Acțiune în constatare. Decizia 311/2009. Curtea de Apel Brasov
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BRAȘOV
- Secția de contencios administrativ și fiscal
DECIZIA CIVILĂ NR.311/R/CA-. Dosar nr.8235/62/R/CA-./2008
Ședința publică din data de:- 5 Mai 2009
PREȘEDINTE: Lorența Butnaru judecător
- - - - - judecător
- - - - judecător
- - grefier
Pentru astăzi fiind amânată pronunțarea asupra recursului declarat de pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, împotriva Sentinței civile nr. 127/CA din data de 9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția comercială și de contencios administrativ, în dosarul nr.-, având ca obiect "acțiune în constatare"
La apelul nominal făcut în ședință publică, la pronunțare, se constată lipsa părților.
Procedură îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care:
Dezbaterile în cauza de față au avut loc asupra recursului declarat de pârâtă în ședința publică din data de 28 aprilie 2009, când părțile prezente au pus concluzii în sensul celor consemnate prin încheierea de ședință din acea zi, care face parte integrantă din prezenta decizie.
Pentru a da posibilitatea părților de a depune concluzii scrise, instanța a amânat pronunțarea pentru astăzi, 5 Mai 2009.
Se constată depuse la dosar, prin serviciul Registratură al instanței, concluzii scrise formulate de intimatul reclamant, prin apărător.
În urma deliberării, instanța a pronunțat hotărârea de mai jos:
CURTEA:
Asupra recursului de față:
Constată că prin Sentința civilă nr.127/CA/09.02.2009 pronunțată de Tribunalul Brașov - Secția de contencios administrativ și fiscal s-au dispus următoarele:
A admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI SOCIALĂ,și, în consecință:
A anulat Hotărârea nr. 117/24.07.2008 emisă de pârâtă și a constatat că reclamantul are calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și că beneficiază de drepturile prevăzute în OUG nr.6/2008 pentru modificarea și completarea Legii recunoștinței față de eroii-martiri și luptătorii care au contribuit la victoria române din decembrie 1989 nr. 341/2004.
A obligat pârâta la plata sumei de 4,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această sentință, Tribunalul a reținut următoarele:
La data de 07.03.2008 reclamantul a formulat cerere către pârâta DIRECȚIA ȘI SOCIALE B pentru a i se recunoaște calitatea de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 și pentru a beneficia de dispozițiile OUG nr.6/2008.
Prin Hotărârea nr. 117/24.07.2008 pârâta a respins cererea reclamantului, motivându-se că "din actele depuse la dosar nu rezultă faptul că petentul îndeplinește cumulativ condițiile prevăzute de art.19 alin.2 din OUG nr.6/2008, acesta nu dovedește faptul că a fost privat de libertate pentru efectuarea de cercetări."
În condițiile art.22 din OUG nr.6/2008 reclamantul a contestat această hotărâre cu respectarea dispozițiilor Legii contenciosului administrativ nr.554/2004.
La soluționarea acțiunii s-au avut în vedere dispozițiile acestui act normativ - art.19 alin.1 și 2 din OUG nr.6/2008, potrivit cărora "constatarea calității de persoană care a avut de suferit în urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 1987 se face, la cererea persoanei interesate, de către direcțiile de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, pe baza avizului prealabil consultativ al Asociației <<15 1987>>.
(2) Dovada calității prevăzute la alin. (1) se face de către persoana interesată, cu înscrisuri oficiale eliberate de către organele competente, din care să rezulte privarea de libertate în locuri de deținere, pentru efectuarea de cercetări, care a avut una dintre următoarele consecințe:
a) stabilirea domiciliului obligatoriu;
b) strămutarea într-o altă localitate;
c) deportarea."
Reclamantul a dovedit cu actele de la dosar că a beneficiat de drepturile conferite de nr.118/1990, drepturi ce i-au fost recunoscute prin Sentința nr. 164/28.04.1994 a Tribunalului Brașov irevocabilă prin nerecurare. Prin această sentință s-a stabilit, cu autoritate de lucru judecat, că reclamantula avut domiciliu forțatin perioada - - 30.07.1990, întrucât tatăl acestuia fusese condamnat in urma participării la evenimentele din 1987 din B la pedeapsa închisorii cu executare la locul de muncă și fusese strămutat in loc.
În condițiile in care tatăl reclamantului a fost unul din participanții la revolta din 1987 și a fost condamnat pentru această participare, toate consecințele ce au decurs din această condamnare s-au răsfrânt și asupra celorlalți membri ai familiei, începând cu verificările la care a fost supusă toată familia de către Securitate sau organele de miliție, interzicerea părăsirii localității de domiciliu, până la strămutarea in localitatea G unde tatăl reclamantei a executat pedeapsa la locul de muncă. Chiar dacă reclamantul avea o vârstă fragedă la momentul revoltei din 1987 nu se poate contesta că presiunile exercitate de regimul comunist asupra tatălui său nu au avut consecințe negative asupra creșterii și dezvoltării fizice și psihice a acesteia.
Tribunalul a apreciat că ar fi inechitabil, împotriva spiritului. 341/2004, discriminatoriu și contrar dispozițiilor art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului să fie excluși membrii familiilor participanților la evenimentele din 1987, respectiv copiii acestora de la beneficiile recunoscute prin Legea recunoștinței.
Înscrisurile depuse la dosarul cauzei dovedesc îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege citat anterior, astfel că reclamantul a dovedit temeinicia cererii sale. Instanța de fond a avut în vedere și soluția pronunțată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului in cauza Beian împotriva României.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, solicitând admiterea recursului și, în rejudecare, respingerea acțiunii reclamantei, motivând în esență că reclamantul era minor la data evenimentelor din 1987, nu a putut dovedi că a fost privat de libertate sau cercetat pentru acele evenimente, astfel că nu ar putea beneficia de prevederile OUG nr.6/13.02.2008. Recurenta a mai arătat că, potrivit art.20 alin.1 și 2 din OUG nr.6/2008, constatarea calității de beneficiar al prevederilor legale menționate mai sus se face la cererea persoanei interesate, pe baza înscrisurilor oficiale eliberate de organele competente, de direcțiile de muncă și protecție socială județene, cu avizul consultativ al Asociației "15 1987".
În concluziile scrise depuse la dosar, intimatul reclamant a solicitat respingerea recursului declarat de pârâtă și menținerea sentinței atacate, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, motivând în susținerea cererii sale că prin sentința civilă nr.164/28.04.1994 a Tribunalului Brașovs -a stabilit cu putere de lucru judecat că a avut de suferit, împreună cu întreaga familie, de pe urma revoltei muncitorești din 15 1987. Intimata a depus înscrisuri doveditoare privind cheltuielile de judecată solicitate, anume chitanța de plată a onorariului de avocat.
Examinând actele și lucrările dosarului, instanța de recurs urmează a respinge recursul ca nefondat, menținând sentința atacată.
Astfel, așa cum corect a reținut instanța de fond, obiectul cererii reclamantului îl constituie aplicarea prevederilor favorabile din OUG nr.6/2008 și recunoașterea calității de persoană care a avut de suferit de pe urma revoltei muncitorești anticomuniste de la B din 15 1987, cu consecințele legale corelative. Reclamantul a depus la dosar acte doveditoare, inclusiv hotărâre judecătorească (sentința civilă nr.164/28.04.1994, în dosar nr.334/1994 al Tribunalului Brașov, irevocabilă prin nerecurare), din care rezultă fără dubiu că reclamantul și întreaga sa familie au avut domiciliu obligatoriu / forțat în perioada 14.03.1988-30.07.1990, perioadă în care, tatăl intimatului reclamant a fost strămutat în localitatea G, întrucât fusese condamnat pentru participarea sa la revolta anticomunistă din B din luna 1987. Consecința condamnării și strămutării tatălui reclamantului a fost aceea de stabilire a domiciliului supravegheat a restului familiei condamnatului politic, adică inclusiv a reclamantului intimat în cauză, cu presiunile specifice timpurilor respective exercitate de către organele de represiune din cadrul securității și miliției.
De asemenea, corect a reținut instanța de fond că nerecunoașterea drepturilor cu caracter eminamente compensator stabilite prin OUG nr.6/2008, Legea nr.341/2004 ar reprezenta o discriminare a membrilor familiilor luptătorilor anticomuniști din 1987, fiind evident că și asupra lor s-au răsfrânt consecințele negative ale condamnării unora dintre ceilalți membri de familie (cum este cazul tatălui reclamantei, în prezenta cauză). Nu în ultimul rând, starea de fapt dedusă judecății a mai fost apreciată de o altă instanță ca aptă să genereze dreptul de a primi reparații în temeiul primului act normativ cu caracter reparator pentru persoanele care au avut de suferit de pe urma diferitelor forme de prigoană și opresiune comunistă, anume Decretul-Lege nr.118/1990. În spiritul și litera sa, noua reglementare, anume OUG nr.6/2008 reprezintă practic o dezvoltare a legii inițiale, o focalizare a atenției legiuitorului asupra unui anumit episod din istoria luptei anticomuniste în România, anume mișcarea muncitorească anticomunistă de la B din 1987, fiind de esența oricărei legi cu caracter reparator să își păstreze această natură de act normativ reparator, cu reiterarea drepturilor recunoscute pentru destinatarii legii avuți în vedere de la început de legiuitor. Această soluție se impune cu atât mai mult cu cât în circuitul juridic au intrat și hotărârile judecătorești (cum este cea depusă la dosarul de fond de reclamant, pronunțată de Tribunalul Brașov ) ce recunosc drepturile reparatorii prevăzute de lege pentru aceeași stare de fapt. Curtea apreciază ca fiind corectă și menționarea hotărârii pronunțate de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Beian contra România cu privire la interzicerea practicilor discriminatorii.
Prin urmare, urmează ca recursul declarat de pârâtă să fie respins, menținându-se sentința atacată.
Potrivit dispozițiilor art.274 pr.civ. partea căzută în pretenții va fi obligată la plata cheltuielilor de judecată cerute și dovedite de partea adversă. În cauză, intimatul reclamant a solicitat cheltuielile reprezentând onorariul de avocat, în sumă de 150 lei, dovedite cu chitanță. În cauză nu au fost achitate taxe de timbru.
Pentru aceste motive,
În Numele Legii,
DECIDE:
Respinge recursul declarat de recurenta Direcția de Muncă și Protecție Socială B, (cu sediul în B,-, jud.B), împotriva Sentinței civile nr.127/CA/9 februarie 2009, pronunțată de Tribunalul Brașov - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr-.
Obligă intimata Direcția de Muncă și Protecție Socială B să plătească intimatului suma de 150 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 5 mai 2009.
Președinte Judecător Judecător
- - - - - - -
Grefier,
Red.:-/09.06.2009
Dact.:-/3 ex./11.06.2009
Jud.fond:-
Președinte:Lorența ButnaruJudecători:Lorența Butnaru, Clara Elena Ciapă, Silviu
