Acțiune în constatare. Decizia 310/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.310/R/CA-. Dosar nr.8211/62/R/CA-./2008
Ședința publică din data de:- 5 Mai 2009
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru judecător
- - - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, împotriva Sentinței civile nr.125/CA din data de 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr.-, având ca obiect "acțiune în constatare".
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului declarat de pârâtă în ședința publică din data de 28 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 5 Mai 2009.
Se constată depuse la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, concluzii scrise formulate de intimatul reclamant, prin apărător.
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Prin Sentința civilă nr.125/CA/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr.-, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta Direcția de Muncă și Socială B și, în consecință:
A fost anulată Hotărârea nr.108/24.07.2008 emisă de pârâtă, s-a constatat că reclamantul are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și că beneficiază de drepturile prevăzute în nr.OUG6/2008 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989 nr. 341/2004 și a fost obligată pârâta la plata sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, către reclamant.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele considerente:
La data de 29.02.2008 reclamantul a formulat cerere către pârâta Direcția și Socială B pentru a i se recunoaște calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și pentru a beneficia de dispozițiile nr.OUG6/2008.
Prin Hotărârea nr.108/24.07.2008 pârâta a respins cererea reclamantului, motivându-se că "din actele depuse la dosar nu rezultă faptul că petentul îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art.19 alin.2 din nr.OUG6/2008. acesta nu dovedește faptul că a fost privat de libertate pentru efectuarea de cercetări."
În condițiile art.22 din nr.OUG6/2008 reclamantul a contestat această hotărâre cu respectarea dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.
La soluționarea acțiunii s-au avut în vedere dispozițiile acestui act normativ - art.19 alin.1 și 2 din nr.OUG6/2008, potrivit cărora "constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 se face, la cererea persoanei interesate, de către direcțiile de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociației <<15 1987>>.
(2) Dovada calității prevăzute la alin. (1) se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea."
Reclamantul a dovedit cu actele de la dosar că a beneficiat de drepturile conferite de nr.118/1990, drepturi ce i-au fost recunoscute prin Sentința nr.277/14.06.1994 a Tribunalului Brașov irevocabilă prin nerecurare. Prin această sentință s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că reclamantul a avut domiciliu obligatoriu în toată perioada în care tatăl său a fost strămutat în altă localitate în perioada 20.07.1988 - 02.04.1990, întrucât tatăl acestuia fusese condamnat in urma participării la evenimentele din 1987 din B la pedeapsa închisorii cu executare la locul de muncă și fusese strămutat în localitatea
În condițiile în care tatăl reclamantului a fost unul din participanții la revolta din 1987 și a fost condamnat pentru această participare, toate consecințele ce au decurs din această condamnare s-au răsfrânt și asupra celorlalți membri ai familiei, începând cu verificările la care a fost supusă toată familia de către Securitate sau organele de miliție, până la strămutarea tatălui în localitatea V pentru executarea pedepsei la locul de muncă. Chiar dacă reclamantul avea o vârstă fragedă la momentul revoltei din 1987 nu se poate contesta că presiunile exercitate de regimul comunist asupra tatălui său și luarea tatălui din cadrul familiei nu au avut consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării fizice și psihice a acestuia.
Instanța de fond a apreciat că ar fi inechitabil, împotriva spiritului Legii nr.341/2004, discriminatoriu și contrar dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului să fie excluși membrii familiilor participanților la evenimentele din 1987, respectiv copiii acestora de la beneficiile recunoscute prin Legea recunoștinței.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege citat anterior, astfel că reclamantul a dovedit temeinicia cererii sale. Instanța de fond a avut în vedere și soluția pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului in cauza Beian împotriva României.
Prin urmare s-a admis contestația și s-a constatat că acesta are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987.
Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs, în termenul legal, pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii.
În motivare, recurenta a arătat că sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a legii și că instanța de fond nu a precizat încadrarea juridică a situației de fapt deduse judecății.
Recurenta a precizat că la data evenimentelor de la B, din 1987, reclamantul era minor, astfel că împotriva acestuia nu puteau fi luate măsuri de cercetare penală sau arest preventiv.
Intimatul a depus la dosar concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.
Intimatul a susținut că prin hotărâre judecătorească, intrată sub puterea lucrului judecat, a dovedit calitatea sa de persoană care a avut de suferit în urma revoltei din 15 1987 de la B, încadrându-se în situația prevăzută de art.19 alin.2 din nr.OUG6/2008.
Intimatul a invocat și dispozițiile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și jurisprudența - cauza Beian împotriva României.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor art.3041Cod procedură civilă, instanța de control judiciar constată că recursul promovat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B împotriva Sentinței civile nr.125/CA/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr.-, este nefondat.
În mod corect instanța de fond a reținut, în urma probelor administrate, că reclamantul a dovedit că a beneficiat de drepturile prevăzute de Decretul-Lege nr.118/1990, constatându-se prin Sentința civilă nr.277/14.06.1994 a Tribunalului Brașov, cu autoritate de lucru judecat, că a avut domiciliul obligatoriu în perioada 1988 - 1989, perioadă în care tatăl său a fost strămutat în altă localitate, fiind condamnat pentru participarea la evenimentele din 1987.
Intimatul a făcut dovada că i s-a recunoscut calitatea de beneficiar al Decretului-Lege nr.118/1990 prin Sentința civilă nr.277/14 iunie 1994 pronunțată de Tribunalul Brașov în dosarul nr.1078/1994, irevocabilă și investită cu formulă executorie. Prin această hotărâre judecătorească s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecată faptul că, odată cu arestarea, condamnarea și dislocarea tatălui său, reclamantul a suferit alături de mama sa măsuri represive. Toate aceste operațiuni invazive și agresive au fost consecința faptului că tatăl intimatului a fost unul dintre participanții la revolta din 1987, fiind condamnat pentru această participare.
Chiar dacă intimatul era minor la acea dată, se poate constata că toate aceste presiuni exercitate de regimul comunist asupra tatălui său și "dislocarea acestuia" au avut consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării reclamantului.
Dispozițiile Legii nr.341/2004 trebuie interpretate în litera și spiritul în care a fost adoptată această lege, dorindu-se a fi un act normativ cu caracter reparator, astfel că este firesc ca membrii familiilor participanților la evenimentele din 1987, care au suferit alături de participanți consecințele negative ale acestui fapt, să beneficieze de măsurile cu caracter reparator prevăzute de acest act normativ, încadrându-se în categoria celor prevăzuți la art. 19 alin. 1 din acest act normativ.
Intimatul se încadrează în situația prevăzută de art.19 alin.2 din nr.OUG6/2008.
Legea nr.341/2004 este, așa cum am mai arătat, un act normativ cu caracter reparator prin care se încearcă acordarea unor măsuri menite să compenseze suferințele, traumele prin care au trecut persoanele implicate în evenimentele din 1987 de la B și familiile acestora, fiind de notorietate presiunile exercitate de organele abilitate la acel moment asupra acestor persoane.
Motivele de recurs invocate de recurentă sunt neîntemeiate, având în vedere starea de fapt reținută de instanța de fond.
Pentru aceste considerente, Curtea, în temeiul art.312, alin.1 Cod procedură civilă va respinge recursul promovat de către pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B împotriva Sentinței civile nr. 164/CA din data de 16 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr-.
În temeiul art.274 Cod procedură civilă, va obliga pârâta să plătească intimatului suma de 150 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, (cu sediul în B,-, jud.B), împotriva Sentinței civile nr.125/CA/9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Obligă intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială B să plătească intimatului suma de 150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier,
Red.:-/05.06.2009
Dact.:-/3 ex./05.06.2009
Jud.fond:-
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Silviu
