Alte cereri. Decizia 1051/2008. Curtea de Apel Timisoara
| Comentarii |
|
ROMÂNIA OPERATOR 2928
CURTEA DE APEL TIMIȘOARA
SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DOSAR NR- - 25.03.2008
DECIZIA CIVILĂ NR.1051
ȘEDINȚA PUBLICĂ DIN 16.10.2008
PREȘEDINTE: Claudia LIBER
JUDECĂTOR 2: Victoria Catargiu
JUDECĂTOR 3: Anca Buta
GREFIER:- -
Pe rol fiind pronunțarea asupra cererii de revizuire formulată de revizuientul împotriva deciziei civile nr.182/14.02.2008 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimați MINISTERUL ADMINISTRAȚIEI ȘI INTERNELOR, GUVERNUL ROMÂNIEI, MINISTERUL JUSTIȚIEI, PREȘEDENȚIA ROMÂNIEI, CONSILIER, PRIMĂRIA, OCOLUL SILVIC DE SUB M, PREFECTURA JUDEȚULUI T și PREȘEDINTELE ROMÂNIEI.
La apelul nominal, lipsă părțile.
Procedura este legal îndeplinită. Dată fără citarea părților.
dezbaterilor și concluziile orale ale părților au fost consemnate în încheierea de ședință de la termenul din 09.10.2008, încheiere ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, potrivit căreia instanța a amânat pronunțarea cauzei la 16.10.2008, când,
CURTEA
Deliberând asupra cauzei de față, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la această instanță, sub nr-, revizuientul a solicitat revizuirea, pe temeiul prevederilor art.322 pct.5 și 6 Cod procedură civilă, a deciziei pronunțate în dosarul nr- dar și în dosarul nr-, ale Curții de Apel Timișoara.
În dosarul nr- a fost pronunțată decizia civilă nr.975/08.11.2007, prin care, instanța respinge recursul reclamantului împotriva sentinței civile nr.488/2007 pronunțată în dosarul nr- al Tribunalului Timiș.
În considerentele deciziei susamintite, Curtea reține următoarele:
Prin Sentința Civilă nr.488/5.06.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timișa respins acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu Ministerul Administrației și Internelor, Guvernul României, Ministerul Justiției, Președinția României, Consilier, Primăria, Ocolul Silvic de sub M, Prefectura Județului T și Președintele României.
Prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș, sub nr-, reclamantul a chemat în judecata pe pârâții Statul R, Președinția României, Ministerul d e Interne, Primăria, Prefectura T, Primăria de sub M, Ocolul Silvic M, Ocolul Silvic L, Ministerul Justiției,Guvernul României, solicitând să se constate prin hotărâre judecătorească că este persecutat de acești pârâți, obligarea ministerului d e interne să-i elibereze buletin și pașaport, obligarea pârâților la recunoașterea drepturilor sale de persecutat politic și dreptul la pensie, obligarea la daune morale.
La dosar reclamantul a depus la fiecare termen câte un memoriu de mai multe pagini, făcând referire la aceleași aspecte cu aceiași formulare incoerentă și inteligibilă pentru a se desprinde obiectul prezentei cauze deduse judecății.
În cadrul fiecărei ședințe de judecată,în baza art.129 Cod procedură civilă. Prima instanță a cerut precizări orale cu privire la cererile formulate prin care s-a încercat identificarea obiectului prezentei cauze, dar din păcate susținerile orale ale reclamantului au fost la fel de incoerente și imperceptibile.
Cu toate eforturile instanței, și din conținutul actelor depuse la dosar de către reclamant, prima instanță a reținut ca obiect al prezentei cauze obligarea pârâților la emiterea actelor de identitate și de identificare, obligarea la emiterea unor titluri de proprietate și obligarea la plata drepturilor de persecutat politic stabilite prin 118/1990 cu modificările ulterioare.
Față de aceste obiecte, prima instanță a constatat că excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției, Administrației Prezidențiale, Președintelui României și Ocolului Silvic de sub M sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Pentru introducerea acțiunii de chemare in judecată trebuie să fie întrunite patru condiții de exercitare: dreptul, interesul, calitate si capacitate procesuala. Calitatea procesuala presupune existenta unei identități intre persoana reclamantului si cel care ar fi titular al dreptului afirmat - calitate procesuala activa, precum intre persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic dedus judecații - calitate procesuala pasiva.
Referitor la petitul privind obligarea la recunoașterea si reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului forestier, art.52 din Legea 18/1991 prevede că "(2) Comisia județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului d e procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat." Față de acest text legal, rezultă că intre pârâții enumerați mai sus și reclamant nu exista raport de drept material privind reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului,deci pârâții nu au calitate procesuala pasivă.
Față de petitul privind eliberarea cărții de identitate definitivă și a pașaportului, prima instanță a constatat că art.1 alin.2 din OG 84/2001 modificată, prevede că "Serviciile publice comunitare de evidență a persoanelor asigură atât întocmirea, păstrarea, evidența și eliberarea actelor de stare civilă, a cărților de identitate, a cărților de alegător și a listelor electorale, cât și desfășurarea activităților de primire a cererilor și de eliberare a pașapoartelor simple, permiselor de conducere, certificatelor de înmatriculare a vehiculelor și a plăcilor cu numere de înmatriculare, în sistem de ghișeu unic". Față de acest text legal, rezultă că intre pârâții enumerați mai sus și reclamant nu exista raport de drept material privind eliberarea cărții de identitate sau a pașaportului, deci pârâții nu au calitate procesuala pasivă.
Față de petitul privind recunoașterea drepturilor prevăzute de nr.118/1990 modificată privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, prima instanță a constatat că art.8 alin.3 din DL 118/1990 prevede că "Cererile pentru stabilirea drepturilor titularilor, prevăzute de prezentul decret-lege, se pot depune la direcțiile generale de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, până cel mai târziu la data de 15 martie 2000. După această dată direcțiile generale de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, vor primi spre rezolvare numai cererile depuse de soții, soțiile celor decedați, prevăzuți la art. 4, și de cetățenii români cu domiciliul în străinătate, prevăzuți la art. 11". Ori, și în cazul acestui petit, instituțiile care au calitate procesuala pasivă sunt direcțiile generale de muncă și protecție sociala județene,astfel că prima instanță a constatat că față de acest text legal,rezultă că intre pârâții enumerați mai sus și reclamant nu exista raport de drept material privind recunoașterea de persecutat politic de regimul comunist,deci pârâții nu au calitate procesuala pasivă.
Din contextul actelor normative arătate mai sus, prima instanță a constatat ca pârâții Guvernul României, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției, Administrației Prezidențiale, Președintelui României și Ocolului Silvic de sub M nu au calitate procesuală pasivă, motiv pentru care în baza art.112 raportat la legea 18/91,OG 84/2001 și DL 118/90, a respins acțiunea față de acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat că petitul privind obligarea la recunoașterea și reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului forestier de 0,58 arii, este inadmisibil pe calea contenciosului administrativ pentru că art.5 alin.2 din legea 554/2004 prevede că "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară." iar art.53 din legea 18/1991 prevede că "(1) Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.(2) Împotriva hotărârii comisiei județene se poate face plângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.".față de aceste considerente, prima instanță, în baza art.1, 5 alin.2,10,18 din Legea 554/2004 raportat la art.54 din Legea 18/1991, a respins acest petit ca inadmisibil.
Față de petitul privind recunoașterea drepturilor de persecutat politic în regimul comunist, adică recunoașterea drepturilor prevăzute de Decretul-lege nr.118/1990 modificată și completata, prima instanță a constatat ca art. 8 alin.3 din acest act normativ prevede că "Cererile pentru stabilirea drepturilor titularilor, prevăzute de prezentul decret-lege, se pot depune la direcțiile generale de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, până cel mai târziu la data de 15 martie 2000. După această dată direcțiile generale de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, vor primi spre rezolvare numai cererile depuse de soții, soțiile celor decedați, prevăzuți la art. 4, și de cetățenii români cu domiciliul în străinătate, prevăzuți la art. 11".față de acest conținut al actul normativ,cererea reclamantului este tardivă,acesta putea să-și valorifice drepturile doar până în 15.03.2000. Pe de altă parte,reclamantul nu a depus nici o dovada că ar fi solicitat anterior prezentei acțiuni către T vreo cerere în acest sens si i-a fost refuzat drepturile prevăzute de acest act normativ. Față de aceste considerente,în baza art.1,10,18 din Legea nr.554/2004 raportat la art.8 alin.3 din nr.118/1990 și art.1169 cod civil respinge acest petit ca tardiv formulat.
Față de petitul privind obligarea Prefecturii T - Biroul evidenta Informatizată a Persoanei la emiterea cărții de identitate definitivă și a pașaportului, prima instanță a constata ca aceasta cerere este neîntemeiată deoarece din actele depuse la dosar de reclamant - fila nr.2 reprezentând adresa -/25.05.2006 a și copie a pașaportului seria - eliberat în 19.12.1996 depus la fila 29 verso dosar, din care rezultă că reclamantul are declarat domiciliul în Canada de la data de 19.12.1996. Faptul că reclamantul are domiciliul în Canada și nu în România,rezultă și din adeverința nr.481/6.06.1994 din care rezultă că reclamantul nu are domiciliul declarat în România-localitatea sau ci are proprietăți în aceste localități,ceea ce duce la concluzia per a contrario că,intr-adevăr reclamantul și-a stabilit domiciliul în Canada în 1996,de atunci nefăcând nici un demers în sensul stabilirii domiciliului în România. Mai mult,reclamantul în fata primei instanțe a declarat ca nu înțelege să își stabilească domiciliul în România dar consideră că este îndreptățit la emiterea actelor de identitate definitive, cartea de identitate provizorie refuzând aor idica, dar aceasta pretenție a reclamantului este neîntemeiata deoarece art. 25 alin.3 din OG 97/2003 prevede că "Cetățenii români nu pot avea în același timp decât un singur domiciliu și/sau o singură reședință. În cazul în care aceștia dețin mai multe locuințe, își pot stabili domiciliul sau reședința în oricare dintre ele" iar art.19 din OUG 97/2003 arată" (1) Cartea de identitate provizorie se eliberează în următoarele cazuri:
a) când persoana fizică nu posedă toate documentele necesare pentru eliberarea cărții de identitate;
b) în cazul cetățenilor români cu domiciliul în străinătate, care locuiesc temporar în România.
(2) Pentru cartea de identitate provizorie, termenul de valabilitate se stabilește de serviciul public comunitar de evidență a persoanelor, dar nu poate depăși un an."
Deci,cum reclamantul nu a înțeles să-și stabilească domiciliul în tara,nu i se poate elibera carte de identitate definitivă, motiv pentru care prima instanță, în baza articolelor arătate mai sus,a respins, acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Prin Sentința Civilă nr. 488/5.06.2007, pronunțată în dosarul nr-, Tribunalul Timiș a respins acțiunea formulată de contestatorul în contradictoriu cu Ministerul Admnistrației și Internelor, Guvernul României, Ministerul Justiției, Președinția României, Consilier, Primăria, Ocolul Silvic de sub M, Prefectura Județului T și Președintele României.
Prima instanță a reținut că prin cererea înregistrată la Tribunalul Timiș, sub nr-, reclamantul a chemat în judecata pe pârâții Statul R, Președinția României, Ministerul d e Interne, Primăria, Prefectura T, Primăria de sub M, Ocolul Silvic M, Ocolul Silvic L, Ministerul Justiției,Guvernul României, solicitând să se constate prin hotărâre judecătorească că este persecutat de acești pârâți, obligarea ministerului d e interne să-i elibereze buletin și pașaport, obligarea pârâților la recunoașterea drepturilor sale de persecutat politic și dreptul la pensie, obligarea la daune morale.
La dosar reclamantul a depus la fiecare termen câte un memoriu de mai multe pagini, făcând referire la aceleași aspecte cu aceiași formulare incoerentă și inteligibilă pentru a se desprinde obiectul prezentei cauze deduse judecății.
In cadrul fiecărei ședințe de judecată,în baza art.129 Cod procedură civilă. Prima instanță a cerut precizări orale cu privire la cererile formulate prin care s-a încercat identificarea obiectului prezentei cauze, dar din păcate susținerile orale ale reclamantului au fost la fel de incoerente și imperceptibile.
Cu toate eforturile instanței, și din conținutul actelor depuse la dosar de către reclamant, prima instanță a reținut ca obiect al prezentei cauze obligarea pârâților la emiterea actelor de identitate și de identificare, obligarea la emiterea unor titluri de proprietate și obligarea la plata drepturilor de persecutat politic stabilite prin 118/1990 cu modificările ulterioare.
Față de aceste obiecte, prima instanță a constatat că excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților Guvernul României, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției, Administrației Prezidențiale, Președintelui României și Ocolului Silvic de sub M sunt întemeiate pentru următoarele considerente:
Pentru introducerea acțiunii de chemare in judecată trebuie să fie întrunite patru condiții de exercitare: dreptul, interesul, calitate si capacitate procesuala. Calitatea procesuala presupune existenta unei identități intre persoana reclamantului si cel care ar fi titular al dreptului afirmat - calitate procesuala activa, precum intre persoana paratului si cel despre care se pretinde ca este obligat in raportul juridic dedus judecații - calitate procesuala pasiva.
Referitor la petitul privind obligarea la recunoașterea si reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului forestier, art.52 din legea 18/1991 prevede că "(2) Comisia județeană și cea locală au, în limitele competenței lor și prin derogare de la dispozițiile Codului d e procedură civilă, calitate procesuală pasivă și, când este cazul, activă, fiind reprezentate legal prin prefect, respectiv primar sau, pe baza unui mandat convențional, de către unul dintre membri, nefiind obligatorie asistarea prin avocat." Față de acest text legal, rezultă că intre pârâții enumerați mai sus și reclamant nu exista raport de drept material privind reconstituirea dreptului de proprietate al reclamantului,deci pârâții nu au calitate procesuala pasivă.
Față de petitul privind eliberarea cărții de identitate definitivă și a pașaportului, prima instanță a constatat că art.1 alin.2 din OG 84/2001 modificată, prevede că "Serviciile publice comunitare de evidență a persoanelorasigură atât întocmirea, păstrarea, evidența și eliberarea actelor de stare civilă, a cărților de identitate, a cărților de alegător și a listelor electorale, cât și desfășurarea activităților de primire a cererilor și de eliberare a pașapoartelor simple, permiselor de conducere, certificatelor de înmatriculare a vehiculelor și a plăcilor cu numere de înmatriculare, în sistem de ghișeu unic". Față de acest text legal, rezultă că intre pârâții enumerați mai sus și reclamant nu exista raport de drept material privind eliberarea cărții de identitate sau a pașaportului, deci pârâții nu au calitate procesuala pasivă.
Față de petitul privind recunoașterea drepturilor prev. de DL 118/1990 modificată privind acordarea unor drepturi persoanelor persecutate din motive politice de dictatura instaurată cu începere de la 6 martie 1945, precum și celor deportate în străinătate ori constituite în prizonieri, prima instanță a constatat că art.8 alin.3 din DL 118/1990 prevede că "Cererile pentru stabilirea drepturilor titularilor, prevăzute de prezentul decret-lege, se pot depune ladirecțiile generale de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, până cel mai târziu la data de 15 martie 2000. După această dată direcțiile generale de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, vor primi spre rezolvare numai cererile depuse de soții, soțiile celor decedați, prevăzuți la art. 4, și de cetățenii români cu domiciliul în străinătate, prevăzuți la art. 11.". Ori,și în cazul acestui petit, instituțiile care au calitate procesuala pasivă sunt direcțiile generale de muncă și protecție sociala județene,astfel că prima instanță a constatat că față de acest text legal,rezultă că intre pârâții enumerați mai sus și reclamant nu exista raport de drept material privind recunoașterea de persecutat politic de regimul comunist,deci pârâții nu au calitate procesuala pasivă.
Din contextul actelor normative arătate mai sus, prima instanță a constatat ca pârâții Guvernul României, Ministerul Administrației și Internelor, Ministerul Justiției, Administrației Prezidențiale, Președintelui României și Ocolului Silvic de sub M nu au calitate procesuală pasivă, motiv pentru care în baza art.112 raportat la legea 18/91,OG 84/2001 și DL 118/90, a respins acțiunea față de acești pârâți ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
Pe fondul cauzei, prima instanță a constatat că petitul privind obligarea la recunoașterea și reconstituirea dreptului de proprietate asupra terenului forestier de 0,58 arii, este inadmisibil pe calea contenciosului administrativ pentru că art.5 alin.2 din legea 554/2004 prevede că "Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființarea cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară." iar art.53 din legea 18/1991 prevede că "(1) Hotărârile comisiei județene asupra contestațiilor persoanelor care au cerut reconstituirea sau constituirea dreptului de proprietate privată asupra terenului, conform dispozițiilor cuprinse în cap. II, și cele asupra măsurilor stabilite de comisiile locale se comunică celor interesați prin scrisoare recomandată cu confirmare de primire.(2) Împotriva hotărârii comisiei județene se poate faceplângere la judecătoria în a cărei rază teritorială este situat terenul, în termen de 30 de zile de la comunicare.".față de aceste considerente, prima instanță, în baza art.1, 5 alin.2,10,18 din legea 554/2004 raportat la art.54 din legea 18/1991, a respins acest petit ca inadmisibil.
Față de petitul privind recunoașterea drepturilor de persecutat politic în regimul comunist, adică recunoașterea drepturilor prev. de Decretul-lege 118/1990 modificată și completata, prima instanță a constatat ca art. 8 alin.3 din acest act normativ prevede că "Cererile pentru stabilirea drepturilor titularilor, prevăzute de prezentul decret-lege, se pot depune la direcțiile generale de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, până cel mai târziu la data de 15 martie 2000. După această dată direcțiile generale de muncă și protecție socială județene, respectiv a municipiului B, vor primi spre rezolvare numai cererile depuse de soții, soțiile celor decedați, prevăzuți la art. 4, și de cetățenii români cu domiciliul în străinătate, prevăzuți la art. 11".față de acest conținut al actul normativ,cererea reclamantului este tardivă,acesta putea să-și valorifice drepturile doar până în 15.03.2000.Pe de altă parte,reclamantul nu a depus nici o dovada că ar fi solicitat anterior prezentei acțiuni către T vreo cerere în acest sens si i-a fost refuzat drepturile prevăzute de acest act normativ. Față de aceste considerente,în baza art.1,10,18 din legea 554/2004 raportat la art.8 alin.3 din DL 118/1990 și art.1169 civ. va respinge acest petit ca tardiv formulat.
Față de petitul privind obligarea Prefecturii T - Biroul evidenta Informatizată a Persoanei la emiterea cărții de identitate definitivă și a pașaportului, prima instanță a constata ca aceasta cerere este neîntemeiată deoarece din actele depuse la dosar de reclamant - fila nr.2 reprezentând adresa -/25.05.2006 a MAI și copie a pașaportului seria - eliberat în 19.12.1996 depus la fila 29 verso dosar, din care rezultă că reclamantul are declarat domiciliul în Canada de la data de 19.12.1996. Faptul că reclamantul are domiciliul în Canada și nu în România,rezultă și din adeverința nr.481/6.06.1994 din care rezultă că reclamantul nu are domiciliul declarat în România-localitatea sau ci are proprietăți în aceste localități,ceea ce duce la concluzia per a contrario că,intr-adevăr reclamantul și-a stabilit domiciliul în Canada în 1996,de atunci nefăcând nici un demers în sensul stabilirii domiciliului în România. Mai mult,reclamantul în fata primei instanțe a declarat ca nu înțelege să își stabilească domiciliul în România dar consideră că este îndreptățit la emiterea actelor de identitate definitive, cartea de identitate provizorie refuzând aor idica, dar aceasta pretenție a reclamantului este neîntemeiata deoarece art. 25 alin.3 din OG 97/2003 prevede că "Cetățenii români nu pot avea în același timp decât un singur domiciliu și/sau o singură reședință. În cazul în care aceștia dețin mai multe locuințe, își pot stabili domiciliul sau reședința în oricare dintre ele" iar art.19 din OUG 97/2003 arata " (1) Cartea de identitate provizorie se eliberează în următoarele cazuri:
a) când persoana fizică nu posedă toate documentele necesare pentru eliberarea cărții de identitate;
b) în cazul cetățenilor români cu domiciliul în străinătate, care locuiesc temporar în România.
(2) Pentru cartea de identitate provizorie, termenul de valabilitate se stabilește de serviciul public comunitar de evidență a persoanelor, dar nu poate depăși un an."
Deci,cum reclamantul nu a înțeles să-și stabilească domiciliul în tara,nu i se poate elibera carte de identitate definitivă, motiv pentru care prima instanță, în baza articolelor arătate mai sus,a respins, acest capăt de cerere ca neîntemeiat.
Împotriva sentinței a declarat recurs reclamantul, înscrisul cuprinzând fraze fără legătură, care pornesc de la ideea unor abuzuri, greva foamei, drepturile omului, persecuție politică, șederea sa în Canada, pașaport expirat; contestă expulzarea din România, președintele țării l-a arestat, ca de altfel toate organele statului; susține greva foamei, de protest.
Examinând recursul, în raport de motivele invocate, cât și din oficiu, Curtea de Apel constată că nu este fondat și-l respinge conform următoarelor considerente:
Motivarea recursului nu are argumente, nici faptice, nici de natură juridică, fiind o simplă înșiruire de propoziții, din care s-ar desprinde nemulțumirile reclamantului, legate de expulzarea sa, arestarea sa, expirarea pașaportului, toate având repetate referiri la greva foamei, abuzuri și persecuții politice.
Înscrisul cuprinzând fraze fără legătură, care pornesc de la ideea unor abuzuri, greva foamei, drepturile omului, persecuție politică, șederea sa în Canada, pașaport expirat; contestă expulzarea din România, președintele țării l-a arestat, ca de altfel toate organele statului; susține greva foamei, de protest.
Examinând-se hotărârea recurată, se observă că prima instanță a depus eforturi remarcabile în a sintetiza și a desluși obiectul acțiuni, și a procedat legal și temeinic, prin analiza probelor administrate, concluzionând netemeinicia acțiunii, respectiv inadmisibilitatea unora din cereri, pe calea contenciosului administrativ.
Curtea de Apel nu a constatat incidența nici uneia din situațiile prevăzute de art. 304 Cod procedură civilă, astfel că recursul este nefondat și-l respinge ca atare.
Apoi, în dosarul nr-, Curtea de Apel Timișoara pronunță decizia civilă nr.182/14.02.2008, prin care respinge contestația în anulare formulată de contestatorul împotriva deciziei civile nr.975/8.XI.2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Guvernul României, Ministerul Justiției, Președinția României, Consilier, Primăria, Ocolul Silvic de sub M, Prefectul Județului T și Președintele României.
Considerentele avute în vedere de instanță la pronunțarea acestei hotărâri, au fost următoarele:
Prin contestația în anulare înregistrată la această instanță sub nr- contestatorul a solicitat în contradictoriu cu intimații Ministerul Internelor și Reformei Administrative, Guvernul României, Ministerul Justiției, Președinția României, Consilier, Primăria, Ocolul Silvic de sub M, Prefectul Județului T și Președintele României, anularea deciziei civile nr.975/8.XI.2007, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr-.
Contestația în anulare este inadmisibilă pentru considerentele mai jos reținute.
Astfel, contestația în anulare reprezintă o cale extraordinară de atac de retractare, fiind incidentă exclusiv pentru situațiile vizate de dispozițiile art.317 Cod procedură civilă, respectiv pentru necompetență sau vicii privind procedura citării și art.318 Cod procedură civilă, referitoare la greșeli materiale sau nepronunțarea asupra unui motiv de recurs.
Or, așa zisele motive invocate în susținerea contestației, constituie în fapt, o înșiruire incoerentă a unor noțiuni, cuvinte, fraze care nu conțin argumente juridice și de fapt, pentru a se putea analiza incidența în speța de față a dispozițiilor art. 317 și 318 Cod procedură civilă.
În cauza de față, revizuientul indică drept temei juridic al cererii de revizuire promovate prevederile art.322 pct.5 și 6 Cod procedură civilă, în temeiul cărora revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere (aliniatul 5) și dacă statul ori alte persoane juridice de drept public sau de utilitate publică, dispăruții, incapabilii sau cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să-i apare (aliniatul 6).
Având în vedere că cererea de revizuire privește hotărârile susredate și este bazată pe temeiurile juridice citate, văzând și motivele pe care revizuientul le invocă, redate astfel: "cerere de revizuire chemat în judecată Statul Român art.322 pct.5 - 6 Cod procedură civilă, prin care solicit instanței ca: după îndeplinirea procedurilor legale de citare și de administrare a probatoriului; neprezentarea tuturor; să constate refuzul nejustificat al pârâților, cererilor, întâmpinărilor, contestației în anulare, revizuiri formulate de persecutant - respinse nefundat, tardiv, pasiv; să oblige pe pârâți; de a acorda dreptul de persecuție, comisia pentru constatarea calității de luptător în rezistența anticomunistă: 1972 - 2000; să oblige pe pârâți la repararea pagubei ce i-a fost cauzată de 5.00.000 cinci sute mii euro".
Curtea constată că o astfel de cerere nu este admisibilă.
Revizuientul a beneficiat de acordarea asistenței juridice gratuite, prin intermediul unui apărător din oficiu desemnat, iar instanța a dat curs prevederilor art.129 Cod procedură civilă, pe parcursul desfășurării procesului, punând în vedere revizuientului să-și exprime clar obiectul cererii, cauza juridică a acțiunii sale, pentru aop utea încadra în normele legale incidente, dar acesta a depus mai multe înscrisuri al căror conținut excede în mare măsură cadrului procesual declanșat.
De aceea instanța, obligată să se pronunțe doar asupra obiectului cererii deduse judecății, potrivit prevederilor art.129 Cod procedură civilă, aliniat ultim, urmează să respingă calea de atac aleasă ca inadmisibilă.
Din formularea textului de lege aplicabil revizuirii rezultă cu claritate că hotărârile instanțelor de recurs, pot fi revizuite dacă ele evocă fondul cauzei, situație inexistentă în speță, unde recursul a fost respins, menținându-se starea de fapt stabilită de instanța de fond a cărei hotărâre a fost recurată, sau în care se soluționează, prin respingere, o contestație în anulare.
Tot în raport de temeiurile juridice ale revizuirii și a lipsei de conținut adecvat a cererii, instanța nu se poate pronunța asupra termenului de exercitare a revizuirii.
Date fiind constatările expuse, Curtea va adopta soluția respingerii cererii înregistrate în prezentul dosar de revizuientul.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII,
DECIDE:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuientul, în dosarul nr- al acestei instanțe.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, 16.10.2008.
PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,
- LIBER - - - -
GREFIER,
- -
RED:/10.12.08
TEHNORED:/11.12.08
2.ex./SM/
Primă instanță: Tribunalul Timiș
Judecător -
Instanța de recurs:Curtea de Apel Timișoara
Judecători - / /
Președinte:ClaudiaJudecători:Claudia, Victoria Catargiu, Anca Buta
