Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 68/2010. Curtea de Apel Oradea
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL ORADEA
secția comercială și de contencios administrativ
Dosar nr. --
DECIZIA NR. 68/CA/2010 -
Ședința publică din 4 februarie 2010.
PREȘEDINTE: Ovidiu Blaga judecător
- - - judecător
- - - judecător
- - - grefier
Pe rol fiind pronunțarea deciziei asupra recursurilor în contencios administrativ introduse de recurenții pârâțiMINISTERUL ADMINISTRATIEI ȘI INTERNELOR, cu sediul în B, sector 1, nr.1A șiINSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂcu sediul în O, Calea nr.2 în contradictoriu cu intimații reclamanți, -, A, A, G, -, C, -, G, C A, G, C, A, -, ( FOSTA, G, A, G, G, R G, G, G, A, G, A, G, G, G, -, G, A, -, GL G, A, și intimații intervenienți G, -, A, HG, -, PODEȚ G, și și intimatul chemat în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, împotriva sentinței nr. 469/CA/11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor în dosar nr- având ca obiectlitigiu privind funcționarii publici.
La apelul nominal făcut în ședința publică de azi, au lipsit părțile.
Procedura este legal îndeplinită.
S -a făcut referatul cauzei învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru precum și faptul că judecarea recursului în fond a avut loc la data de 28 ianuarie 2010, dată la care părțile prezente au pus concluzii ce s-au consemnat în încheierea de la acea dată, încheiere care face parte integrantă din prezenta și când s-a amânat pronunțarea pentru data de 4 februarie 2010, dată la care:
CURTEA DE APEL
DELIBERÂND:
Asupra recursurilor în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin sentința nr. 469/CA din 11 iunie 2009 pronunțată de Tribunalul Bihor a respins ca neîntemeiate excepțiile nulității cererii invocată de pârâtul MIRA și a lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul
A admis excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor reprezentat de DGFP B, a autorității de lucru judecat invocată de pârâtul B cu privire la prima de concediu și sporul de fidelitate acordate prin sentința nr. 351/2007 a Tribunalului Bihor și decizia nr. 347/2008 a Curții de Apel Oradea și excepția lipsei de interes cu privire la capătul de cerere privind primele de concediu, invocată de pârâtul MIRA.
A admis în parte cererea principală și cererea de intervenție în interes propriu formulată reclamanții, -, A, A, G, -, C, -, G, C A, G, C, A, -, ( FOSTA, G, A, G, G, R G, G, G, A, G, A, G, G, G, -, G, A, -, GL G, A, și intervenienții în interes propriu G, -, A, HG, -, PODEȚ G, ȘI împotriva pârâților MINISTERUL ADMINISTRATIEI ȘI INTERNELOR, INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ-DIRECȚIA POLIȚIEI DE FRONTIERĂ O și chematul în garanție MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B și în consecință:
A obligat pârâții la plata actualizată cu indicele de inflație calculat prin raportare la data scadenței și data plății efective, a sumei reprezentând sporul de fidelitate aferent anului 2005, mai puțin pentru aceia care l-au primit în temeiul deciziei nr. 347/2008 a Curții de Apel Oradea, precum și a sumei reprezentând sporul pentru condiții de pericol deosebit aferent anului 2004 ce se cuvine reclamanților și intervenienților cu grad de ofițer la acea dată.
A respins ca neîntemeiată cererea cu privire la celelalte capete de cerere.
A respins ca neîntemeiată cererea formulată de intervenientul.
În motivarea acestei sentințe, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:
Sub aspectul excepției nulității cererii, invocată de pârâtul MIRA, în temeiul art.133 alin.1 pr.civ. instanța a constatat că este neîntemeiată neputându-se reține că cererea de chemare în judecată nu a fost semnată, atâta vreme cât aceasta poartă semnătura avocatului reclamanților care îi reprezintă în litigiul de față în baza contractului de asistență juridică încheiat între părți, fiind incidente în cauză prevederile art. 68 alin.1 teza a II-a pr. civ.
Raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâtul B, cu privire la o parte dintre reclamanții și intervenienții indicați în tabelul aflat la fila 125 din vol. II al dosarului, cu privire la care susține că nu sunt angajații săi, instanța a respins-o ca neîntemeiată, având în vedere că din înscrisurile depuse rezultă contrariul celor afirmate. În acest sens s-a constatat că la fila 169 fost depusă adresa nr. 1.954.667/19.05.2009 emisă de Inspectoratul general al poliției de Frontieră din cadrul MIRA, din cuprinsul căreia rezultă că un număr de 22 dintre reclamanții ce au calitatea de ofițeri sau agenți în cadrul Școlii de pregătire a agenților de poliție de frontieră, au beneficiat de prima de concediu solicitată în cadrul acțiunii de față, nefiindu-le acordat sporul de fidelitate, premiile și sporul pentru condiții grele.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor instanța a constatat că este întemeiată întrucât reclamanții și intervenienții au raporturi de serviciu cu pârâta B, iar acest minister nu are o obligație de garanție sau de despăgubire a funcționarului public în caz de admitere a cererii de față pentru a se justifica admisibilitatea cererii de chemare în garanțe a acestuia.
Cât privește excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâtul B, cu privire la capetele de cerere referitoare la prima de concediu și sporul de fidelitate acordate prin sentința nr. 351/2007, și decizia nr. 347/2008 a Curții de Apel Oradea, instanța a constatat că aceasta este întemeiată și a fost în temeiul art.1201 Cod civil, având în vedere că cererea de față are același obiect, cauză și părți.
Referitor la cererea principală instanța a constatat că:
1.Potrivit art.6 din OG 38/2003, privind salarizarea și alte drepturi ale polițiștilor, cu modificările și completările ulterioare,pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază. În acest sens, cât privește anul 2005,instanța constată că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea acestuia, că unora dintre ei sporul le-a și fost acordat, după cum confirmă și pârâții. Afirmația potrivit căreia acordarea dreptului a fost suspendată astfel că nu mai subzistă obligația de plată nu poate fi reținută întrucât măsura suspendării nu poate fi echivalată cu însăși abrogarea dreptului.
Prin urmare, acestora le revine obligația de a achita acest drept tuturor reclamanților și intervenienților, în măsura în care aceștia au avut calitatea de funcționari în anul menționat iar acest drept nu le-a fost deja acordat.
2. Referitor la solicitarea de a se acorda un procent de 10% din salariile pe anul 2005 din fondul de premii cu privire la care exista obligația de a fi constituit în favoarea polițiștilor, iar în subsidiar un procent de 5% cu titlu de premii neacordate, instanța a constatat că este neîntemeiată întrucât textul de lege invocat, respectiv art. 24 din OG nr. 38/2003, nu are caracter imperativ iar acordarea lor este condiționată de anumite performanțe profesionale, stabilirea persoanelor îndreptățite fiind lăsată la latitudinea instituției și circumscrisă sumelor acordate în bugetul instituției cu acest titlu.
3.Raportat la cererea privitoare la prima de concediu instanța a reținut că, prin sentința nr.351/2007, aceasta a fost acordată reclamanților ce au avut calitatea de parte și în acest litigiu iar pe de altă parte în temeiul OUG 146/2007, s-a dispus acordarea acestei prime în mod eșalonat tuturor celorlalți reclamanți sau intervenienți, din actele depuse reieșind că pentru o parte din aceștia aceste drepturi au și fost plătite în cursul soluționării cauzei, astfel că va fi admisă excepția lipsei de interes invocată de pârâtul MIRA.
În ce privește prima solicitată pentru anul 2003, s-a respins cererea ca neîntemeiată având în vedere că, deși OG. 38/2003 a fost publicată în Of. nr. 65 din 02.02.2003, potrivit art. 60, acest act normativ a intrat în vigoare la data de 01.01.2004, astfel că nu poate produce efecte retroactiv, iar pentru trecut nu există prevederi legale care să statueze acordarea acestui drept, anterior datei de 01.01.2004.
4.Totodată cât privește sporul pentru condiții grele s-a reținut că, prin dispoziția șefului B cu numărul S -/28.05.2003, s-a dispus ca începând cu data de 01.05.2003 ofițerilor să li se modifice sporul pentru condiții deosebite la 15%, dispoziție valabilă și pentru anul 2004, după cum rezultă din înscrisul aflat la fila 167 depus de pârâtul B, astfel că cererea a fost admisă și pârâții obligați să acorde acest drept prin raportare la prevederile art. 21 din OG nr. - și OG nr. 8/2004.
5.Cât privește impozitul al cărui cuantum se solicită a fi diminuat pentru aceia dintre reclamanți care au primit ordinele "Meritul militar", "În serviciul armatei" și "În serviciul patriei", instanța a constatat că art.10 din Legea nr. 80/1995, în temeiul căruia se pretind sumele, a fost abrogat prin OG nr. 73/1999, astfel că acest capăt de cerere ce viza atât perioada cuprinsă între 01.04.2003 până în prezent cât și pentru viitor va fi respinsă ca neîntemeiată.
Pentru aceste considerente în temeiul textelor de lege menționate, instanța a admis în parte atât cererea formulată de reclamanți cât și de intervenienți în sensul că a obligat pe pârâți la plata actualizată cu indicele de inflație raportat la data scadenței și data plății efective a sumei reprezentând sporului de fidelitate aferent anului 2005, mai puțin pentru aceia care l-au primit în temeiul deciziei nr. 347/2008 a Curții de Apel Oradea, a obligat pe pârâți să acorde reclamanților cu grad de ofițer sporul pentru condiții de pericol deosebit aferent anului 2004 și a respins cererea ca neîntemeiată cu privire la celelalte capete de cerere.
În ce privește pe intervenientul, văzând înscrisurile aflate la filele 102, 103 vol.II, a constatat că acesta nu a avut niciodată calitatea de polițist, astfel că a respins ca neîntemeiată cererea de intervenție formulată de acesta.
Împotriva acestei sentințe, în termen și scutit de plata taxei judiciare de timbru a declarat recurs pârâtul Inspectoratul Județean al Poliției de Frontieră B, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că sentința atacată este nelegală, fiind dată cu aplicarea greșită a legii.
Astfel, recurentul susține că în mod eronat instanța de fond a respins excepția lipsei calității sale procesuale pasive față de cererea formulată de reclamanții intimați indicați în tabelul de la fila 3 recurs, în număr de 19, deoarece aceștia nu sunt angajații recurentului, ci sunt angajați în alte structuri ale MIRA, fapt ce reiese din actele depuse la dosar.
În al doilea rând, s-a susținut că pentru perioada 01.01.2005 - 31.12.2005, dispozițiile art. 6 din OG nr. 38/2003 care prevedeau acordarea sporului de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, au fost suspendate, situație în care, recurentul nu putea fi obligat la plata sumelor solicitate prin cererea de chemare în judecată, întrucât aceasta ar echivala cu recunoașterea producerii de efecte juridice a unui act normativ a cărui aplicare, în perioada de referință era suspendată.
Referitor la solicitarea privind acordarea sporului pentru condiții de pericol deosebit aferent anului 2004, s-a arătat că, prin nr.OG 8/2004, s-a prevăzut diminuarea cu 10 puncte procentuale a sporului respectiv acordat ofițerilor, astfel că, sentința atacată este nelegală și cu privire la acest capăt de cerere.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă.
Împotriva aceleiași sentințe, în termen, a declarat recurs și pârâtul Ministerul Administrației și Internelor, solicitând modificarea acesteia în sensul respingerii acțiunii formulate de către reclamanți.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a învederat că hotărârea atacată este netemeinică, întrucât sporul pentru pericol deosebit se acordă numai polițiștilor care desfășoară activități specifice, strict enumerate în dispozițiile art. 21 din nr.OG 38/2003, și, în baza prevederilor pct. 15.i din Normele Metodologice de Aplicare prin Ordinul nr. 132/2004, reclamanții intimați trebuiau să facă dovada că fac parte dintr-o unitate, subunitate și formațiune pentru care s-a aprobat acordarea sporului pentru pericol deosebit și că desfășoară efectiv astfel de activități.
De asemenea, s-a mai arătat că, prin nr.OG 8/22.01.2004, s-a prevăzut diminuarea cu 10 puncte procentuale a sporului respectiv acordat ofițerilor, iar instanța de fond, pentru a putea dispune admiterea acțiunii, ar fi trebuit în prealabil să constate nelegalitatea acestei reduceri cu 10% a plafoanelor stabilite în anexa nr. 1D la Ordinul. nr. 132/2004, însă, în speță, nu există argumente temeinice în motivarea acestui aspect.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și următoarele Cod procedură civilă.
Intimații, deși legal citați, nu au formulat întâmpinare, solicitând prin reprezentantul lor, în ședința publică din 28 ianuarie 2010 respingerea recursurilor de față, fără cheltuieli de judecată.
De asemenea, intimatul intervenient a solicitat respingerea recursurilor, fără cheltuieli de judecată.
Verificând sentința atacată, prin prisma motivelor de recurs cât și din oficiu, conform art. 304 Cod procedură civilă, Curtea de Apel Oradeaa reținut următoarele:
Astfel, în ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către recurentul pârât Inspectoratul general al Poliției de Frontieră, față de acțiunea celor 19 reclamanți indicați în tabelul de la fila 3 recurs, se apreciază că în mod corect instanța de fond a respins-o ca fiind neîntemeiată.
Din adresa nr. -/19.05.2009 emisă de reiese că un număr de 33 de persoane printre care și cei 19 intimați indicați în tabel, care au calitatea de ofițeri sau agenți în cadrul Școlii de pregătire a Poliției de Frontieră " ", au beneficiat de prima de concediu, nefiindu-le acordat sporul de fidelitate, premiile și sporul pentru condiții grele, act care infirmă susținerile recurentului cu privire la lipsa calității sale procesuale pasive în prezenta cauză.
Privitor la sporul de fidelitate aferent anului 2005, intimații sunt îndreptățiți, potrivit art. 6 din nr.OUG 38/2003 de a obține și încasa un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază în condițiile stabilite prin ordin al ministrului de interne, însă la o parte dintre aceștia, sporul în discuție nu le-a fost acordat, întrucât prin OUG118/2004 s-a suspendat plata sporului de fidelitate pe anul 2005.
Suspendarea exercițiului dreptului nu echivalează însă cu înlăturarea lui și, în momentul în care motivele care au stat la baza suspendării au încetat, este normal și firesc ca actele care prevăd aceste drepturi să-și producă efectele și pe perioada cât au fost suspendate, altfel ar rezulta o golire de conținut a acestor drepturi și s-ar ajunge în mod indirect la abrogarea lor pe perioada cât au fost doar suspendate, ceea ce ar face ca și suspendarea să producă același efect ca și abrogarea. Or, acest lucru nu este posibil, cele două noțiuni juridice având regim și efecte diferite.
De asemenea, nu pot fi considerate fondate motivele de recurs privitoare la neprevederea sumelor necesare plății în bugetul alocat pe anul 2005, deoarece legiuitorul nu a condiționat existența dreptului la acest spor, de alocarea sau nealocarea fondurilor necesare plății acestuia.
Este adevărat că dispozițiile art. 57 din OG nr. 38/2003, prevăd că acordarea drepturilor bănești reglementate de ordonanță se face în limita fondurilor bugetare aprobate anual, însă, această prevedere nu poate fi interpretată în sensul în care drepturile bănești recunoscute de același act normativ să fie inexistente și lipsite de conținut, ci în sensul în care ea să producă efectele juridice pe care legiuitorul le-a urmărit prin edictarea ei, respectiv, evitarea efectuării unor cheltuieli neaprobate, concomitent cu efectuarea demersurilor necesare pentru realizarea efectivă a drepturilor patrimoniale recunoscute de legiuitor titularilor drepturilor respective.
Cu privire la aspectele relevate mai sus și pentru motivele arătate, Curtea de Apel Oradea apreciază ca nefondat criticile invocate de către recurenți.
Este fondată însă critica referitoare la capătul de cerere vizând acordarea sporului pentru condiții de pericol deosebit acordat de către instanța de fond intimaților cu gradul de ofițer.
Astfel, prin. Art. 1 pct. 10 din nr.OG 8/22.01.2004 pentru modificarea și completarea nr.OG 38/2003, a fost introdus în Anexa Iaa cestui act normativ pct. 6, potrivit căruia "Sumele necesare acordării coeficienților de ierarhizare a funcțiilor se asigură prin diminuarea, în anul 2004, cu 10 puncte procentuale a sporului pentru condiții de pericol deosebit de care beneficiază ofițerii conform art. 21 din ordonanță".
Față de dispozițiile legale mai sus evocate, admiterea de către instanța de fond a capătului de cerere privind acordarea diferenței sporului pentru condiții de pericol, apare fără nici un suport legal.
Aceasta cu atât mai mult cu cât prin deciziile nr. 818/2008, nr. 819/2008 și 820/2008 (toate fiind publicate în Monitorul Oficial partea I, nr. 537/16.07.2008). Curtea Constituțională a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. (3) și art. 27 alin. (1) din nr.OG 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, "sunt neconstituționale, în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii, și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
Pentru toate aceste considerente, Curtea de Apel, în temeiul art. 312 alin. 1 și 2, coroborat cu art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, urmează a admite ambele recursuri, va modifica în parte sentința civilă nr. 469/CA/11.06.2009 a Tribunalului Bihor, în sensul că, va respinge capătul de cerere privind obligarea pârâților la plata sumelor reprezentând sporul pentru condiții de pericol deosebit aferent anului 2004, în favoarea reclamanților și intervenienților cu grad de ofițer și va menține restul dispozițiilor sentinței atacate, constatând că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
ADMITE ca fondate recursurile declarate de recurenții INSPECTORATUL JUDEȚEAN AL POLIȚIEI DE FRONTIERĂ cu sediul în O, Calea, nr. 2, jud. B șiMINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELORcu sediul în B, sector 1, nr. 1A în contradictoriu cu intimații reclamanți ,
, -,
,
, -, A, ,
, ,
, A, G, -, C, -, G, C A, G, C, A, -, ( FOSTA, G, A, G, ,
,
, G, RGO.,
, G, G, A, G, A, G, G, G, -, G, A, -,GL G, A,toți cu domiciliul ales în O, nr.1,.-2, cam.7,INTIMAȚII - INTERVENIENȚI G - O, nr. 13, Cod poștal -, Județ B, -,toți cu domiciliul ales în O, nr. 1,. 2,..7, Cod poștal -, Județ B,INTIMAT - CHEMAT ÎN GARANȚIE-MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- B, sector 5, nr. 17, Cod poștal -,INTIMAȚII - INTERVENIENȚI
, A, HG, -, PODEȚ G, toți cu domiciliul ales în - O, nr. 1,. 2,..7, Cod poștal -, Județ B, - S, nr. 7, Județ B
- O, nr. 4. -. 15, Județ B și - O, nr. 1,. 2,..7, Cod poștal -, Județ B împotriva sentinței nr.469/CA din 11 iunie 2009pronunțată de Tribunalul Bihorpe care o modifică în parte în sensul că respinge capătul de cerere privind obligarea pârâților B și B la plata sumei reprezentând sporul pentru condiții de pericol deosebit aferent anului 2004 ce se cuvine reclamanților și intervenienților cu grad de ofițer la acea dată.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Fără cheltuieli de judecată.
IREVOCABILĂ.
Pronunțată în ședință publică azi, 04.02.2010.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR GREFIER,
Red.dec.
În concept 12.02.2010.
Sent. Fond.
Tehnored.
8 ex.în 15 02.2010.
7 com.
cu recurenții pârâți(2)
1com. cu intimat interv.,
1 com.cu.Ec.și Finanțelor chemat în garanție
Și o comunicare cu avocatul intimaților
Reclamanți și intervenienți la sediul acestuia
Din O, nr.1,.2, cam.7
2 com.poz.364-365
Președinte:Ovidiu BlagaJudecători:Ovidiu Blaga, Elena Bocșe, Ioana Tătar
