Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1031/2008. Curtea de Apel Timisoara

ROMANIA

CURTEA DE APEL TIMIȘOARA OPERATOR 2928

SECȚIA contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

DOSAR NR-

DECIZIA CIVILĂ NR. 1031

Ședința publică din 16 octombrie 2008.

PREȘEDINTE: Catargiu Victoria

JUDECĂTOR 2: Claudia LIBER -

JUDECĂTOR 3: Chiu Mircea Ionel

GREFIER: - -

S-au luat în examinare recursurile declarate de recurenții pârâți Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, Agenția Națională de Consultanță Agricolă B, Consiliu Județean T și Oficiul Județean de Consultanță Agricolă T împotriva sentinței civile nr. 387 CA din data de 15.04.2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimații reclamanți Despins, G, G, având ca obiect litigiu privind funcționarii publici.

La apelul nominal se prezintă pentru recurenții pârâți consilier juridic iar în reprezentarea intimații reclamanți avocat.

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, după care se constată că s-a depus la dosar de către recurentul pârât Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, notă de ședință, de către Agenția Națională de Consultanță Agricolă, precizări scrise iar de către Consiliul Județean T, întâmpinare, acte care se comunică reprezentantului intimaților reclamanți, acesta la rândul său depune la dosar punctul de vedere asupra excepției de nulitate a recursului declarat de Oficiul Județean de Consultanță Agricolă T care se comunică reprezentantei recurenților pârâți.

Nemaifiind formulate alte cereri, instanța acordă cuvântul părților în dezbaterea recursurilor.

Reprezentanta recurenților pârâți, solicită admiterea recursurilor așa cum au fost formulate, modificarea în tot a hotărârii atacate și respingerea acțiunii reclamanților ca neîntemeiată, fără cheltuieli de judecată.

Reprezentantul intimaților reclamanți, solicită respingerea recursurilor, a Oficiului Județean de Consultanță Agricolă T întrucât este nemotivat în termen conform concluziilor scrise depuse la dosar, fără cheltuieli de judecată.

CURTEA

Examinând recursurile, instanța constată următoarele:

Prin sentința civilă nr. 387 CA din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-, s-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune al reclamanților pentru perioada 02.03.2001 - 06.12.2004.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului

S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenției Naționale de Consultanță Agricolă.

S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanții,m, G, G, și în contradictoriu cu pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale B, Agenția Națională de Consultanță Agricolă B și Consiliul Județean T, pârât Oficiul Județean de Consultanță Agricolă

A obligat în solidar pârâții să acorde fiecărui reclamant tichetele de masă prevăzute de Legea nr. 142/1998, sau contravaloarea în lei, calculată la valoarea din ziua neacordării, după cum a evoluat în timp, începând cu data de 06.12.2004 și până la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, precum și să acorde în continuare tichetele de masă prevăzute de aceiași lege.

A luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.

Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut următoarele:

În ceea ce privește excepția prescripției dreptului material la acțiune pentru perioada 02.03.2001 - 06.12.2004 tribunalul a constatat că această excepție este întemeiată, având în vedere că termenul general de prescripție este de 3 ani, potrivit art. 166 aliniatul 1 Codul Muncii, dar și potrivit art. 3 aliniatul 1 din Decretul nr. 167/1958. Cererea de chemare în judecată a fost introdusă la data de 06.12.2007, prin urmare reclamanții nu pot solicit5a drepturile bănești ce fac obiectul acțiunii decât pentru perioada 06.12.2004 la zi.

Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a, față de împrejurarea că începând cu anul 2005 s-a reorganizat activitatea de consultanță agricolă, oficiile județene trecând din subordinea consiliilor județene în subordinea Agenției Naționale de Consultanță Agricolă, agenție care este organizată în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale. Prin urmare, începând cu anul 2005 la zi această instituție are calitate procesuală pasivă, în calitate de ordonator principal de credite.

Instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Agenției Naționale de Consultanță Agricolă, Astfel, s-a arătat în art. 6 din nr.OG 22/2005 că oficiile județene de consultanță agricolă au trecut din subordinea Consiliilor județene, și respectiv consiliilor locale în subordinea Agenției Naționale de Consultanță Agricolă.

Tribunalul a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Consiliul Județean T, reținând că în perioada 2001 - 2005 statul aloca sumele necesare funcționării centrelor de consultanță agricolă din fiecare județ, sumele astfel primite fiind distribuite de către consiliile județene la consiliile în a căror rază teritorială se află centrele de consultanță agricolă din fiecare județ.

Totodată s-a reținut și dispoziția art. 6 din nr.OG 22/2005 mai sus enunțate.

În baza normei constituționale prevăzută de art. 41 aliniatul 2 privind dreptul la protecția socială a muncii și măsurile de protecție vizând inclusiv alocații individuale de hrana, legiuitorul parlamentar a elaborat Legea nr. 142/1998, unde la art. 1 aliniatul 1 se statuează "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator", iar la aliniatul 2 al aceluiași articol se arată că, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau, după caz, ale bugetelor locale, pentru unitățile din sectorul bugetar, și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.

Probele cauzei atestă cu puterea evidenței că reclamanții sunt salariați funcționând în cadrul Oficiului Județean de Consultanță Agricolă T, îndeplinind diferite funcții, adică au calitatea de salariați în cadrul sectorului bugetar datorită finanțării de la bugetul de stat, împrejurare față de care și reclamanții aveau și au în continuare dreptul să primească o alocație individuală de hrană lunară sub forma unor tichete de masă așa cum acestea sunt stabilite prin Legea nr. 142/1998, act normativ emis în executarea normei juridice prevăzută de art. 41 aliniatul 2 din Constituția României, deoarece prin încasarea unor asemenea alocații se asigură reclamanților o protecție privind securitatea muncii, constând în posibilitatea de a-și asigura zilnic hrana la locul de muncă în situația în care angajatorul nu poate oferi condiții în vederea asigurării hranei zilnice la locul de muncă.

Împrejurarea că actele normative speciale, prevăd posibilitatea acordării tichetelor de masă fără a stabili în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, precum și faptul că sumele necesare nu au fost cuprinse în bugetul ordonatorului principal de credite, este irelevantă în pricină, deoarece acordarea tichetelor în cauză, reprezintă un drept ce decurge din lege, iar pârâții angajatori. Aveau obligația la conturarea bugetului să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în vederea acordării acestor drepturi chiar de la data intrării în vigoare a Legii nr. 142/1998.

În același timp, art. 2 punctul 1 din declarația Universală a Drepturilor Omului este apărătorul oricăror discriminări, iar la art. 14 din această normă internațională se interzice orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate în speță sectorul bugetar.

În plan intern, art.5 din interzice discriminarea directă sau indirectă față de un salariat în cadrul relațiilor de muncă, iar la art. 1 aliniatul 1 din nr.OG 137/2000, privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, prevede că "prin discriminare se înțelege orice deosebire, excludere, restricție sau preferința pe baza de naționale, etnice, limba, religie, categorie socială . Ori apartenența la o categorie defavorizatoare, precum și orice alt criteriu care are ca scop sau efect, restrângerea ori înlăturarea recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate a drepturilor omului și libertăților fundamentale ori a drepturilor recunoscute de lege în domeniul public, economic, social, cultural sau în orice alte domenii ale vieții publice".

Totodată, aliniatul 2 al art. 2 din același act normativ stabilește că "sunt discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane pe baza criteriilor prevăzute de aliniatul 1 față de alte persoane în afara cazului în care aceste prevederi, criterii sau practici sunt justificate obiectiv de un scop legitim, iar metodele de atingere sunt adecvate și necesare.

Prin neacordarea tichetelor de masă funcționarilor publici li se crează un tratament diferențiat, discriminatoriu și această măsură nu poate fi apreciată că ar avea un scop legitim atâta timp cât prin ea nu se realizează o îmbunătățire a salarizării, iar respectiva categorie profesională este plasată într-o situație discriminatorie față de alte categorii profesionale, între care și funcționarii publici și personal contractual din alte segmente ale sectorului bugetar.

Așa fiind, în temeiul art. 1 din Legea nr. 142/1998, art. 1 și următoarele din Legea nr. 193/2006, art. 41 aliniatul 2 art. 53 din Constituția României, art.5 din art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, raportat la ART. 1, art. 8, art.10 și art. 18 din Legea nr. 554/2004, acțiunea a fost admisă în parte, în sensul că a obligat în solidar pârâții să acorde fiecărui reclamant tichetele de masă prevăzute de legea nr. 142/1998, sau contravaloarea în lei, calculată la valoarea din ziua neacordării după cum a evoluat în timp, începând cu data de 06.12.2004 și până la data rămânerii definitive a prezentei sentințe, precum și să acorde în continuare tichetele de masă prevăzute de aceeași lege.

Împotriva acestei hotărâri, au declarat recurs pârâții Oficiul Județean de Consultanță Agricolă T, Consiliul Județean T, Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția Națională de Consultanță Agricolă

Recurentul Oficiul Județean de Consultanță Agricolă T, nu a motivat recursul astfel că în temeiul prevăzute de art. 306 din Codul d e procedură civilă, instanța urmează să constate că recursul este nul.

Consiliul Județean T, a solicitat prin motivele de recurs, modificarea sentinței și respingerea acțiunii având în vedere că din anul 2005, reclamanții au relații de serviciu, numai cu pârâtul Oficiul Județean de Consultanță Agricolă T, întrucât prin nr.OG 22 din 27 ianuarie 2005, s-a reorganizat activitatea de consultanță agricolă, iar oficiile județene au trecut din subordinea consiliilor județene în subordinea Agenției Naționale de Consultanță Agricolă, care este organizată și funcționează în subordinea Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale.

Având în vedere, această împrejurare, instanța urmează ca în temeiul prevăzut de art. 312 punctul 3 din Codul d e procedură civilă, să admită recursul pârâtului Consiliul Județean T și să modifice sentința, în sensul respingerii acțiunii reclamanților față de acest pârât, pentru lipsa calității procesuale pasive în această cauză.

Pârâții recurenți Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția Națională de Consultanță Agricolă, au solicitat modificarea sentinței și respingerea acțiunii reclamanților în principal ca inadmisibilă, iar în subsidiar, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, se arată că, sentința recurată a fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, în sensul că, deoarece Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale este o autoritate a administrației publice centrale, competența materială revine în primă instanță Curții de Apel și nu Tribunalului. S-a mai reținut de acest pârât, că nu are calitate procesuală pasivă în cauză, deoarece, reclamanții sunt angajați ai Oficiului Județean de Consultanță Agricolă

Pe fond, recurenții susțin că instanța de fond a pronunțat o sentință nelegală, prin încălcarea dispozițiilor Legii nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă și ale legilor bugetelor de stat pe anii 2001-2006, care prevăd că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, iar aceste drepturi nu au fost cuprinse în bugetul acestor pârâte.

Recursurile formulate de cele două pârâte sunt nefondat.

Din examinare hotărârii instanței de fond, prin prisma criticilor formulate în recurs și din oficiu, conform art. 306 aliniatul 2 Cod procedură civilă, rezultă că prima instanță a reținut corect starea de fapt, pe baza actelor și probelor de la dosar și în mod legal a admis acțiunea reclamanților față de aceste pârâte.

Prima instanță, în mod legal a respins excepțiile invocate de pârâți, privind lipsa calității procesuale pasive a cestora și a apreciat că cele două pârâte au calitate procesuală pasivă în cauză, alături de pârâtul Oficiul Județean de Consultanță Agricolă T, având în vedere că activitatea de consultanță agricolă este subordonată acestei pârâte, iar din anul 2005, au trecut din subor5dinea Consiliului Județean T în subordinea acestei pârâte, care au și calitatea de ordonator principali secundari și terțiari de credite. Prima instanță a apreciat că este competentă să soluționeze prezenta cauză deoarece reclamanții sunt în raporturi de muncă cu Oficiul Județean de Consultanță Agricolă T iar, celelalte două pârâte în calitate de organe ierarhice superioare, sunt obligate să-i asigure fondurile bănești necesare pentru o bună și legală activitate.

Prima instanță în mod corect a admis acțiunea reclamanților, în temeiul prevăzut de art. 1 din Legea nr. 142/1998, privind acordarea tichetelor de masă, cu modificările și completările ulterioare, care prevăd că salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sector bugetar, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma de tichete de masă, suportat integral pe costuri de angajator.

Având în vedere considerentele arătate mai sus, instanța urmează ca în temeiul prevăzut de art. 312 punctul 1 din Codul d e procedură civilă să respingă recursurile acestor pârâți ca nefondate, și să mențină sentința tribunalului ca temeinic

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII,

DECIDE:

Constată nul recursul declarat de pârâtul Oficiul Județean de Consultanță Agricolă T împotriva sentinței civile nr. 387 din 15 aprilie 2008, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr-.

II. Admite recursul declarat de pârâtul Consiliul Județean T împotriva aceleiași sentințe. Modifică sentința și respinge acțiune reclamanților împotriva acestui pârât.

III. Respinge recursurile declarate de pârâții Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale și Agenția Națională de Consultanță Agricolă B împotriva aceleiași sentințe.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședința publică din 16 octombrie 2008.

PREȘEDINTE, JUDECĂTOR, JUDECĂTOR,

- - LIBER - - - -

GREFIER,

- -

Red. /20.11.2008

Tehnodact / 2 ex./24.11.2008

Prima instanță: Tribunalul Timiș - Judecători,

Președinte:Catargiu Victoria
Judecători:Catargiu Victoria, Claudia, Chiu Mircea Ionel

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Litigiu privind funcționarii publici (legea nr.188/1999) . Decizia 1031/2008. Curtea de Apel Timisoara