mediu pe seama societății pârâte, până la intrarea în legalitate a acesteia, motiv pentru care, instanța de fond a și respins acest capăt de cerere ca fiind lipsit de obiect.
Nu lipsită de relevanță, cu privire la acest aspect, este și convenția autentificată sub nr.744/24.03.2009 de P -, potrivit căreia, reclamanții și-au dat acordul ca intimata SC SRL să funcționeze în imobilul P + M, situat în O, str. - nr.2. pe o perioadă de un an, până la găsirea unei alte locații.
Este adevărat că aceeași reclamanți au revocat unilateral convenția de mai sus, potrivit încheierii cu dată certă nr.8467/4.12.2009, dată de același birou notarial public, motivul fiind tocmai refuzul de a elibera o nouă autorizație.
Așa fiind, soluția instanței de fond cu privire la acest capăt de cerere este temeinică și legală.
Pentru considerentele expuse mai sus, Curtea de APEL ORADEA, urmează ca în baza art.312 alin.1, art.304 pct.9 cod procedură civilă raportat la art.316, să respingă ca nefondat recursul declarat de către reclamanți și să admită recursul formulat de pârâta Agenția pentru Protecția Mediului B, împotriva sentinței civile nr.377/19.05.2009 a Tribunalului Bihor, pe care o va modifica în parte, în sensul respingerii și a capătului de cerere privind obligarea pârâtelor în solidar la plata sumei de 20.000 EURO, echivalent în lei la data plății.
Mai este de precizat că, potrivit art.48 alin.2 cod procedură civilă, dacă prin natura raportului juridic sau în temeiul unei dispoziții a legii, efectele hotărârii se întind asupra tuturor reclamanților sau pârâților, actele de procedură îndeplinite numai de unii dintre ei sau termenele încuviințate numai unora, folosesc și celorlalți.
Prin urmare, întrucât hotărârea atacată privește și pe intimata SC SRL, ca o consecință a admiterii recursului codebitorului solidar - B, efectele favorabile ale hotărârii instanței de recurs, urmează a fi extinse și asupra celeilalte codebitoare solidară, chiar dacă aceasta nu a declarat recurs.
Nu vor fi acordate cheltuieli de judecată, nefiind solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
Decide:
Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții, și.
Admite ca fondat recursul declarat de recurenta AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI B împotriva sentinței nr. 377/19.05.2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o modifică în parte în sensul că:
Respinge capătul de cerere prvind despăgubirile solicitate de reclamanții, și în contradictoriu cu pârâtele Agenția pentru Protecția Mediului B și SC SRL
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec.
În concept 18. 02.2010.
Sent.fond.
Tehnored.
9 ex.în 20.02.2010.
7 com.
recurenta pârâtă - AGENȚIA PENTRU PROTECȚIA MEDIULUI
recurenții reclamanți -,
-
-
-
- -
intimata pârâtă - SC""SRL - O, str. -. -, nr.2. jud. B
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Elena Bocșe, Ioana Tătar
