Alte cereri. Decizia 10/2010. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr- - 26.08.2009
DECIZIA CIVILĂ NR.10
Ședința publică din 12 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Maria Cornelia Dascălu
JUDECĂTOR 2: Maria Belicariu
JUDECĂTOR 3: Răzvan
GREFIER:
S-a luat în examinare recursul declarat de către pârâta recurentă AGENTIA DE PLATI SI INTERVENTIE PT.AGRICULTURA, CENTRUL JUDETEAN T împotriva sentinței civile nr.700/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosar nr- în contradictoriu cu reclamanta intimată, având ca obiect anulare act.
La apelul nominal făcut în ședința publică se prezintă în reprezentarea reclamantei intimate se prezintă avocat, lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care nemaifiind formulate alte cereri sau probe de administrat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul pentru dezbateri.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a hotărârii primei instanțe pentru motivele arătate pe larg în întâmpinare, cu cheltuieli de judecată.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Judecătoria Sânnicolau M la data de 27.08.2008, înregistrată sub nr. dosar -, petenta a solicitat în contradictoriu cu Centrul Local al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Sânnicolau M să se dispună anularea Deciziei nr. -/06.05.2008, prin care i s-a refuzat plata sumei de 6.197,99 lei, reprezentând subvenția pentru suprafața de 19 ha. teren agricol pe care o lucrează, pentru anul 2007.
Petenta arată că împotriva acestei decizii a formulat contestație la data de 17.06.2008, fiind înregistrată sub nr. 653, dar și această contestație a fost respinsă de către Centrul Local al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Sânnicolau M, prin Adresa cu nr. 1126/28.07.2008.
În motivarea acestei cereri, petenta arată că în mod greșit atât cererea sa inițială, cât și contestația formulată au fost analizate de către aceeași persoană din cadrul Centrului Local al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Sânnicolau M, dl., care a întocmit greșit documentația de plată.
Petenta mai arată că pentru suprafața de 19 ha teren agricol pe care o lucrează efectiv, a depus documentația referitoare la dreptul de proprietate, dar specialistul din cadrul a procedat la identificarea acestui teren pe o hartă, constatând că în două parcele, terenul nu se identifică, fiind încadrat într-o altă locație. După ce s-a procedat la confruntarea datelor a rezultat că pentru aceste terenuri a mai formulat și o altă persoană cerere de acordare a subvenției, deși petenta susține că domnia sa este proprietarul acestui teren și că tot domnia sa a lucrat efectiv acest teren.
Având în vedere aceste aspecte, precum și faptul că acest teren reprezenta un procent de 30% din suprafața totală, pentru care s-au solicitat subvențiile, Centrul Local al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Sânnicolau Mar efuzat în întregime efectuarea plății către petenta.
Intimata Centrul Județean al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, pentru Centrul Local al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Sânnicolau M, a depus întâmpinare, la termenul de judecată din data de 08.10.2008, prin care a invocat faptul că Centrul Județean al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură Sânnicolau M nu are calitate procesuală pasivă, neavând personalitate juridică, fiind potrivit legii nr. 1/2004, în subordinea Agenției Județene.
La același termen de judecată, petenta a declarat că înțelege să-și precizeze cererea, sub aspectul atribuirii calității procesuale pasive Centrului Județean al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură.
La termenul de judecată din data de 22.10.2008, intimata Centrul Județean al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a depus o altă întâmpinare, prin care a invocat excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sânnicolau M, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată, care este un act administrativ, având ca obiect, la rândul său, stabilirea sumelor de plată în cadrul schemelor de plată unică pe suprafață și pentru plăți naționale directe complementare.
Intimata a invocat, în drept disp. art. 10 alin. 1 teza I din Lega nr. 554/2004, care dispune că "litigiile privind actele administrative emise sau încheiate de autoritățile publice locale și județene. se soluționează în fond de tribunale administrativ fiscale".
Față de aceste dispoziții legale, intimata a solicitat admiterea excepției și declinarea competenței de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ.
Totodată intimata și-a exprimat punctul de vedere și pe fondul pretențiilor deduse judecății.
În drept cererea a fost întemeiată pe disp. art. 115- 119 proc. civ. Regulamentul Comisiei (CE)1973/2004, cu modificările ulterioare, Regulamentul Consiliului (CE)1782/200, cu modificările ulterioare, Regulamentul Comisiei (CE) 796/2004, cu modificările ulterioare, Legea nr. 139/2007 și OUG 125/2006.
Prin sentința civilă nr. 1139/13.11.2008, Judecătoria Sânnicolau Mad ispus declinarea competenței de soluționare a cererii în favoarea Tribunalului Timiș, secția de contencios administrativ și fiscal care este instanța competentă.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 10.12.2008, sub nr. dosar -.
În fața Tribunalului Timiș, pârâta Centrul Județean al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a depus o nouă întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
Se arată că, suprafața solicitată în cererea inițială de plată formulată de reclamantă a fost de 19 hectare, iar suprafața determinată pentru plată în urma retragerilor de suprafețe de către reclamantă și a controlului administrativ a fost de 13,69 hectare, rezultând o diferență procentuală de 38,78%, iar în conformitate cu prevederile art. 138 alin. 1 din Regulamentul Comisiei (CE)1973/2004, în cazul în care suprafața solicitată este mai M decât suprafața determinată cu un procent de peste 30%, dar mai mic sau egal de 50%, fermierul este exclus de la plată.
În drept, întâmpinarea este întemeiată pe prevederile art. 115-118 cod de procedură civilă, Regulamentul Comisiei (CE)1973/2004 cu modificările ulterioare, Regulamentul Consiliului (CE)1782/2003 cu modificările ulterioare, Regulamentul Comisiei (CE)796/2004 cu modificările ulterioare, Legea 139/2007 privind aprobarea OUG 125/2006 pentru aprobarea schemelor de plăți directe și plăți naționale directe complementare care se acordă în agricultură începând cu anul 2007.
Prin sentința civilă nr.700/PI/23.06.2009 pronunțată în dosar nr-, Tribunalul Timișa admis în parte acțiunea formulată de reclamanta în contradictoriu cu pârâții CENTRUL LOCAL AL AGENȚIEI DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ SÂNNICOLAU M, și CENTRUL LOCAL AL AGENȚIEI DE PLĂȚI ȘI INTERVENȚIE PENTRU AGRICULTURĂ - CENTRUL JUDEȚEAN T, a obligat pârâtele să identifice cele 5 parcele de teren menționate în titlurile de proprietate 46463/54 din 02.08.2001, 46463/100 din 03.08.2001 și 1/3 din 20.11.2006 emise de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de proprietate asupra Terenurilor T, să determine suprafața reală a acestora și să acorde reclamantei subvenția corespunzătoare întinderii reale a parcelelor pentru toate parcelele care au suprafața determinată egală cu suprafața din titlul de proprietate sau mai mică cu un procent de cel mult 30%, respingându-se în rest acțiunea și obligând pârâtele, în solidar, să plătească reclamantei 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată și respinge în rest cererea privind cheltuielile de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut în esență următoarele:
La data de 08.05.2007 reclamanta a solicitat pârâtei Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură - Centrul Local Sânnicolau M, în temeiul OUG 125/2006, plata pentru schemele de sprijin pentru suprafața de 19 ha teren agricol situate pe raza localității Veche, jud. T (cerere de sprijin).
La data de 16.11.2006 pârâta a emis adresa nr. 34 prin care o înștiința pe reclamantă să se prezinte la sediul Primăriei din comuna Veche la data de 23.11.2007 pentru clarificări în legătură cu cererea de sprijin, urmând ca reclamanta să depună și anumite documente expres arătate.
Din dosarul administrativ depus de pârâtă nu rezultă dacă reclamanta s-a prezentat sau nu la data mai sus arătată. Oricum, la data de 07.12.2007, reclamanta completează o declarație tipizată prin care arată că inițial a identificat greșit blocul fizic incluzând 3 ha teren cultivate cu porumb, precizând că acesta nu e blocul fizic nr. 165 cum declarase la început.
În final, cererea a fost respinsă de pârâtă cu motivarea că în urma verificărilor efectuate s-a constatat o supradeclarare a blocurilor fizice deoarece, în fapt, suprafața determinată a fost de 13,69 ha, adică cu 38,78 % mai puțin decât în declarația inițială.
Contestația formulată împotriva acestui refuz a fost respinsă prin Decizia nr. -/06.05.2008 a aceleiași pârâte.
În fața instanței, reclamanta a depus trei titluri de proprietate emise pe numele său din care rezultă că este proprietara a 19,1 ha teren extravilan (suprafața este împărțită în 5 parcele menționate în titlurile de proprietate 46463/54 din 02.08.2001, 46463/100 din 03.08.2001 și 1/3 din 20.11.2006 emise de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de proprietate asupra Terenurilor T), pentru care nu s-au deschis cărți funciare. De asemenea, a depus adeverința nr. 1259/02.06.2009 eliberată de Primăria Veche din care rezultă că soțul reclamantei figurează în registrul agricol al localității cu 19,1 ha teren agricol extravilan.
Coroborând titlurile cu adeverința, tribunalul a reținut ca fiind dovedit că reclamanta este proprietara celor 19,1 ha teren agricol extravilan, chiar dacă proba nu s-a făcut prin cărți funciare.
Din declarațiile martorilor și, care știau că reclamanta era proprietara a aproximativ 20 ha teren împărțit în trei locuri pe raza loc. Veche (, Poarta M, ), tribunalul a reținut că în cursul anului 2007 reclamanta a cultivat tot terenul agricol deținut. Tribunalul nu a considerat însă suficiente declarațiile martorilor în ce privește întinderea reală a suprafețelor menționate în titlurile de proprietate.
Așadar, este dincolo de orice îndoială rezonabilă că reclamanta deține și cultivă efectiv ternul arătat în titluri (a cărei întindere reală nu este cunoscută), numai că nu a reușit să identifice pe hărțile puse la dispoziție de pârâtă blocurile fizice în care sunt situate parcelele.
Tribunalul a observat că procentul de 38,78 % calculat de pârâtă a rezultat din compararea suprafețelor parcelelor declarate inițial de reclamantă cu suprafețele parcelelor declarate ulterior (mai puține deoarece nu toate suprafețele au fost identificate) și nu din compararea suprafețelor scriptice din titlurile de proprietate cu suprafețele reale din teren. După cum se va arăta, această distincție este importantă.
Astfel, respingerea cererii de sprijin a fost justificată de pârâtă în baza dispozițiilor art. 138 al. 1 tezele I și II din Regulamentul CE potrivit cărora:
"Cu excepția cazurilor de forță majoră sau a circumstanțelor excepționale - atunci când, în urma unui control administrativ sau a unui contro la fața locului, s-a constatat că diferența între suprafața declarată și suprafața determinată în conformitate cu art. 2 pct. 22 din Regulamentul CE nr. 796/2004 este mai M de 3 % dar mai mică sau egală cu 30 % din suprafața stabilită, din cuantumul care trebuie acordat pentru schema de plată unică pe suprafață se deduce, pentru anul în cauză, de două ori diferența constatată.
În cazul în care diferența este mai M de 30 % din suprafața stabilită, pentru anul în cauză nu se acordă niciun ajutor."
Aplicarea acestui text legal presupunea în prealabil stabilirea locației exacte a terenurilor menționate în cele trei titluri de proprietate (pentru care s-au formulat cerere de sprijin) urmată de o comparare a dimensiunii suprafețelor arătate în titluri cu dimensiunea reală a suprafețele identificate pe teren. Dacă diferența era mai M de 30 % atunci, într-adevăr, se impunea respingerea cererii.
Pârâta nu a procedat însă așa ci, bazându-se pe dificultatea reclamantei de orientare pe hartă, sporită de faptul că titlurile de proprietate nu folosesc noțiunea de "blocuri fizice" ci noțiunile de "" și "parcelă", a comparat declarația inițială cu declarația ulterioară a reclamantei.
Tribunalul a fost de acord cu reclamanta în sensul că pârâta avea obligația să o ajute să identifice corect blocurile fizice cu atât mai mult cu cât a făcut public prin distribuirea de material publicitar că înțelege să aibă rol activ și să ajute cetățenii în identificarea corectă a parcelei. De altfel, această obligație rezultă direct din principiul bunei credințe pe care administrația trebuie să o manifeste în raport cu cetățenii.
În consecință, tribunalul a obligat pârâtele să identifice cele 5 parcele de teren menționate în titlurile de proprietate 46463/54 din 02.08.2001, 46463/100 din 03.08.2001 și 1/3 din 20.11.2006 emise de Comisia Județeană pentru Stabilirea Dreptului de proprietate asupra Terenurilor T, să determine suprafața reală a acestora și să acorde reclamantei subvenția corespunzătoare întinderii reale a parcelelor pentru toate parcelele care au suprafața determinată egală cu suprafața din titlul de proprietate sau mai mică cu un procent de cel mult 30%.
A respins în rest acțiunea deoarece reclamanta nu a făcut dovada întinderii reale a parcelelor, iar în temeiul art. 274 Cod de procedură civilă, a obliga pârâtele să plătească reclamantei 1.200 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial și taxe judiciare de timbru și timbru judiciar parțiale, proporțional cu partea admisă din acțiune (cheltuielile totale fiind de 1.604,3 lei).
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură, solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței atacate în sensul respingerii solicitării privind anularea deciziei nr. -/06.05.2008 și menținerea acesteia ca temeinică și legală.
În motivarea recursului se arată că instanța de fond a admis în parte acțiunea nereținând faptul că prin formularul M1.1 de schimbare a declarației de suprafață înregistrat la Centrul Local Sânnicolau M sub nr. 322/07.12.2007 intimatul reclamant a retras suprafața de 2.31 hectare pe motivul supradeclarării blocului fizic și totodată renunță la acordarea sprijinului financiar pentru această suprafață iar prin formularul M1.1 de schimbare a declarației de suprafață înregistrat la centrul Local Sânnicolau M sub nr. 321/07.120.2007, intimatul reclamant a retras suprafața de 3.00 hectare pe motivul identificării greșite a suprafeței de teren și totodată a renunțat la acordarea sprijinului financiar pentru această suprafață.
Se mai arată că instanța de fond a interpretat în mod greșit prevederile art. 138 alin. 1 din Regulamentul Comisiei(CE)1973/2004 se stabilesc principiile detaliate de aplicare a Regulamentului Consiliului (CE) ne. 1872în domeniul sistemelor de sprijin prevăzute în titlurile IV și IV-a ale acestui regulament precum și de utilizare a terenurilor rezervate pentru producția de materie primă, respectiv procentul de 30% este stabilit între suprafața solicitată inițial prin cererea de plată și suprafața rezultată în urma retragerilor efectuate de către intimatul reclamant"în cazul în care suprafața solicitată este mai M decât suprafața determinată cu un procent de peste 30%, dar mai mic sau egal de 50%, fermierul este exclus de la plată".
De asemenea se mai arată că obligativitatea identificării terenurilor agricole aparține fermierilor și nu.
În drept au fost invocate dispozițiile art. 299 și art. 304 pct. 9 din Codul d e procedură civilă.
Legal citată, reclamanta a formulat întâmpinare solicitând respingerea recursului arătând că sentința primei instanțe este legală, fiind întemeiată corect în drept în ceea ce privește raportul juridic dedus judecății și soluționarea acestuia.
Cu privire la temeinica soluției atacate, reclamanta arată că recursul nu poate fi admis întrucât motivele invocate de către recurentă nu există.
Se mai arată că este vorba de declararea fictivă, creată în mod artificial de către unii agricultori, iar nu de suprafața efectiv lucrată, cu respectarea reglementărilor legale și care poate fi controlată și verificată efectiv dacă a fost cultivată sau nu. Doar în cazul în care - fi declarat mai mult și nu s-ar fi lucrat în mod real acea suprafață declarată, agricultorul ar fi putut fi sancționat prin neplată, iar nu și în cazul în care suprafața a fost efectiv cultivată.
Reprezentanții își invocă propria culpă prin faptul că, în loc să vină în sprijinul agricultorilor și să le ofere acestora consiliere pentru a identifica corect parcelele lucrate sau să le ofere acestora consiliere pentru a identifica corect parcelele lucrate sau să le deplaseze pe teren pentru verificări, s-au mulțumit a soluționa cererea acestora fără un control efectiv pe teren, ci doar prin compararea unor declarații.
În mod corect a reținut prima instanță că recurenta pârâtă s-a bazat pe dificultatea reclamantei de a se orienta pe hartă, sporită de faptul că titlurile de proprietate nu folosesc noțiunea de "blocuri fizice, ci aceea de "" și "parcelă", iar conform materialului publicitar distribuit aceasta avea obligația să se implice în mod activ și să ajute cetățenii pentru identificarea corectă a parcelelor.
Pârâta recurentă a formulat și note de ședință prin care au fost reiterate motivele de recurs, solicitând ca recursul să fie analizat sub toate aspectele, întrucât are la bază lipsa de obiectivitate de care prima instanță a dat dovadă în judecarea fondului cauzei, în raport atât de interpretarea dispozițiilor legale naționale și comunitare, de specificul obiectului cauzei,de actele procedurale formulate de, cât și față de probatoriul cu înscrisuri administrat de instituția pârâtă.
Se mai subliniază faptul că Agenția are obligația de a respecta prevederile comunitare în vigoare, întrucât schemele se plătesc din fonduri comunitare, iar nerespectarea prevederilor legale, atrage după sine răspunderea celor vinovați și sancționarea statului membru, în măsura în care plățile sunt realizate, fără ca acestea să fi fost în conformitate cu dispozițiile legale.
În urma controlului administrativ efectuat, în gestionarea cererii nr. 2608/08.05.2007, s-a constatat că blocurile fizice unde intimata - reclamantă deține și utilizează terenuri agricole pentru a solicitat sprijin financiar pentru plăți directe, sunt supradeclarate, în sensul că suma suprafețelor declarate de către fermieri ca parcele agricole utilizate în cadrul unui bloc fizic este mai M decât suprafața de referință a acestuia.
Conform art.22 din Regulamentul CE nr.796/2004, retragerea unei/unor parcele din declarația de suprafață, se poate face de către solicitant oricând, în scris, parțial sau total, fără penalități, doar până la momentul în care fermierul a fost informat cu privire la neregulile din cererea sa de sprijin sau în cazul în care controlul la fața locului a scos în evidență anumite nereguli.
Analizând actele dosarului, criticile recurentei prin prisma dispozițiilor art. 304 din Codul d e procedură civilă și examinând cauza sub toate aspectele, conform art. 3041din Codul d e procedură civilă,Curtea de Apel constată următoarele:
În prezenta cauză, reclamanta a solicitat anularea actelor prin care pârâtul Centrul local Sânnicolau M al Agenției de Plăți și Intervenție pentru Agricultură a refuzat plata sumei de 6197,99 lei către reclamantă, sumă reprezentând subvenția pentru cultivarea a 19 hectare de teren agricol.
Pârâtul a justificat acest refuz prin aceea că inițial reclamanta a solicitat acordarea subvenției pentru o suprafață mai M, de 19 hectare, pentru ca ulterior, respectiv după ce i s-au solicitat clarificări - datorită faptului că în urma verificărilor pârâta a sesizat neconcordanțe între suprafețele declarate și cele reale - a renunțat la acordarea subvenției pentru această suprafață și a solicitat-o numai pentru o suprafață de 13,69 hectare de teren agricol.
În acest sens, pârâtul a invocat dispozițiile art. 138 din Regulamentul (CE) nr. 1973/2004 al Comisiei din 29 octombrie 2004 de stabilire a normelor de aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1782/2003 al Consiliului în ceea ce privește schemele de ajutor prevăzute la titlurile IV și IV-din respectivul regulament și utilizarea terenurilor retrase din circuitul agricol pentru producția de materii prime
Conform art. 138 alin. 1 din Regulamentul (CE) nr. 1973/2004, "cu excepția cazurilor de forță majoră sau a circumstanțelor excepționale astfel cum au fost definite la articolul 72 din Regulamentul (CE) nr. 796/2004, atunci când, în urma unui control administrativ sau a unui control la fața locului, s-a constatat că diferența stabilită între suprafața declarată și suprafața determinată în conformitate cu articolul 2 punctul 22 din Regulamentul (CE) nr. 796/2004 este mai M de 3 %, dar mai mică sau egală cu 30 % din suprafața stabilită, din cuantumul care trebuie acordat pentru schema de plată unică pe suprafață se deduce, pentru anul în cauză, de două ori diferența constatată".
Conform art. 138 alin. 2 din Regulamentul (CE) nr. 1973/2004, "în cazul în care diferența este mai M de 30 % din suprafața stabilită, pentru anul în cauză nu se acordă nici un ajutor".
Astfel, pârâtul a arătat că reclamanta se încadrează în ipoteza prevăzută de art. 138 alin. 2 din Regulament, în sensul că suprafața rectificată este cu 38,78 % mai mică decât cea declarată inițial.
Curtea constată că în prezenta cauză, într-adevăr, reclamanta a solicitat inițial acordarea subvenției pentru o suprafață de 19 hectare de teren și că pârâtul, în urma unor verificări, a solicitat reclamantei clarificări cu privire la suprafața efectiv cultivată.
Curtea reține, totodată, că reclamanta a clarificat situația, modificându-și cererea și reducând suprafața pentru care solicită acordarea subvenției la 13,69 hectare de teren agricol.
În aceste condiții, Curtea reține că reclamanta și-a modificat în mod voluntar cererea, în urma clarificării situației terenurilor cultivate. Așadar, reclamanta nu a mai insistat în acordarea subvenției pentru suprafața de 19 hectare, solicitată inițial.
Or, art. 138 din Regulamentul (CE) nr. 1973/2004 reglementează acele situații în care solicitanții încearcă să obțină o subvenție mai M, declarând suprafețe de teren mai mari decât cele pe care le cultivă efectiv, iar un control administrativ ulterior descoperă că suprafața pentru care s-a solicitat subvenția este mai M decât cea cultivată efectiv.
În speță însă reclamanta - recunoscând că a greșit în indicarea suprafeței inițiale - a renunțat la acordarea unei subvenții pentru suprafața majorată, modificându-și cererea.
Așadar, controlul administrativ a determinat modificarea cererii reclamantei - a cărei bună credință nu poate fi pusă la îndoială, în condițiile în care din copiile celor trei titluri de proprietate atașate la dosarul instanței de fond rezultă că aceasta este proprietara a 19 hectare de teren agricol - astfel încât nu se poate reține că reclamanta ar fi solicitat acordarea subvenției pentru 19 hectare, iar pârâtul ar fi constatat că aceasta a cultivat o suprafață mai mică. Dimpotrivă, pârâtul a solicitat reclamantei clarificări și a acceptat modificarea cererii inițiale, ceea ce presupune că a apreciat ca legală o astfel de modificare.
ce reclamanta a solicitat prin ultima cerere, acordarea subvenției pentru suprafața de 13,69 hectare de teren agricol, iar pârâtul a fost de acord că această suprafață de teren agricol este într-adevăr cultivată, nu se mai poate raporta la cererea inițială a reclamantei, această cerere devenind caducă prin modificarea ei de către reclamantă.
Pentru aceste motive, Curtea reține că soluția instanței de fond este legală și temeinică, reclamanta având dreptul la acordarea subvenției pentru suprafața de teren agricol ce urmează a fi identificată.
Având în vedere cele arătate mai sus, Curtea apreciază că soluția Tribunalului Timiș este temeinică și legală, recursul formulat de pârâta Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței civile nr.700/PI/CA/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș dosarul nr- urmând a fi respins ca nefondat, în temeiul art. 312 al. 1 Cod de Procedură Civilă.
Având în vedere dispozițiile art. 274 alin. 1 Cod de Procedură Civilă, conform cărora " partea care cade în pretențiuni va fi obligată, la cerere, să plătească cheltuielile de judecată", ținând seama că s-a constatat caracterul nefondat al recursului, Curtea va obliga pârâta recurentă la plata cheltuielilor judiciare efectuate de reclamantă în recurs, respectiv la plata sumei de 800 lei (RON), reprezentând contravaloarea onorariului de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de Agenția de Plăți și Intervenție pentru Agricultură împotriva sentinței civile nr.700/PI/CA/23.06.2009 pronunțată de Tribunalul Timiș dosarul nr-.
Obligă recurenta la plata sumei de 800 lei către reclamantă, cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 12.01.2010.
PREȘEDINTE JUDECĂTOR JUDECĂTOR
- - - - - -
GREFIER
Red. RP - 18.01.2010
Tehnored.L - 18.01.2010
2 expl/SM
Prima instanță - Tribunalul Timiș
Judecător -
Președinte:Maria Cornelia DascăluJudecători:Maria Cornelia Dascălu, Maria Belicariu, Răzvan
