Acțiune în constatare. Decizia 789/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 789/2008
Ședința publică de la 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de reclamanta - B împotriva sentinței civile nr. 124 din 16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă la prima ca și la a doua strigare a cauzei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei de către grefier care învederează instanței că s-a formulat o cerere de amânare de către apărătorul recurentei-reclamante, după care:
Instanța având în vedere faptul că cauza mai fost amânată pentru lipsă de apărare la cererea recurentei-reclamante și ținând seama că potrivit art. 156 alin. 1 Cod procedură civilă cauza poate fi amânată pentru lipsă apărare o singură dată și pentru motive temeinice, luând în considerare și împrejurarea că înscrisurile solicitate de instanță intimatei-pârâte au fost depuse în termen procedural, respinge cererea de amânare formulată de recurenta-reclamantă, prin avocat.
Având în vedere că prin întâmpinarea depusă în dosar s-a solicitat judecata în lipsă potrivit art. 242 (2) Cod procedură civilă de către intimata-pârâtă, instanța constată cauza în stare de judecată și reține dosarul în pronunțare.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la ribunalul Bacău sub nr. 1167/110/29.02.2008 reclamanta Bac hemat în judecată pârâtul Municipiul B pentru a se constata dreptul de proprietate asupra spațiului comercial situat în municipiul B, Centrală Hala de, în suprafață construită de 29,33 Ministerul Public, precum și dreptul de superficie asupra terenului aferent acestei construcții., cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut următoarele:
Își desfășoară activitatea de comercializare produse alimentare într-un spațiu comercial proprietate privată, amplasat în Centrală, Hala de. Acest spațiu a fost edificat în baza Autorizației de construire nr. 910/29.11.1994 de SC SRL B, de la care a cumpărat conform facturii fiscale nr. -/23.01.2002, iar reclamanta l-a achiziționat conform facturii fiscale nr. -/30.05.2003. Spațiul comercial respectiv se află în același amplasament de la data edificării, anul 1994, iar toate persoanele juridice care și-au desfășurat aici activitatea au avut același obiect de activitate. Reclamanta a întocmit și documentația cadastrală în vederea intabulării dreptului de proprietate privată asupra construcției. Întrucât în permanență reprezentanții Primăriei B au amenințat cu demolarea în vederea efectuării unor lucrări de modernizare, reclamanta a întocmit și un Raport de evaluare în anul 2005, conform căruia valoarea spațiului comercial era la data respectivă de 439.000.000 lei vechi fără TVA.
În prezent, deși spațiul a fost edificat legal în baza unei autorizații de construire emisă legal în baza Legii nr. 50/1991, Primarul mun. B contestă dreptul de proprietate, și invocând o serie de clauze abuzive din Contractul de închiriere nr. 44/29.05.2003 (care privește terenul de sub construcție = paviment), se amenință cu demolarea. Reclamanta arată că se află în judecată cu Primarul mun. B și în dosarul nr-, având ca obiect "obligația de a face", constând în obligarea pârâtului să efectueze lucrările de modernizare a spațiului pe cheltuiala reclamantei și prelungirea contractului de închiriere, unde a invocat de asemenea dreptul său de proprietate.
Întrucât terenul de sub construcție se află în proprietatea municipiului B, rezultă că în prezent are un drept legal de folosință cu privire la acest teren.
S-au depus la dosarul cauzei facturi, documentație cadastrală, contract de închiriere.
Temeiul de drept invocat este dispoziția art. 111 Cod procedură civilă.
În întâmpinare pârâta a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, susținând, în esență, că dreptul de proprietate asupra unui teren aparținând statului nu se poate dobândi prin prescripție achizitivă; în consecință, nu se poate dobândi prin uzucapiune, nici dreptul de folosință asupra unui teren proprietate de stat. Pe de altă parte, acțiunea tinde la constatarea unei stări de fapt și deci o atare acțiune nu poate fi întemeiată pe dispozițiile cuprinse în art. 111 din Codul d e procedură civilă.
Prin sentința civilă nr. 124/16.05.2008 Tribunalul Bacăua admis excepția inadmisibilității, respingând acțiunea. Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
În anul 1994 a închiriat pentru termen limitat o suprafață de teren de 245 mp din Hala de din Centrală Pentru "amenajarea" spațiului în vederea vânzării cărnii la a obținut Autorizația de construire nr. 910/1994.
Contractul de închiriere a fost cesionat, cu acordul proprietarului, către, iar aceasta a încheiat un nou contract de închiriere pentru suprafața de 29,33 mp până la data de 31.12.2002.
Aceeași suprafață este închiriată ulterior reclamantei până la data de 31.12.2003 conform contractului nr. 44/29.05.2003, după ce în prealabil a cumpărat de la AF "amenajarea spațiului".
Chestiunea de drept dedusă judecății este aceea dacă acțiunea reclamantei privind constatarea dreptului de proprietate asupra "construcției", respectiv a amenajării precum și constatarea dreptului de superficie asupra unei părți din Hala de și nu asupra terenului, este admisibilă în condițiile art. 111 din Codul d e procedură civilă.
Cu privire la constatarea dreptului de superficie asupra unei suprafețe din Hala de se constată că acțiunea este inadmisibilă deoarece bunul face parte din domeniul public; ori acestea, fiind inalienabile, nici dreptul de superficie ca dezmembrământ al dreptului de proprietate nu poate fi constat în favoarea reclamantei.
Pe de altă parte reclamanta are deschisă calea realizării dreptului de concesiune sau închiriere, conform reglementărilor legale în materia bunurilor proprietate publică sau privată.
Cu privire la constatarea dreptului de proprietate asupra "spațiului comercial" se constată că în realitate conform autorizației de construcție este "amenajare", iar sintaxa "spațiu comercial" are valoare de gen proxim, față de diferența specifică denumită "amenajare"; ori, apare ca inadmisibil ca instanța să constate mai mult decât rezultă din însăși autorizația de construcție.
Pe de altă parte, factura nr. -/30.05.2005 dovedește faptul că "amenajarea" a intrat în patrimoniul reclamantei, astfel încât dreptul a fost realizat fiind inadmisibilă constatarea dreptului deja realizat.
În termen legal, împotriva hotărârii tribunalului, reclamanta a formulat prezentul recurs în motivarea căruia a arătat următoarele:
Instanța a calificat în mod greșit obiectul acțiunii, trecând peste principiul disponibilității. Prin acțiune nu a urmărit valorificarea unui drept de proprietate, ci a solicitat constatarea faptului că este proprietara unui spațiu comercial, cu caracter permanent, edificat cu respectarea prevederilor legale, în baza autorizației de construire nr. 910/1994. instanța, însă, a recalificat acțiunea, trecând peste voința sa, temeiul juridic și situația de fapt invocată. Mai mult, instanța nu i-a permis administrarea probelor care ar fi putu duce la dovedirea susținerilor sale, încălcându-i astfel dreptul la apărare.
În mod greșit, instanța de fond a reținut apărarea pârâtei, în sensul că spațiul comercial a fost edificat pe domeniul public. art. 5 din Legea nr. 18/1991 nu face referire la termenul de,piață" în sens comercial, ci în sens de,public"; pe cale de consecință, nu face referire și la hala de aflată în Centrală. Mai mult, la dosar nu se află nicio dovadă că hala de s-ar afla pe domeniul public; dimpotrivă, prin Hotărârea Consiliului Local 286/29.11.2002 Centrală a fost trecută în domeniul privat la Municipiului
În mod greșit, instanța de fond a reținut caracterul provizoriu al construcției spațiu comercial. Fără a verifica cadrul legal aplicabil în materie - Legea nr. 50/1991 - și probatoriul administrat, instanța nu a lămurit termenul de,amenajare" cuprins în autorizație de construire. Art. 3 din Legea nr. 50/1990 diferențiază noțiunea de construcție provizorie de cea de construcție permanentă. Din cuprinsul autorizației de construire rezultă clar că antecesorii săi au edificat un spațiu comercial în condiții legale, aspect care rezultă atât din cuprinsul autorizației, cât și din procesul-verbal de inventariere întocmit la data de 7.05.2008 de BEJ. Dacă instanța ar fi îngăduit administrarea unei expertize tehnice s-ar fi putu demonstra acest aspect.
Recursul nu este fondat.
Tribunalul a fost investit cu soluționarea unei acțiuni prin care reclamanta a solicitat, în temeiul art. 111 din Codul d e procedură civilă, constatarea dreptului său de proprietate asupra unui spațiu comercial, precum și constatarea dreptului de superficie asupra terenului aferent construcției, iar prin hotărârea recurată prima instanță s-a pronunțat asupra ceea ce a cerut reclamanta, considerând acțiunea inadmisibilă în raport de temeiul de drept pe care s-a întemeiat. Soluționând acțiunea în considerarea ca întemeiată a unei excepții de procedură, tribunalul nu avea a administra în acest scop probele în raport de care recurenta a considerat că i s-a încălcat dreptul la apărare. Aceasta întrucât, potrivit, art. 137 alin. 1 din Codul d e procedură civilă, instanța este ținută a se pronunța, mai întâi asupra excepțiilor de procedură, precum și a celor de fond care fac de prisos cercetarea în fond a cauzei; pe de altă parte, pentru soluționarea excepției puse în discuție nu era necesară administrarea de probe.
Tribunalul a reținut în mod corect și faptul că spațiul comercial în litigiu este edificat pe domeniul public al municipiului Chiar dacă respectivul spațiu face parte dintr-un ansamblu de spații comerciale care formează hala de din Centrală nu se poate reține că edificarea acestuia s-a făcut pe un alt spațiu, respectiv în hala de, astfel cum susține recurenta. Orice construcție este edificată pe un teren, iar Centrală din municipiul B, inclusiv hala de, este amplasată pe un teren care face din domeniul public la municipiului, astfel cum s-a atestat prin Hotărârea Guvernului nr. 1347/2002, anexa 2 - cuprinzând bunurilor care aparțin domeniului public al municipiului B -; la poziția 414 se prevede că tot terenul Pieței Centrale, în suprafață totală de 8.023 mp, aparține domeniului public.
Nu este în competența instanței de contencios administrativ să stabilească faptul dacă reclamanta are sau nu un drept de proprietate asupra unei construcții și nici caracterul provizoriu ori definitiv al construcției. Autorizația de construire nr. 910/29.10.1994 este actul administrativ care a dat dreptul autoarei recurentei să amenajeze un spațiu pentru vânzare în Centrală, în limitele proiectului care a fost prezentat de solicitant (autoarea recurentei), iar nu în limitele pretinse de recurentă în cauza de față (în care aceasta solicită mai mult decât a avut autoarea sa).
Din această perspectivă relevante sunt dispozițiile art. 8 coroborat cu art. 18 din Legea nr. 554/2004 care reglementează obiectul acțiunii în contencios administrativ, respectiv ceea ce poate fi cerut instanței în temeiul acestei legi și ceea ce poate instanța să dispună. Astfel, obiectul acțiunii în contencios administrativ este circumscris de ipotezele în care poate fi sesizată, în temeiul art. 8, instanța de contencios administrativ: anularea unui act administrativ unilateral vătămător întru-un drept recunoscut de lege sau interes legitim; repararea pagubei și, eventual reparații pentru daune morale; obligarea autorității publice să emită un act administrativ, să elibereze un alt înscris sau să efectueze o anumită operațiune administrativă. Ori, în cauză, nici una dintre aceste posibile cereri nu face obiectul acțiunii cu care a fost investit tribunalul, iar faptul că în calitate de pârâtă a fost chemată în judecată o autoritate publică nu este suficient pentru ca o persoană să se poată adresa instanței de contencios administrativ.
Așadar, este de neconceput o acțiune adresată unei instanțe de contencios administrativ prin care să se solicite constatarea unui drept; este necesar ca dreptul recunoscut de lege sau interesul legitim să preexiste unei astfel de acțiuni și tocmai încălcarea acestuia trebuie să fie fundamentul acțiunii, însă în strânsă interdependență cu un act administrativ vătămător sau cu lipsa nejustificată a unui act administrativ care ar putea asigura reclamantului protecția dreptului sau interesului pretins vătămat.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că tribunalul a soluționat corect procesul fără a intra în cercetarea fondului, neexistând motive de casare a hotărârii recurate.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ promovat de recurenta - reclamantăLîmpotriva sentinței civile nr. 124 din 16 mai 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - pârât MUNICIPIUL B - prinPRIMARUL MUNICIPIULUI
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi,27 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red.
Red.
2 ex. 16 dec.2008
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
