Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 1835/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA CIVILĂ nr. 1835/2008
Ședința publică de la 17 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Mirela Budiu
JUDECĂTOR 2: Simona Szabo
JUDECĂTOR 3: Floarea Tămaș
GREFIER - -
S-a luat spre examinare recursul declarat de către reclamanții R, G, G, -, B, -, împotriva sentinței civile nr. 510 din 7.04.2008 a Tribunalului Maramureș pronunțată în dosar nr- în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici statutari indemnizație de dispozitiv.
La apelul nominal făcut în ședința publică se constată lipsa părților litigante de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este legal timbrat cu 19,5 lei taxă judiciară de timbru și 0,15 lei timbru judiciar.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, s-a solicitat judecarea cauzei în conformitate cu dispozițiile art. 242 alin. 2.pr.civ. la data de 5 august 2008 s-a înregistrat dovada achitării taxei judiciare de timbru datorate pentru recurs.
Curtea, față de obiectul cauzei, înscrisurile existente la dosar, apreciază cauza ca fiind în stare de judecată și o reține spre pronunțare prin prisma actelor existente la dosar.
După închiderea dezbaterilor se prezintă avocat din cadrul Baroului M, în reprezentarea intereselor recurenților care depune delegația de reprezentare la dosar și invederează instanței că nu a reușit să ajungă mai devreme la dezbateri, solicitând redeschiderea dezbaterilor și acordarea cuvântului pentru susținerea recursului.
Curtea, apreciază ca fiind întemeiată cererea de redeschidere a dezbaterilor formulată de către reprezentantul recurenților și acordă cuvântul acestuia pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurenților invederează faptul că nu are cererei de formulat în probațiune solicitând acordarea cuvântului pe fond.
Curtea, după deliberare, nemaifiind alte cereri de formulat sau excepții de invocat, în temeiul art. 150.pr.civ. declară închise dezbaterile și acordă cuvântul reprezentantului recurenților pentru susținerea recursului.
Reprezentantul recurenților solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței atacate și în consecință admiterea acțiuni așa cum a fost formulată, fără cheltuieli de judecată.
CURTEA:
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 510 din data de 07.04.2008 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Maramureșa fost respinsă acțiunea formulată de reclamanții R, G, G, -, B, -, în contradictoriu cu pârâta PRIMĂRIA COMUNEI prin PRIMAR.
Totodată, a fost disjunsă acțiunea formulată de reclamanții -, personal contractual din cadrul Primăriei și transpusă cauza la Secția civilă, completul litigii muncă, cu termen la data de 11 aprilie 2008.
Pentru a dispune în acest sens, prima instanță a reținut că Ordinele 275/2002 și nr. 496/28.07.2003 au fost date în aplicarea Legii nr. 138/1999 privind salarizarea și alte drepturi ale personalului militar și civil din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională; iar aceste dispoziții se aplică categoriei specificate: apărare, ordine publică și siguranță, nu și categoriei din administrație, aceasta nefăcând parte din structurile
Tot astfel, mai reține instanța că, Ordinul nr. 496/2003 nu se poate referii decât la personal angajat din instituțiile publice de apărare, ordine publică și siguranță națională, neputându-se extinde sfera de aplicare a legii.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții, solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului se arată că din analiza disp. nr.OUG 63/2003, A Ordinului rezultă expres și fără echivoc competența de reglementare a în cazul administrației publice, fără vreo distincție între autoritățile centrale și cele locale; că în baza ordinului evocat prefecturile încă din anul 2003 primesc indemnizații de dispozitiv, iar motivarea instanței referitoare la nepublicarea ordinului constituie o aplicare greșită a legii. Astfel, sub acest din urmă aspect, arată recurenții, ordinulnu arecaracterul și construcția unui act normativ a cărei intrare în vigoare să fie ținută de vreo publicare, ci de comunicarea lui celor interesați, de la această din urmă dată producând efecte.
De altfel, arată recurenții, indemnizația de dispozitiv rezultă din prev. Legii nr. 138/1999 coroborate cu art. 13, dispoziții în aplicarea cărora prin Ordinul nr. 496/2003 se explică noțiunea de personal civil, drepturile salariale și sporurile fiind astfel prevăzute de lege.
În plus, arată recurenții că dispozițiile de salarizare aplicabile funcționarilor prevăd acordarea pe lângă salariile de bază, de premii și alte drepturi, printre care se înscrie în această ultimă categorie și indemnizația, iar acordarea acestora nu încalcă prevederile ci, dimpotrivă, asigură egalitatea de tratament personalului din cadrul aceleiași autorități.
În fine, se arată că în condițiile neacordării primei se creează un sistem discriminator la nivelul autorităților locale din județ.
Intimata, deși citată, nu a depus întâmpinare.
Analizând argumentele aduse prin recursul declarat prin prisma actelor existente, a normelor juridice incidente, Curtea reține că acestea nu pot conduce la modificarea sau casarea hotărârii atacate.
În acest sens, se reține că actul administrativ, respectiv ordinul emis de către a fost dat în considerarea dispozițiilor legii de salarizare și alte drepturi ale personalului militar din instituțiile publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională precum și pentru acordarea unor drepturi salariale personalului civil din aceste instituții.
Acest din urmă act normativ (Legea nr. 138/1999) reglementează salarizarea a două categorii de personal, cel militar și civil, angajați în cadrul acelorași instituții și anume instituții publice de apărare națională, ordine publică și siguranță națională. Se poate așadar constata chiar din titlul legii că doar cele două categorii de personal ce sunt încadrate în instituțiile precizate, respectiv apărare, ordine publică și siguranță națională, pot pretinde aplicarea drepturilor conferite de către acest act normativ.
Recurenții sunt funcționari publici angajați în aparatul propriu al unei unități administrativ-teritoriale organizate ca atare și nu în cadrul uneia din instituțiile mai sus menționate, context în care nu pot fi primite susținerile acestora referitor la acordarea primei evocate.
Desigur, se susține de către recurenți că temeiul cererii îl constituie ordinul emis de, însă se omite a se avea în vedere că în conformitate cu Legea nr. 24/2000 privind Normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative, inclusiv ordinele și instrucțiunile emise de organele administrației publice se publică în Monitorul Oficial. Nici Ordinul nr. 496/2003 și nici cel anterior nu au fost publicate în Monitorul Oficial, încât așa cum corect a reținut și prima instanță, nu au puterea de lege ce le este conferită de faptul publicării.
În plus, nu trebuie omis că prin ordinul arătat, în mod nejustificat s-a extins sfera de aplicare a legii, adăugând la aceasta și în condițiile în care potrivit art. 76 din Legea nr. 24/2000 ordinele și instrucțiunile trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot să conțină soluții care să contravină acestora.
Atât Legea nr. 138/1999 cât și Ordinul nr. 275/2002, anterior celui reținut de recurenți, se adresează unei categorii limitate de salariați, așa încât printr-o modificare adusă ultimului act administrativ, nu poate fi extinsă sfera de admisibilitate a legii și funcționarilor publici din administrația locală. Or, în aceste circumstanțe, dat fiind caracterul limitat sub aspectul persoanelor cărora se adresează, a legii nr. 138/1999, limitarea făcută de recurenți la aplicarea categoriilor de personal din Ordinul nr. 496/2003 nu poate fi primită.
În sensul corect, trebuie înțeles că personalul civil al instituțiilor de apărare, ordine publică și siguranță națională și numai cel din instituțiile pe care legiuitorul le-a avut în vedere în adoptarea Legii nr. 138/1999 beneficiază de spor de dispozitiv, nu și alte categorii din alte unități.
Evident, se susține că în condițiile neacordării se creează o discriminare. Această susținere, de asemenea nu poate fi reținută, deoarece salarizarea diferită este determinată de condiții de muncă diferite, de specificul muncii și de diferența dintre unitățile în care sunt încadrați funcționarii publici.
Prin urmare, constatând că nu sunt motive întemeiate, Curtea în baza art. 312.pr.civ. raportat la dispozițiile legale enunțate anterior, va respinge recursul declarat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul declarat de reclamanții R, G, G, -, B, - împotriva sentinței civile nr. 510 din 7 aprilie 2008, pronunțată în dosar nr- al Tribunalului Maramureș pe care o menține în întregime.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, GREFIER,
- - - - - - - -
Red./dact./2 ex./29.09.2008.
Jud.fond:,.
Președinte:Mirela BudiuJudecători:Mirela Budiu, Simona Szabo, Floarea Tămaș
