Litigiu privind funcționarii publici statutari. Decizia 792/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 792/2008
Ședința publică de la 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga judecător
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier -
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursurile declarate de pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și de Inspectoratul General al poliției Române împotriva sentinței civile nr. 241 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică părțile au fost lipsă la prima ca și la a doua strigarea cauzei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Verificând actele dosarului, instanța constată cauza în stare de judecată și având în vedere că s-a solicitat de către recurenta-pârâtă Ministerul Internelor și Reformei Administrative judecata în lipsă, dosarul a fost reținut în pronunțare.
C RTEA
- Deliberând -
Asupra recursului în materia contenciosului administrativ de față constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 241 din 16.04.2008 Tribunalul Bacăua hotărât următoarele:
- a admis acțiunea reclamantului - în contradictoriu cu pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Inspectoratul General al Poliției Române și Inspectoratul de Poliție al Județului B;
- a obligat pârâta să achite reclamantului drepturile salariale constând în sporul de 30/% din salariu lunar pentru perioada 11.04.2005-19.12.2006, actualizată cu rata inflației până la executare;
- a obligat pârâtele IGPR și IPJ B, să efectueze mențiunile corespunzătoare în evidențele privind salarizarea reclamantului.
Pentru a hotărî astfel tribunalul a reținut următoarele:
Reclamantul a îndeplinit funcția de ofițer de poliție judiciară în cadrul Inspectoratului Poliției Județene B în perioada 11.04.2005-19.12.2006. Deși reclamantul a fost desemnat ca organ de cercetare în cadrul Poliției judiciare, nu a beneficiat de sporul prevăzut de lege pentru soluționarea infracțiunilor de corupție.
Dispozițiile art. 6 Codul Muncii stipulează că tuturor salariaților care prestează o muncă le sunt recunoscute dreptul la plată egală pentru muncă egală, principiu instituit și de art. 23 din Declarația Universală a Drepturilor Omului, iar OG nr. 137/ prevede, în art. 1 alin. 2, principiul egalității între cetățeni, caz în care excluderea privilegiilor și discriminării sunt garantate în special în exercitarea unor drepturile inclusiv dreptul la salariu egal pentru muncă egală.
Atâta timp cât ofițerii de poliție judiciară detașați la DNA au beneficiat de un spor de 30% din îndemnizația de încadrare brută lunară spre deosebire de ceilalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul IPJ B care nu au fost detașați deși îndeplinesc, în virtutea funcției pe care o aveau, o muncă egală, înseamnă că și reclamantul are dreptul la un salariu egal cu al celorlalți ofițeri de poliție judiciară din cadrul DNA, in caz contrar având loc o discriminare prin încălcarea principiului egalități între salariați și anume un salariu egal pentru o muncă egală.
Ori, prin aplicarea sporului de 30% numai in cazul ofițerilor de poliție judiciară din cadrul DNA, a avut loc o discriminare din punct de vedere al salarizării, discriminare care a încălcat dispozițiile legale în materie, și anume art.23 din Declarația Universală A Drepturilor Omului, OG nr. 137/2000 aprobată prin legea nr. 48/2002, modificată prin legea nr. 27/2004 și art. 6 alin 2 Codul.Munci.
Apărarea părților că nu a existat nici o discriminare, ci pur și simplu dispoziții legale speciale care instituie drepturi în privința anumitor categorii de ofițeri de poliție judiciară, fiind un tratament juridic diferit în raport de natura deosebită a raporturilor reglementate,este neîntemeiată deoarece în realitate prin însăși natura sa, instituirea unor asemenea sporuri în favoarea unor categorii de ofițeri de poliție judiciară, a creat o ilegalitate, un tratament diferențiat în ceea ce privește drepturile salariale și deci o discriminare, nefiind o stare de fapt diferită.
În termen legal, împotriva hotărârii tribunalului, au formulat recurs pârâții Ministerul Internelor și Reformei Administrative și Inspectoratul General al Poliției Române.
Pârâtul Ministerul Internelor și Reformei Administrative a solicitat admiterea recursului, modificarea în tot a deciziei recurate și respingerea acțiunii ca nefondată pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 819/3.07.2008 pronunțată de Curtea Constituțională s-a constatat că prevederile art. 1, art. 2 alin. 3 și art. 27 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 sunt neconstituționale în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și stadiu procesual le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative. Prin urmare, începând cu data de 16.07.2008, dispozițiile invocate sunt suspendate de drept, iar începând cu data de 31.08.2008 și-au încetat efectele juridice.
Instanța de fond s-a aflat în eroare atunci când a obligat pârâți la plata sporului de 30% până la data de 12.12.2006 din moment ce art. 28 alin. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 a fost în vigoare până la data de 29.03.2006.
Potrivit acestui text ofițerii și agenții de poliție detașați în cadrul DNA beneficiau de acest spor; ori, reclamantul nu a fost detașat la DNA, ci și-a desfășurat activitatea în cadrul
Un act normativ nu poate crea o situație de discriminare, astfel cum a reținut instanța de fond. Discriminarea, în sensul art. 2 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000, apare atunci când unei persoane nu îi este recunoscut un drept fundamental sau un drept recunoscut de lege, însă, în cauză, este vorba de două categorii de polițiști din care doar uneia îi este recunoscut un drept printr-un act normativ.
Pe de altă parte, nu s-a ținut seama nici de criteriile de discriminare reglementate de art. 2 alin. 1 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000. Criteriul de selecție în privința sporului în litigiu este prevăzut chiar în cuprinsul dispozițiilor legale care îl reglementează unde se prevede că sporul se acordă numai ofițerilor și agenților detașați la DNA, fiind justificat obiectiv de un scop legitim. Diferențierea de tratament are la bază criteriul obiectiv al detașării în cadrul unei instituții care nu face parte din structura, respectiv Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și criterii obiective conexe privind pregătirea profesională specializată, responsabilitatea diferită datorită complexității activităților desfășurate, o formare anume pentru activitatea de urmărire a infracțiunilor de corupție, ca și specificul acestor activități.
Prin art. 47 alin. 2 din Codul Muncii se recunoaște implicit posibilitatea, în cazul detașării, ca un salariat să beneficieze de alte drepturi salariale decât cele avute anterior detașării.
Principiul nediscriminării presupune un tratament egal tuturor indivizilor aflați în situații identice. Acest principiu nu este încălcat dacă există un tratament diferit între indivizi care nu sunt egali în drepturi, iar Codul Muncii stabilește că poate exista o diferență de tratament ca urmare a detașării unei persoane, justificată de modificarea raporturilor de muncă.
Problema aplicării unui tratament discriminatoriu se poate pune numai cu privire la persoane care fac parte din aceeași categorie, iar polițiștii din cadrul inspectoratelor județene de poliție sunt o categorie distinctă de polițiștii detașați la DNA.
II. Inspectoratul General al Poliției Române a criticat hotărârea recurată atât în ceea ce privește fondul cauzei, cât și cu privire la calitatea sa procesuală pasivă.
Motivul pentru care Inspectoratul General al Poliției Române nu are calitate procesuală pasivă are ca temei art. 12 alin. 2 din Legea nr. 218/2002. De asemenea, sunt de reținut dispozițiile art. 21 alin. 3 și 4 din Legea nr. 500/2002.
Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 prevede expres că de acest spor de 30% beneficiază organele de cercetare penală a poliției judiciare detașate la DNA. Acest spor s-a acordat în considerarea gradului sporit de dificultate în îndeplinirea actelor de procedură penală și complexitatea cauzelor.
Sporul de 30% este achitat din bugetul repartizat DNA. Condiția detașării face diferența între temeiul legal în baza cărui ase face remunerarea, astfel că polițiștilor care nu o îndeplinesc li se aplică prevederile din Ordonanța Guvernului nr. 38/2003.
Criteriul de discriminare invocat de reclamant nu este relevant deoarece activitățile desfășurate de cele două categorii de polițiști, deși în aparență asemănătoare, sunt diferite în funcție de nivelul structurii în care își desfășoară activitatea, complexitatea dosarelor penale etc.
Recursurile sunt fondate.
Reclamantul și-a desfășurat activitatea ca funcționar public cu statut special în cadrul Inspectoratului de Poliție al Județului B, salarizarea sa fiind supusă prevederilor Ordonanței Guvernului nr. 38/2003.
Sporul de 30% din salariul de bază este prevăzut de art. 28 alin. 5 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 43/2002 privind DNA. Pentru a putea beneficia de acest spor, trebuie ca intimatul reclamant să fi funcționat în cadrul DNA, ca ofițer de poliție judiciară. Dreptul salarial solicitat de reclamant se aplică polițiștilor din cadrul DNA, iar diferențierea salarială se bazează pe criteriul obiectiv al detașării acestora în cadrul unor instituții care nu face parte din structura Ministerului Internelor și Reformei Administrative, astfel încât nu sunt aplicabile prevederile Ordonanței Guvernului nr. 137/2000.
Prin urmare, diferențierea de tratament la acordarea drepturilor salariale este stabilită în raport de instituția unde-și desfășoară activitatea pe perioada detașării, respectiv în cadrul Direcției Naționale Anticorupție.
Întrucât dreptul de a beneficia de un spor salarial de 30% din salariul de bază nu este prevăzut în lege pentru polițiștii care efectuează acte de cercetare și care funcționează în cadrul structurilor Ministerului Internelor și Reformei Administrative, judecătorul nu poate extinde sfera de aplicare a unor drepturi de la o categorie profesională cu un anumit specific, la o altă categorie profesională.
Polițiștii care lucrează în cadrul Direcției Naționale Anticorupție nu se află într-o situație analoagă cu ceilalți polițiști din cadrul poliției judiciare existând în acest caz o justificare obiectivă a diferenței. Situațiile diferite în care se găsesc diferite categorii de salariați pot determina soluții diferite ale legiuitorului în ceea ce privește salarizarea acestora. Prin această soluție nu se încalcă principiul egalității.
În sensul că în această situație nu există un tratament diferențiat discriminatoriu s-a pronunțat Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării prin Hotărârea nr. 419/27.11.2007.
Față de cele ce preced, curtea de apel constată că tribunalul a pronunțat o hotărâre cu aplicarea greșită a dispozițiilor Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 43/2002 unei situații pe care legea nu o prevede. Prin urmare, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă, hotărârea recurată va fi modificată în tot.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile promovate de recurentele - pârâte MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE și INSPECTORATUL GENERAL AL POLIȚIEI ROMÂNE împotriva sentinței civile nr. 241 din 16 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Bacău în dosarul nr- în contradictoriu cu intimatul - reclamant-și intimatul - pârât INSPECTORATUL POLIȚIEI JUDEȚENE
Modifică în tot sentința civilă nr. 241 din 16.04.2008 a Tribunalului Bacău.
Respinge acțiunea ca nefondată.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică din27 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. / -
Red.
3 ex.
17 dec. 2008
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
