Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 791/2008. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, CONTENCIOS
ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 791/2008
Ședința publică de la 27 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Mona Gabriela Ciopraga
JUDECĂTOR 2: Morina Napa
JUDECĂTOR 3: Vera
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare recursul declarat de recurenții reclamanți și împotriva sentinței civile nr. 86 din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința publică a răspuns consilier juridic pentru intimații-pârâți Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, lipsă fiind celelalte părți.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:
Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul părții prezente.
Consilier juridic pune concluzii de respingere a recursului pentru motivele dezvoltate în întâmpinările depuse de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU în dosar, că susținerile reclamanților în sensul că sunt discriminați față de funcționarii publici din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și acordarea aceluiași nivel de salarizare, nu sunt reale, aceasta întrucât potrivit nr.OG6/2207 salarizarea se face inclusiv în funcție de nivelul la care se prestează activitatea, fără ca o astfel de salarizare să echivaleze cu discriminarea.
S-au declarat închise dezbaterile.
CURTEA
- Deliberând -
Asupra recursului de față, în materia contenciosului administrativ, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Neamț sub nr- reclamanții, și au chemat în judecată pârâții Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU, Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț,Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Ministerul Finanțelor și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea primilor patru pârâți la plata drepturilor salariale reprezentând diferența dintre salariul prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico - financiar și administrativ al Parchetului de lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în anexa nr. 1 G nr.82/2004,anexa nr. 1 G nr. 92/2004,anexa nr. la O.G nr.2/2006 și anexa nr. la O.G nr.6/2007 și cel prevăzut pentru funcționarii publici din cadrul departamentului economico financiar al Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț,în anexa nr.3 a OUG nr.82/2004,anexa nr.3 a G nr.2/2006 și anexa nr.3 a G nr.6/2007,pentru perioada 7 2004 - 07 2007 calculate, corespondent raportului de muncă avut de fiecare reclamant, cu mențiunea că pentru se face solicitarea până la data de 30.09.2007. Se solicită actualizarea cu indicii de inflație a drepturilor bănești cuvenite - neachitate precum și obligarea acordării pe viitor a acelorași drepturi salariale cu cele prevăzute în lege pentru funcționari. De asemenea se solicită obligarea pârâților Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție și Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU să procedeze la refacerea deciziilor de încadrare, respectiv la operarea și efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnetul de muncă a fiecărui reclamant. Se solicită obligarea pârâților să includă în bugetul de stat. prima rectificare de buget, după rămânerea definitivă a sentinței a sumelor datorate reclamanților.
În motivarea acțiunii reclamanții arată că sunt funcționari publici în Parchetul de pe lângă Tribunalul Neamț. Potrivit art. 125 alin. l din Legea nr.304/2004 Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție,parchetele de pe lângă curțile de apel,parchetele de pe lângă tribunale, au în structură câte un departament economic - financiar condus de un manager economic.
Recrutarea și atribuțiile managerului economic, indiferent dacă funcționează la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție ori la alte instanțe sunt reglementate unitar de art. 126 -128 ale Legii nr. 304/2004. De asemenea și ceilalți funcționari publici din cadrul departamentelor economico - financiare și administrative sunt recrutați și au aceleași atribuții indiferent dacă funcționează la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sau la parchete de pe lângă curți de apel sau parchete de pe lângă tribunale.
Deși desfășoară activitatea în condiții similare, reclamanții beneficiază de o salarizare diferită, discriminatorie față de cea prevăzută pentru aceeași categorie de personal. Astfel, începând cu 07.11.2004, funcționarii publici din Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție beneficiază de salarizare conform Anexei 1 OUG nr.82/2004, în timp ce funcționarii publici din cadrul departamentului altor instanțe sunt salarizați conform Anexei 3.Situația discriminatorie s-a perpetuat prin înscrierea unei categorii în Anexa 1 și a celeilalte în Anexa 3 conform OUG nr.92/2004. Spre deosebire de activitatea procurorului structurată în funcție de competența materială a parchetului, activitatea funcționarilor publici nu cunoaște diferențieri.
că discriminarea a fost constatată și prin Hotărârea nr. 262 din 21.06.2007 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, reclamanții solicită înlăturarea discriminării și admiterea acțiunii.
În apărările formulate Direcția Generală a Finanțelor Publice în numele și pentru pârâtul Ministerul Economiei și Finanțelor a depus întâmpinare, invocând lipsa calității procesuale pasive a ministerului. Se arată că pârâtul nu are atribuții și competențe în sensul solicitat de reclamanți, iar executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice se realizează din sumele aprobate prin bugetele acestora. Pe fondul cauzei se solicită respingea acțiunii ca neîntemeiată.
Pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție depus întâmpinare solicitând respingerea acțiunii ca inadmisibilă. Pe cale de excepție a fost invocată necompetența materială instanței, susținându-se că potrivit OG nr. 137/2000, competența revine Judecătoriei Piatra Neamț. Tot pe cale de excepție se invocă inadmisibilitatea acțiunii, susținându-se că nu a fost urmată procedura prealabilă prevăzută de art. 7 alin. l din Legea contenciosului administrativ.
Pe fondul cauzei se solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată, u-se că salariul se stabilește, potrivit OG nr.6/2007, inclusiv în raport cu nivelul la care se prestează activitatea.
Același pârât formulat cerere de chemare în garanție Ministerului Finanțelor Publice, solicitând obligarea chematului în garanție la adoptarea unui proiect de modificarea bugetului Ministerului Public.
În apărările formulate pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării invocând excepția lipsei calității procesuale pasive. Se arată că, Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu poate fi chemat în instanță în calitate de pârât deoarece este instituția abilitată și învestită să aplice prevederile G nr.137 /2000.Se arată că deși judecarea cauzei are loc cu citarea obligatorie a Consiliului, acest consiliu nu poate fi citat în calitate de pârât.
În dovedire au fost depuse înscrisuri, reclamanții făcând dovada de funcționari publici în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunal, precum și Hotărârea nr. 262/21.06.2007.
Prin sentința civilă nr. 86/21 martie 2008, Tribunalul Neamța admis excepția lipsei calității procesuale pasive Ministerului economiei și Finanțelor și a respins acțiunea reclamanților în contradictoriu cu acesta, a respins excepțiile de necompetență materială instanței, inadmisibilității invocate de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și a respins cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor formulată de pârâtul Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pe fondul cauzei, acțiunea reclamanților a fost respinsă ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a avut în vedere următoarele considerente:
Referitor la calitatea procesuală pasivă a Ministerului Economiei și Finanțelor, s-a admis excepția invocată de această parte, întrucât acest minister are atribuții doar în ceea ce privește elaborarea proiectelor de acte normative referitoare la alocarea resurselor bugetare.
Referitor la excepția de inadmisibilitate a acțiunii s-a reținut că acțiunea are ca obiect solicitarea unor drepturi bănești, situație în care nu este necesară procedura prealabilă prevăzută de art. 7 din Legea 554/2004.
A mai reținut tribunalul că Ministerul Economiei și Finanțelor nu are obligații de garanție pentru Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel că cererea de chemare în garanție a fost respinsă.
Pe fondul cauzei s-a reținut că prin Hotărârea nr. 262/21 iunie 2007 Consiliului Național de Combatere a Discriminării s-a constatat că, în ce privește salarizarea diferențiată a funcționarilor publici din cadrul departamentelor economico - financiar și administrative, faptele semnalate constituie un tratament diferențiat.
Tribunalul a apreciat că, deși situația sus-expusă este similară cu cea sesizată de reclamanți, tratamentul diferențiat nu este echivalent cu tratamentul discriminatoriu.
Pe de altă parte, potrivit nr.OG 6/2007, salarizarea se face în funcție de nivelul la care se prestează activitatea, fără ca o astfel de salarizare diferențiată să echivaleze cu discriminarea.
Pentru aceste considerente, acțiunea reclamanților a fost respinsă.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții și, care au criticat soluția atât pe fond, cât și cu privire la soluționarea excepției privind lipsa calității procesuale pasive a Ministerului Economiei și Finanțelor, a Ministerului Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, a Parchetului de pe lângă Curtea de APEL BACĂU și a Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, susținând că Ministerul Finanțelor are obligația de a pune la dispoziția Ministerului Public sumele solicitate, iar ceilalți pârâți au atribuții directe legate de virarea și plata sumelor, precum și de efectuarea de mențiuni în carnetele de muncă.
Pe fondul cauzei, recurenții - reclamanți au reiterat argumentele expuse prin acțiune, că deși au aceleași condiții de recrutare, aceleași atribuții și activități - cu cele ale funcționarilor din Ministerul Public, salarizarea lor este diferențiată, fiind supuși astfel unui tratament discriminatoriu, care contravine dispozițiilor din legislația internă și internațională.
În susținerea recursului s-au depus la dosar hotărâri ale altor instanțe, în aceeași materie, cu titlu de practică judiciară.
Intimatul - pârât Ministerul Economiei și Finanțelor (prin B) a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, întrucât soluția de admitere excepției lipsei calității sale procesuale pasive este întemeiată, fiind conformă cu dispozițiile art. 1 și 2 din nr.OG 22/2002 prin executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice.
Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a solicitat respingerea recursului, întrucât reclamanții nu pot invoca discriminarea lor, ci doar un tratament diferențiat, justificat însă de dispozițiile art. 4 din OG6/2007.
Pe de altă parte, același intimat invocă decizia nr. 821/03 iunie 2008 a Curții Constituționale, prin care se constată neconstituționalitatea dispozițiilor art. 2 al. l, al. 11 și art. 27 din OG 137/2000 (ordonanță pe care se întemeiază acțiunea reclamanților).
Aceleași apărări au fost invocate și prin întâmpinarea depusă de intimatul - pârât Parchetul de pe lângă Curtea de APEL BACĂU.
Analizând sentința recurată, sub aspectul criticilor formulate și în raport de dispozițiile legale incidente în cauză, curtea constată că recursul celor doi reclamanți este nefondat, pentru considerentele ce urmează a fi expuse:
Recurenții - reclamanți sunt funcționari publici în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamț, departamentul economico - financiar și administrativ.
Potrivit art. 4 din nr.OG 6/2007 (privind unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale funcționarilor publici până la intrarea în vigoare a legii privind sistemul unitar de salarizare), "salariul de bază se stabilește în funcție de categorie, de clasă, care reflectă nivelul studiilor necesare exercitării funcției publice și, după caz, de gradul profesional al funcției publice,precum și în raport cu nivelul la care prestează activitate,respectiv la nivel central sau local, potrivi anexelor 1 - 6".
Acest criteriu, care se referă la salarizarea diferențiată în funcție de nivelul la care se prestează activitatea (și care se regăsește în dispozițiile ce privesc salarizarea începând cu nr.OUG 82/2004, nr.OUG 92/2004, nr.OG 2/2006 și nr.OG 6/2007) este, în opinia recurenților - reclamanți, discriminator.
Reclamanții au susținut că prin dispozițiile legale enunțate sunt discriminați din punct de vedere al salarizării, în sensul că, deși au fost recrutați în aceeași modalitate și au aceleași atribuții ca și personalul analog al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, beneficiază de un salariu mai mic.
Cererea reclamanților, de acordare a diferențelor salariale solicitate, se întemeiază pe dispozițiile art. 21 al. 1 din nr.OG 137/2000 (în forma în vigoare la data publicării ordonanței în Monitorul Oficial nr. 431/02 septembrie 2000), conform cărora "că toate cazurile de discriminare prevăzută în prezenta ordonanță, persoanele discriminate au dreptul să pretindă despăgubiri proporțional cu prejudiciul suferit, precum și restabilirea situației anterioare discriminări...".
Acest text, în urma republicării ordonanței (Monitorul Oficial nr. 99/08 februarie 2007), a devenit art. 27 al. l, cu următorul conținut: "Persoana ce se consideră discriminată poate formula, în fața instanței de judecată, cerere pentru acordarea de despăgubiri și restabilirea situației anterioare discriminării...".
Prin decizia nr. 82/03 iulie 2008 a Curții Constituționale (publicată în Monitorul Oficial nr. 537/16 iulie 2008), s-a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 2 al. l și al. 11, precum și art. 27 din OG nr. 137/2000, constatându-se că aceste dispoziții sunt neconstituționale, "în măsura în care din acestea se desprinde înțelesul că instanțele judecătorești au competența să anuleze ori să refuze aplicarea unor acte normative cu putere de lege, considerând că sunt discriminatorii și să le înlocuiască cu norme create pe cale judiciară sau cu prevederi cuprinse în alte acte normative".
În considerentele acestei decizii s-a arătat că, în ce privește dispozițiile art. 27 al. l din OG137/2000, prin care se instituie dreptul persoanei care se consideră discriminată de a cerere instanțe de judecată, între altele, restabilirea situației anterioare și anularea situației create prin discriminare, deci și a prevederilor cu caracter discriminatoriu, instanța de judecată poate să înțeleagă că are competența să anuleze o dispoziție legală pe care o consideră discriminatorie și, pentru a restabili situația anterioară, să instituie ea însăși o normă juridică nediscriminatorie sau să aplice dispozițiile prevăzute în acte normative aplicabile altor subiecte de drept, în raport cu care persoana care s-a adresat instanței se consideră discriminată.
Instanța constituțională a stabilit că o asemenea interpretare este evident neconstituțională, întrucât încalcă principiul separației puterilor, consacrat de art. 1 alin. (4) și art. 6 alin. (1) din Constituție.
Potrivit dispozițiilor art. 3 al. 1 din Legea 47/1992, "decizia prin care se constată neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare este definitivă și obligatorie".
În raport de aceste considerente, având în vedere că pretențiile reclamanților se întemeiază pe dispozițiile art. 27 al. l din nr.OG 137/2000, se impune respingerea recursului de față și menținerea soluției instanței de fond, de respingere a acțiunii.
Celelalte critici, invocate de recurenți, referitoare la calitatea procesuală pasivă a pârâților în cauză, nu se mai impun a fi examinate, față de soluția și argumentele curții.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul contencios administrativ promovat de recurenții - reclamanți și împotriva sentinței civile nr. 86 din 21 martie 2008, pronunțată de Tribunalul Neamț în dosarul nr- în contradictoriu cu intimații - pârâțiCOMNSILIUL NAȚIONAL PENTRU COMBATEREA DISCRIMINĂRII B, MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR B, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ TRIBUNALUL NEAMȚ, PARCHETUL DE PE LÂNGĂ CURTEA DE APEL BACĂUși PARCHETUL DE PE LÂNGĂ ÎNALTA CURTE DE CASAȚIE ȘI JUSTIȚIE B și intimata - reclamantă .
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi, 27 2008.
Președinte, - - - | Judecător, - - | Judecător, - |
Grefier, |
Red. /
Red.
Tehnored. 2 ex.
15 dec. 2008
Președinte:Mona Gabriela CiopragaJudecători:Mona Gabriela Ciopraga, Morina Napa, Vera
