Obligația de a face. Sentința 601/2008. Curtea de Apel Cluj
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA COMERCIALĂ, DE CONTENCIOS
ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
SENTINȚA CIVILĂ nr. 601
Ședința publică de la 17 2008
Completul constituit din:
PREȘEDINTE: Floarea Tămaș
GREFIER: - -
S-a luat spre examinare acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamanta - GRUP TF SA în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL TRANSPORTURILOR, având ca obiect obligația de a face.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă avocat din cadrul Baroului C, în reprezentarea intereselor reclamantei și consilier juridic și, cu delegație de reprezentare la dosar, în reprezentarea intereselor pârâtului.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Acțiunea este legal timbrată.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier care învederează că este primul termen de judecată pentru care procedura de citare este legal îndeplinită, cauza a fost declinată de la Tribunalul Bistrița N.
Reprezentanta reclamantei invederează instanței că își susține acțiunea așa cum a fost formulată în scris.
Reprezentantele pârâtului arată că susțin poziția procesuală exprimată prin întâmpinarea depusă la dosar, precum și excepțiile invocate prin această întâmpinare.
Curtea, după deliberare, în temeiul art. 137 Cod procedură civilă, art. 10 din Legea nr. 554/2004, reținând că litigiul vizează subvenții de la bugetul de stat, invocă, din oficiu, excepția necompetenței materiale în soluționarea prezentului litigiu, excepție pe care o pune în discuția reprezentantelor părților.
Reprezentanta reclamantei invederează că lasă la aprecierea instanței modul de soluționare a acestei excepții.
Reprezentanta pârâtului solicită instanței respingerea excepției și apreciază că la soluționarea acestui litigiu ar trebui să primeze calitatea părților din prezenta cauză, față de criteriul valoric al litigiului.
Curtea reține cauza în pronunțare asupra excepției necompetenței materiale.
CURTEA:
Constată că prin acțiunea înregistrată la data de 14.12.2007 sub nr- la Tribunalul Bistrița N, reclamanta GRUP, în contradictoriu cu MINISTERUL TRANSPORTURILOR B, a solicitat instanței obligarea pârâtului la plata subvenției de la bugetul de stat cuvenită pentru activitatea efectuată în anul 2004 pe secțiile neinteroperabile - Veche și -, în intervalul - decembrie 2004 (total trafic călători = 17.285,2 tren - km), subvenție în cuantum de 491.954,67 lei; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii s-a susținut, în esență, că în baza contractului de asociere în participațiune încheiat cu INTERNAȚIONAL și MONTANA, a gestionat și exploatat secțiile feroviare neinteroperabile - Veche și -, secții închiriate de la Compania Națională de Ferate, iar în baza contractelor a efectuat transport public de călători pentru care în temeiul Legii nr. 89/1999 i se datorează de către pârât subvenții.
Tot astfel, se susține de reclamantă că, deși s-a adresat pârâtului în repetate rânduri, acesta a achitat doar subvenția aferentă anului 2005, refuzând nejustificat a achita subvenția pe anul 2004.
Prin răspunsul dat, pârâtul, în considerarea că în condițiile art. 2 alin. 1 lit. c din Legea nr. 554/2004, contractele încheiate de autorități având ca obiect servicii publice sunt asimilate actelor administrative, iar contractul invocat are un atare caracter; a invocat excepția necompetenței materiale de soluționare a cauzei în primă instanță de către tribunal.
Față de cele invocate prin întâmpinare, în considerarea că litigiul are ca fundament un contract asimilat actului administrativ, că se solicită datorii ca urmare a prestărilor de servicii publice de la o autoritate centrală întemeiat pe art. 10 alin. 1 teza a II-a din Legea nr. 554/2004, tribunalul, la data de 07.03.2008, prin sentința nr. 80 admis excepția necompetenței materiale a instanței și a dispus trimiterea dosarului la Curtea de Apel Cluj.
La termenul din 17.09.2008, reținând cele relevate prin demersul introductiv, în temeiul art. 137 coroborat cu art. 10 din Legea nr. 554/2004, Curtea a pus în discuție excepția necompetenței materiale a Curții apreciată ca întemeiată.
În acest sens, se reține că potrivit art. 10 din Legea nr. 554/2004, litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene precum și cele ce privesc taxe, impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora de până la 5 miliarde lei, se soluționează de tribunalele administrativ-fiscale, iar cele privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice centrale precum și cel ce privesc impozite, contribuții, datorii vamale și accesorii ale acestora mai mari de 5 miliarde lei, se soluționează în fond de secțiile de contencios-administrativ și fiscal de Curții, dacă prin lege nu se prevede altfel.
Din conținutul normelor enunțate rezultă că în litigiile având ca obiect stabilirea de contribuții impozite, taxe ce intră în buget, criteriul esențial în stabilirea competenței instanței administrativ-fiscale este criteriul valoric.
Cu alte cuvinte, în cazul litigiilor vizândcontribuții către bugeta căror valoare este sub 500.000 lei sunt de competența tribunalelor fiscale, indiferent de emitentul actului local/central sau titular refuz atare sume.
Această interpretare trebuie dată și litigiilor fiscale când se solicitărestituire,alocare, realocare sume,subvenții din bugetși aceasta întrucât acceptând o altă interpretare a dispozițiilor enunțate, s-ar ajunge la crearea artificială a două jurisdicții paralele - una a tribunalului fiscal, în cazul soluționării litigiilor având ca obiect stabilire contribuții, taxe, impozite, datorii și accesorii (în acest sens fiind și decizia nr. 3.263/04.10.2006 pronunțată de - baza date),în valoare de până la 500.000 lei și una a curților de apel - ca instanță de contencios-fiscal, în soluționarea litigiilor legate de alocare, redistribuire subvenții, în aceeași valoare de până la 500.000 lei din același buget, ceea ce considerăm că nu a reprezentat voința legiuitorului. Voința a fost aceea de soluționare a litigiilor referitoare la contribuții și cheltuieli din buget raportat la valoarea de până la 500.000 lei de către tribunal, indiferent de organul care statuează asupra contribuției sau asupra cheltuielilor.
În speță, prin demersul introductiv de instanță, reclamanta a solicitat obligarea la plata subvenției de la bugetul de stat în sumă de 491.954,67 lei în temeiul art. 5 alin. 1 din Legea nr. 89/1999, ce statuează că transportul feroviar public de călători are caracter de serviciu public social, iar pentru aceste servicii operatorii de transport primescde la bugetul de statsaude la bugetele locale, după caz, diferențele dintre tarifele stabilite cu avizul autorităților publice competente și costurile reale.
Din petitele și argumentele aduse prin demersul inițiat se observă că obiectul litigiului constă în acordarea de subvenții de la buget și nu pretenții rezultate din contractul asimilat contractului administrativ, referirea la acestea fiind făcută doar pentru a se justifica calitatea de operator în transport feroviar, în contextul îndreptățirii la subvenții acordate în baza Legii nr. 89/1999, iar sumele solicitate a fi alocate din buget sunt sub limita de 500.000 lei.
Prin urmare, în temeiul dispozițiilor mai sus enunțate, al criteriului valoric, al obiectului acțiunii sub limita de 500.000 lei, Curtea va admite excepția, iar pe cale de consecință, declină competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistrița -
Totodată, în baza art. 20.pr.civ. reținând existența hotărârii tribunalului din data de 07 martie 2008, va constata existența conflictului negativ de competență, iar în baza art. 21.pr.civ. va sesiza Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂȘTE:
Admite excepția necompetenței materiale a Curții de Apel Cluj și pe cale de consecință:
Declină competența de soluționare a acțiunii înaintate de reclamanta GRUP, cu sediul în,-, jud. B-N împotriva MINISTERULUI TRANSPORTURILOR, cu sediul în B, sector 1,-, în favoarea Tribunalului Bistrița -
Constată existența conflictului negativ de competență și dispune trimiterea cauzei Înaltei Curții de Casație și Justiție pentru soluționarea acestuia.
Cu drept de recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.
Pronunțată în ședința publică din 17 2008.
PREȘEDINTE, GREFIER,
- - - -
Red.
Dact./6 ex./29.09.2008.
Președinte:Floarea TămașJudecători:Floarea Tămaș
