Acțiune în constatare. Sentința 602/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ nr. 602
Ședința publică de la 17 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta - SRL în contradictoriu cu pârâta STATUL ROMÂN- MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR- AGENȚIA NAȚIONALĂ DE ADMINISTRARE FISCALĂ- DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă consilier juridic cu delegație de reprezentare la dosar, în reprezentarea intereselor reclamantei, lipsă fiind pârâta.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este timbrată cu 19 lei taxă judiciară de timbru și 0,30 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ. la data de 16.09.2008 s- înregistrat o întâmpinare din partea pârâtei prin care se solicită respingerea acțiunii.
Curtea comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantului reclamantei.
Curtea, după deliberare, în raport cu prevederile art. 137.pr.civ. coroborat cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale în soluționarea prezentei cauze, reținând că demersul judiciar este un litigiu privind actele administrative emise de autorități publice locale și județene, excepție pe care o pune în discuția părților.
Reprezentantul reclamantei invederează instanței că nu se opune admiterii excepției și trimiterea cauzei instanței competente.
Curtea reține cauza spre pronunțare asupra excepției.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 2 iulie 2008 sub nr-, reclamanta C-N, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE C, a solicitat instanței să constate că tratamentul fiscal din punct de vedere al taxei pe valoarea adăugată care se aplică garanților de bună-execuție reținute pentru lucrările de construcții montaj, constituite și evidențiate ca atare în documentele fiscale cu începere de la 01.01.2007, se realizează prin aplicarea cotei aferente de atât la momentul emiterii facturii fiscale de câtre constructor cât și la momentul emiterii facturii prin care se eliberează garanția astfel reținută.
În susținerea celor solicitate, reclamanta relevă că tratamentul fiscal aplicat garanților de bună-execuție reținute pentru lucrările de construcție-montaj, constituite și evidențiate în documente fiscale a suferit modificări generate de schimbări legislative. Astfel, se arată că până la 31 decembrie 2006 inclusiv, potrivit prev. art. 135 alin. 6 din Legea nr. 571/2003, exigibilitatea aferentă, constituită drept garanție pentru acoperirea eventualelor reclamații privind calitate construcții montaj, lua naștere la data încheierii procesului-verbal de recepție definitivă, după caz la data încasării sumelor, dacă încasarea era anterioară acestuia. Altfel spus, se aratră în reglementarea anterioară, reținerea garanției de bună execuție prin evidențierea acesteia în facturile emise, opera diminuarea exigibilă a valorii totale a facturii, urmând ca la eliberarea acestuia să se facă returnarea aferentă. Ulterior, de la data de 01.01.2007, conform art. 161 alin. 21 din Legea nr. 571/2003, dispozițiile art. 135 alin. 6 din același act normativ au fost eliminate, iar cu privire la exigibilitate sun aplicabile dispozițiile art. 134, art. 1341-2și art. 137. Fără argumente exprese din lege, arată reclamanta, autoritatea fiscală a ajuns la concluzia că garanțiile de bună-execuție nu sunt cuprinse în baza de impozitare, astfel că începând cu data de 01.01.2007 se va calcula la valoarea înscrisă pe lucrări, fără a se ține cont de garanția acordată de furnizor. Conform interpretării date de autorități, ar urma ca garanția de bună-execuție reținută la beneficiar, să nu dea drept furnizorului să înscrie în factura cu minus aferent acestuia, deși suma de plată totală s-ar diminua cu contravaloarea garanției, aferentă lucrărilor de construcții-montaj să rămână calculată la întreaga valoare a lucrărilor efectuate. Această orientare, arată, nu are fundament și încalcă prevederile pr.fiscală întrucât conform prevederilor expres și limitativ ale art. 137 alin. 3, garanția de bună-execuție nu este exclusă din baza de impozitare a sferei, iar potrivit art. 134, faptul generator intervine la data livrării bunurilor sau la data prestării serviciilor.
Răspunzând celor evocate prin întâmpinare, Cas olicitat, în principal, respingerea acțiunii ca inadmisibilă din perspectiva disp. art. 111.pr.civ. iar în subsidiar, ca lipsită de interes întrucât existența unui prejudiciu posibil ce i-ar putea fi cauzat în viitor nu justifică interesul, cu atât mai mult cu cât acesta nu are nici măcar certitudinea producerii lui.
La data de 17.09.2008, în raport cu prev. art. 137.pr.civ. coroborat cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, Curtea a pus în discuție excepția necompetenței materiale în soluționarea cauzei în primă instanță, excepție apreciată ca întemeiată pentru următoarele:
Conform art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene precum și cele care privesc taxe și impozite, contribuții, datorii vamale, accesorii ale acestora de până la 6 miliarde lei, se soluționează în fond de tribunalele fiscale.
Din textul enunțat rezultă că, în contextul în care o persoană se consideră vătămată printr-un act al autorității locale, printr-un refuz nejustificat de soluționare a cererii sau cu privire la taxe, impozite, în contradictoriu cu autoritatea locală competentă de soluționare a raportului litigios, revine tribunalului.
În speță, reclamantul, raportat la interpretarea dată de dispozițiile fiscale cu privire la. a promovat demersul în contradictoriu cu C, autoritate locală, demers ce este supus regulii instituite mai sus și în contextul căreia, competența în primă instanță aparține tribunalului.
Prin urmare, constatând incidența prevederilor mai sus arătate, Curtea va admite excepția, iar în baza art. 158.pr.civ. se va desesiza și trimite cauza spre soluționare instanței competente, Tribunalul Cluj - Secția de contencios administrativ și fiscal.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj și pe cale de consecință:
Declină competența de soluționare a acțiunii formulate de reclamanta C- în contradictoriu cu DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE A JUDEȚULUI în favoarea Tribunalului Cluj - Secția de contencios administrativ și fiscal.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 2008.
JUDECĂTOR, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact./4 ex./22.09.2008.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
