Obligare emitere act administrativ. Decizia 70/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
-Secția Comercială, de Contencios
Administrativ și Fiscal-
DOSAR NR.-
DECIZIA NR. 70 /CA/2010 -
Ședința publică din 4 februarie 2010
PREȘEDINTE: Blaga Ovidiu- -- JUDECĂTOR 2: Bocșe Elena
- - -JUDECĂTOR 3: Tătar Ioana
- -- judecător
- -- grefier
*********
Pe rol fiind pronunțarea deciziei asupra recursului în contencios administrativ formulat de pârâtulPRIMARUL MUNICIPIULUI- O, -, nr.1, jud. B și intimații reclamanți, - toți cu domiciliul ales în O,-, jud. B în contradictoriu cu intimații intervenienți, SC""SRL - toți cu domiciliul ales în O, str. -. -, nr.2. jud. B împotriva sentinței nr.375/CA din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor, în dosar nr-, având ca obiect - obligare emitere act administrativ -.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că, recursurile sunt legal timbrate, precum și faptul că judecarea recursurilor în fond a avut loc la data de 28 ianuarie 2010, dată la care părțile prezente au pus concluzii ce au fost consemnate în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 4 februarie 2010, dată la care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr.375/CA pronunțată de Tribunalul Bihor la data de 19 mai 2009, u fost respinse excepțiile lipsei calității procesuale active a reclamanților și și a lipsei de interes precum și excepția autorității de lucru judecat.
Au fost admise în parte acțiunile conexe formulate de reclamanții, și, toți cu domiciliul ales în O, str. - nr.3, jud.B, în contradictoriu cu pârâta INSTITUȚIA PRIMARULUI MUNICIPIULUI O, cu sediul în O, P-ța - nr.1, jud.B, și intervenienții în interes propriu, ambii domiciliați în O, str. -.- nr.2. și SC SRL, cu sediul în O, str. -.- nr.2. și, în consecință:
- a fost obligată pârâta Instituția Primarului Municipiului O să emită dispoziții de demolare a construcției ridicată pe terenul de sub nr.top. 6456/9 și 6456/5, situat în O, str. -.-, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri.
S - au respins celelalte capete de cerere.
A fost respinsă cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, și SC SRL.
A fost obligată pârâta la plata, în favoarea reclamantului a sumei de 539 lei, în favoarea reclamanților și a sumei de 3.150,5 lei și în favoarea reclamanților și a sumei de 1.039 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
Referitor la excepțiile lipsei calității procesuale active și a lipsei de interes a reclamanților și, instanța a constatat că aceștia sunt proprietari asupra parcelei cu nr.top.6456/4, pentru a cărei exploatare aveau nevoie de accesul pe care intervenienții au construit ilegal imobilul în discuție. Mai mult, acești reclamanți au fost nevoiți să încheie cu reclamanții și o convenție prin care au obținut dreptul de servitute de trecere pe terenul proprietatea acestora din urmă în schimbul sumei de 20.000 Euro.
Față de aceste considerente, instanța urmează să constate că reclamanții și au interes și calitate procesuală activă în prezenta cauză.
În ceea ce privește excepția autorității de lucru judecat, instanța urmează să constate că în acest dosar și în dosarul în care a fost pronunțată sentința civilă nr.6373/2005 a Judecătoriei Oradea nu există triplă identitate de obiect, cauză și părți, întrucât obiectul dedus judecății în prezenta cauză îl reprezintă obligarea Primarului Municipiului O să emită autorizație de demolare pentru construcția edificată de numiții și, în timp ce în sentința amintită s-a soluționat cererea de sistare a coproprietății și obligarea pârâților la ridicarea construcțiilor edificate pe terenul reclamanților. Mai mult, între aceste cauze nu au fost aceleași părți.
Față de aceste considerente, văzând în drept și disp.art.1201 civil și art.163 pr.civ. instanța a respins ca nefondată excepția autorității de lucru judecat.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că obiectul dedus judecății îl reprezintă obligarea pârâtei Instituția Primarului Municipiului O să emită o autorizație de demolare a construcției edificată pe nr.top.6456/9 și 6456/5, situat în O, str.-.-.
Prin sentința nr.6373/2005 a Judecătoriei Oradea, s-a dispus obligarea pârâților și să ridice construcțiile edificate pe terenul cu nr.top.6456/9 și nr.top.6456/5, proprietatea reclamanților și. Totodată, s-a dispus ca, în situația în care pârâții nu se conformează dispozițiilor privind eliberarea terenurilor mai sus identificate, autorizează pe reclamanți să procedeze la eliminarea construcțiilor edificate sub rezerva obținerii în prealabil a autorizației de demolare.
Considerentele care au stat la baza acestei hotărâri le-a constituit faptul că pârâții și au edificat o construcție pe nr.top. 6456/7, proprietatea acestora, care însă, conform raportului de expertiză topografică întocmit în cauză, s-a întins și pe nr.top.6456/9 și 6456/5, aflate în proprietatea tabulară a reclamanților și în coproprietate cu Primăria Municipiului O, suprafață care constituie cale de acces, respectiv drum, ce deservește parcelele cu nr.top. 6456/6, 6456/4 și 6455/5.
Sentința nr.6373/2005 a Judecătoriei Oradeaa rămas irevocabilă prin decizia nr.1153/2008, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara.
Conform disp.art.28 al.2 din 50/1991, "decizia menținerii sau a desființării construcțiilor realizate fără autorizație de construire sau cu nerespectarea prevederilor acesteia se va lua de către autoritatea administrației publice competente, pe baza planurilor urbanistice si a regulamentelor aferente, avizate si aprobate in condițiile legii, sau, după caz, de instanță".
Din probatoriul administrat în cauză, precum și din considerentele hotărârii arătate mai sus, rezultă indubitabil că intervenienții din prezenta cauză nu au respectat întocmai autorizația de construcție nr.431/01.04.1999, prin care au fost autorizați să construiască brutăria pe nr.top.6456/7, întinzându-și construcția și pe calea de acces aflată în proprietatea reclamanților.
Este adevărat că în cauză nu sunt incidente disp.art.33 din 50/1991, de care se prevalează reclamanții în admiterea acțiunii, întrucât acest text de lege vizează exclusiv construcțiile executate fără autorizație de construcție, situație neexistentă în cauză, însă acțiunea reclamanților urmează a fi admisă prin prisma disp. art.28 al.2 din Legea nr.50/1991, ca urmare a nerespectării de către intervenienți a prevederilor autorizației de construcție.
În ceea ce privește despăgubirile solicitate de către reclamanți, respectiv obligarea pârâtei la plata de daune materiale în sumă de 20.000 Euro și 5.000 Euro daune morale în echivalent lei, instanța urmează să constate că acestea sunt neîntemeiate. Astfel, ca urmare a edificării de către intervenienți a construcției pe calea de acces la parcela cu nr.top. 6456/4, aflată în proprietatea reclamanților și, aceștia din urmă au fost obligați, pentru a putea exploata terenul aflat în proprietatea lor, să încheie o convenție de servitute de trecere cu reclamanții și, proprietari ai parcelei cu nr.top. 6456/10. În schimbul acordării acestui drept de servitute, reclamanții și au achitat reclamanților și suma de 20.000 Euro, așa cum rezultă din convenția autentificată sub nr.325/29.01.2007 de BNP, aflată la fila 15 dosar.
Este adevărat că prin blocarea căii de acces s-a cauzat un prejudiciu pe seama reclamanților proprietari ai terenurilor alăturate acestei căi, însă reclamanții au solicitat obligarea pârâtei Instituția Primarului Municipiului O la acoperirea acestui prejudiciu. Ori, această despăgubire putea fi solicitată doar persoanelor vinovate de construcția pe calea de acces, respectiv intervenienților, și nu Instituției Primarului Mun. O, care nu are nici o culpă în faptul că aceștia din urmă nu au respectat întocmai autorizația de construcție acordată.
În ceea ce privește daunele morale solicitate, instanța, de asemenea, apreciază că în cauză nu s-a cauzat pe seama reclamanților un prejudiciu moral de către pârâta Instituție Primarului Municipiului O, care să justifice acordarea acestor despăgubiri.
Referitor la autorizarea reclamanților să demoleze construcțiile ridicate ilegal de către intervenienți, instanța urmează să constate că acest drept le-a fost acordat irevocabil printr-o hotărâre judecătorească. În ceea ce privește autorizația de demolare, aceasta poate fi emisă doar de către autoritatea prevăzută de lege, respectiv Instituția Primarului Municipiului O, care este obligată să se conformeze dispozițiilor irevocabile ale unei hotărâri judecătorești.
Cu privire la daunele cominatorii solicitate, instanța urmează să constate că în conformitate cu disp. art.580/3 al.5 pr.civ. nu se pot acorda daune cominatorii, astfel încât solicitarea reclamanților nu are un fundament legal.
Față de aceste considerente și văzând în drept și disp.art.28 al.2 din Legea nr.50/1991, instanța urmează să admită în parte acțiunile conexe și, în consecință, va obliga pârâta Instituția Primarului Municipiului O să emită dispoziții de demolare a construcției ridicată pe terenul de sub nr.top. 6456/9 și 6456/5, situat în O, str. -.-, în termen de 30 de zile de la data rămânerii irevocabile a prezentei hotărâri, urmând a respinge celelalte capete de cerere.
Ca o consecință a admiterii acțiunii principale, instanța urmează să respingă ca nefondată cererea de intervenție în interes propriu formulată de intervenienții, și SC SRL.
Împotriva acestei sentințe, au declarat recurs pârâtul Primarul Municipiului O și reclamanții, și.
Prin recursul declarat pârâtul Primarul Municipiului Oas olicitat admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamanților.
În motivarea recursului se susține că sentința instanței de fond este greșită în ce privește obiectul cauzei, ce constituie obligarea recurentei la emiterea unei dispoziții de demolare și nu la emiterea unei autorizații de demolare. Recurenta nu poate emite dispoziție de demolare a construcției pentru că în speță nu se aplică prevederile art.33 din Legea 50/1991 iar art.28 din lege se referă la cazurile în care măsura desființării lucrărilor a fost dispusă printr-un proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor. Decizia menținerii sau desființării lucrărilor se ia de către autoritatea administrației publice competente pentru a se dispune ca măsură complementară în procesul verbal și nu în vederea emiterii unor dispoziții de desființare. Recurenta are obligația de a se adresa instanțelor de judecată pentru desființarea lucrărilor executate fără autorizație sau cu nerespectarea acesteia, în afara cazurilor prevăzute la art.33 din Legea 50/1991 și nu poate elibera o autorizație de desființare având în vedere prevederile art.59 alin.2 din Normele metodologice de aplicare a Legii 10/2001.
În drept s-au invocat dispozițiile art.304 pct.9 cod procedură civilă, art.28, 32, 33 din Legea 50/1991 și art.59 din normele metodologice de aplicare.
Prin recursul declarat împotriva aceleași sentințe reclamanții, și au solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței recurate în sensul obligării pârâtei la 20.000 EURO echivalent în lei despăgubiri materiale și 5.000 EURO echivalent în lei despăgubiri morale pentru fiecare din cele trei familii.
În motivarea recursului reclamanții au arătat că, în mod cu totul greșit instanța de fond a aplicat legea, în speță fiind aplicabile dispozițiile art.33 din Legea 50/1991, întrucât potrivit autorizației de construire nr.431/1999 emisă pe numele intervenienților, aceștia au fost autorizați să construiască o P + E pe nr.topografic 6456/7 proprietatea acestora și nicidecum pe terenul 6456/9 care avea destinația de drum pentru 10 familii și respectiv pe nr. top 6456/5 de asemenea coproprietari și Statul Român, intervenienții cu consimțământul primăriei construind pe un alt teren, pe două topografice care nu au nimic în comun cu autorizația lor, susținând că, instituția primarului a apărat cu rea credință interesele statului, a obstrucționat cursul judecății în sensul că deși avea obligația să emită autorizația de demolare a construcțiilor neautorizate, pe cale administrativă nu a făcut-o, cum nu a făcut-o nici după rămânerea definitivă și irevocabilă a sentinței civile de demolare nr.6373/2005 a Judecătoriei Oradea, rămasă definitivă prin decizia nr.1153/2008 a Curții de Apel Timișoara.
Cu privire la despăgubirile materiale și morale solicitate, recurenții reclamanți arată că, de circa 6 ani nu au acces la proprietățile lor, trebuind a solicita servituți și alte modalități de folosire a terenului pe care l-au cumpărat legal, recurenții nu pot obține autorizația de construire pe terenul proprietatea lor, întrucât drumul este ocupat de construcția familiei, fiind nevoiți să cumpere o servitute pentru a-și putea construi o casă pentru care s-a plătit 20.000 EURO, conform convenției depuse la dosar, situație identică și în ce-l privește pe recurentul, care pentru a-și exploata terenul, respectiv pentru a construi pe proprietatea sa, are nevoie de o servitute de trecere. Mai mult au suferit în tot această perioadă tracasări prin instanțe pentru a-și putea obține drepturile la care pârâta a apărat cu rea credință interesele statului român ignorându-i pe toți proprietarii de tren care au semnat actul de dezmembrare pentru crearea drumului de acces.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâtul recurent Primarul Municipiului O, a solicitat respingerea recursului declarat de reclamanți cu aceeași motivare ca și prin recursul declarat.
Examinând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, precum și sub toate aspectele, în baza prevederilor art.304 / 1 cod procedură civilă instanța apreciază recursurile declarate de recurenții Primarul Municipiului O, și, ca fiind nefondate pentru următoarele considerente:
În conformitate cu prevederile art.33 alin.1 din Legea 50/1991 " prin excepție de la prevederile art.32, construcțiile executate fără autorizație de construire pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al statului, cât și construcțiile, lucrările și amenajările cu caracter provizoriu executate pe terenuri aparținând domeniului public sau privat al județelor, municipiilor și comunelorvor putea fi desființate pe cale administrativăde autoritatea administrației publice de pe raza unității administrației teritoriale unde se află construcția, fără emiterea unei autorizații de desființare,fără sesizarea instanțelor judecătoreștiși pe cheltuiala contravenientului. "
Potrivit al.2 al art.33 din Legea 50/1991, " Procedura prevăzută la alin.1 se poate declanșa din oficiu de autoritățile administrației publice de pe raza unităților teritoriale unde se află construcția sau la solicitarea proprietarului ori a administratorului legal al terenului aparținând domeniului public sau privat al statului " iar alin.3 al aceluiași articol prevede că: " în cazul neîndeplinirii de către autoritatea administrației publice competente a procedurii de înființare în termen de 15 zile calendaristice de la data solicitării prevăzute la alin.2, proprietarul sau administratorul legal al terenului aparținând domeniului public ori privat al statului va putea trece de îndată la desființarea construcțiilor executate fără autorizație de construire."
În speță, Instanța de fond a reținut greșit că nu este îndeplinită o condiție imperativă cerută de art.33 din Legea 50/1991 și anume ca dispoziția de desființare să se refere la o construcție executată fără autorizație de construire. Potrivit autorizației de construire nr.431/1.04.1999 emisă de numele SC SRL, aceasta a fost autorizată să construiască o pe terenul nr.top 6456/6 înscris în 73.936 O, proprietatea beneficiarului, însă construcția a fost extinsă și pe nr.top 6459/9 și 6456/5 aflate în proprietatea tabulară a reclamanților și în coproprietate cu Primăria municipiului O, suprafață care constituie cale de acces respectiv drum ce deservește parcelele cu nr.top 6456/6, 6456/4 și 6456/5, după cum reiese din raportul de expertiză topografică întocmit în cauză.
În consecință având în vedere că prin sentința nr.6373/2005 a Judecătoriei Oradea, irevocabilă, s-a dispus obligarea pârâților și să ridice construcțiile edificate pe terenul cu nr. top 6456/9 și nr.top 6456/5, proprietatea reclamanților și, este evident că pentru aceste numere topografice nu a existat și nu putea să existe o autorizație de construire, fiind astfel aplicabile prevederile art.33 din Legea 50/1991.
Acest lucru, cu atât mai mult cu cât prin hotărârea judecătorească menționată mai sus, s-a dispus, cu autoritate de lucru judecat și că, în situația în care pârâții nu se conformează dispozițiilor privind eliberarea terenurilor respective, se autorizează reclamanții să procedeze la eliminarea construcțiilor edificate sub rezerva obținerii în prealabil a autorizației de demolare.
Mai mult, prin procesul verbal nr.16711/01.02.2007 întocmit de Inspectoratul de Stat în Construcții B s-a dispus, în conformitate cu prevederile art.33 din Legea 50/1991 primarului municipiului să desființeze construcțiile realizate pe proprietatea statului, cu destinația de drum, edificate fără autorizație pe nr.top 6456/9 și pe nr.top 6456/5, proces verbal care a fost ignorat de primar, după cum au fost ignorate și celelalte demersuri ale reclamanților.
Cu privire la aplicabilitatea prevederilor art.28 alin.2 din Legea 50/1991, texte de lege în baza cărora a fost admisă acțiunea de către instanța de fond, instanța de recurs constată că aceste prevederi se referă la intrarea în legalitate a persoanelor care au edificat construcții fără autorizație sau cu nerespectarea acesteia și au fost sancționate printr-un proces verbal de contravenție prin care s-a dispus ca măsură complementară desființarea construcțiilor.
Prevederile art.28 se aplică doar în spețele în care s-a întocmit un proces verbal de constatare și sancționare a contravențiilor iar decizia menținerii sau desființării construcției se ia de către autoritatea administrației publice competente și se include ca măsură complementară în procesul verbal.
Drept urmare, aceste prevederi legale au fost reținute greșit de către judecătorul fondului, având în vedere că Instituția Primarului nu emite dispoziții de desființare decât în condițiile art.33 din Legea 50/1991, în restul cazurilor se adresează instanțelor judecătorești care vor dispune desființarea lucrărilor.
În consecință, în baza considerentelor expuse, în temeiul prevederilor art.312 cod procedură civilă, raportat la prevederile art.18 din Legea 554/2004 a contenciosului administrativ, art.33 alin.1, 2 și 3 din Legea 50/1991, instanța va respinge ca nefondat recursul declarat de Primarul Municipiului
În ceea ce privește recursurile declarate de recurenții, și sub aspectul acordării daunelor materiale și morale, instanța de fond a reținut corect că aceste despăgubiri puteau fi solicitate doar persoanelor vinovate de construcția pe calea de acces, respectiv intervenienților și nu instituției Primarului Municipiului O, care nu are nici o culpă în faptul că aceștia din urmă nu au respectat întocmai autorizația de construire. De asemenea, corect s-a apreciat și că nu s-a creat reclamanților un prejudiciu moral de către Primarul Municipiului O care să justifice acordarea acestor despăgubiri, în condițiile în care refuzul emiterii autorizației de demolare a avut la bază aprecierea neaplicării prevederilor art.33 din Legea 50/1991 la situația de fapt din speță.
Pe cale de consecință, în baza prevederilor art.312 cod procedură civilă recursurile declarate de recurenți vor fi respinse ca nefondate.
Fără cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
RESPINGE ca nefondate recursurile declarate de recurențiiPRIMARUL MUNICIPIULUI- O, -, nr.1, jud. B, și,- toți cu domiciliul ales în O,-, jud. B în contradictoriu cu intimații intervenienți, SC""SRL- toți cu domiciliul ales în O, str. -. -, nr.2. jud. B împotriva sentinței nr.375/CA din 19 mai 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor pe care o menține în totul.
Fără cheltuieli de judecată în recurs.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședința publică din 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR, GREFIER.
Red.dec.
În concept în 22.02.2010.
Sent.fond.
Tehnored.
11 ex.în 22.02.2010.
9 com.
trecurent pârât - PRIMARUL MUNICIPIULUI
recurenții reclamanți -,
-
-
-
- - toți cu.ales în O, str.- nr.3
intimații intervenienți,
SC""SRL - toți cu domiciliul ales în O, str. -. -, nr.2. jud. B
Președinte:Blaga OvidiuJudecători:Blaga Ovidiu, Bocșe Elena, Tătar Ioana
