Alte cereri. Decizia 107/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 107/CA
Ședința publică de la 20 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă -, domiciliată în T,-, -.B,.18, împotriva sentinței civile nr. 1778/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, cu sediul în T,-, jud. T, având ca obiect DREPTURI.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e pr. civilă.
În referatul oral făcut asupra cauzei grefierul de ședință învederează asupra recursului formulat de reclamantă care este motivat, scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
Se solicită judecata cauzei în lipsă.
Curtea constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin cererea înregistrată sub nr- la Tribunalul Tulcea, reclamanta, a chemat în judecată pe pârâta Direcția de Muncă și Protecție Socială T, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să fie obligată pârâta la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuia să beneficieze în temeiul prevederilor Legii nr.142/09.07.1998 privind acordarea tichetelor de masă, începând cu 9 iunie 2005, actualizată cu indicele de inflație, până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că potrivit prevederilor exprese și imperative ale art.1 alin.1 din Legea nr.142 din 9 iulie 1998, "Salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și a celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite în continuare angajator, pot primi o alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral de costuri de angajator".
Reclamanta a învederat instanței faptul că, atâta timp cât se înscrie în categoria de salariat în sectorul bugetar și în același timp există salariați în diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă (medici, diferiți funcționari publici, etc.), acest aspect reprezintă în realitate o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art.41, al.2, art.53 din Constituție, art.5 al.3 din Codul Muncii și art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzice orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale din același sector de activitate, în cazul de față, sectorul bugetar.
Totodată, acordarea acestor tichete în funcție de voința angajatorului și anume includerea sau nu a sumelor în bugetul de stat, constituie și o restrângere a dreptului la protecție socială a sa, care nu se impune în condițiile în care nu există nici o dovadă că o asemenea restrângere ar avea un caracter necesar într-o societate democratică.
Posibilitatea acordării tichetelor în funcție de voința angajatorului și anume, includerea sau nu în buget a sumelor de bani cu acest scop, este neîntemeiată și nejustificată. Astfel, pur și simplu este lăsat la aprecierea angajatorului aplicarea unor norme de protecție a muncii și a salariatului, care fie niciodată nu va aloca sumele respective în favoarea salariaților, fie va aloca după preferințe, numai anumitor domenii din sectorul bugetar, creându-se astfel o situație discriminatorie între salariații din diferite domenii din cadrul sectorului bugetar.
De asemenea, potrivit art.1084 din Codul civil daunele interese ce sunt debitele creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul care a fost lipsit, ori în speță este de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu. Astfel, potrivit practicii judiciare constante în materie, în mod justificat s-a solicitat actualizarea creanței conform indicelui de inflație.
Prin aplicarea discriminatorie a Legii nr.142/1998, s-a încălcat în mod flagrant un drept fundamental, acela al egalității tuturor cetățenilor români în fața legii, drept acordat și garantat de Constituția României, precum și de prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului adoptată la Strasbourg în anul 1950.
Legea nr.142/1998 a prevăzut și pentru salariații din unitățile bugetare dreptul de a primi tichete de masă, însă în cazul reclamantei acest drept nu a fost acordat, creându-se astfel o gravă discriminare față de alte categorii de salariați din domeniul bugetar. Totodată, mai arată că prin legile bugetului de stat s-a restrâns dreptul instituit de Legea nr.142/1998, iar prin aplicarea acestei legi, doar la unele categorii de salariați din domeniul bugetar se încalcă dreptul fundamental al egalității tuturor cetățenilor români în fața legii, drept acordat de Constituția României, precum și de prevederile art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
În baza art.41 din Constituția României, salariații au dreptul la protecția socială a muncii, iar măsurile de protecție privesc securitate și igiena muncii, regimul de lucru al femeilor și tinerilor, instituirea unui salariu minim pe economie, repaus săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiții grele precum și în alte situații specifice.
În calitate de salariat, funcționar public la o instituție bugetară datorită alocării veniturilor de către stat prin organele sale abilitate, avea și are în continuare dreptul să primească o alocație individuală de hrană lunară sub forma unor tichete de masă.
Prin înscrierea unor asemenea alocații i se asigură o protecție privind securitatea muncii, constând în posibilitatea de a-i asigura zilnic hrana la locul de muncă, în condițiile în care angajatorul se afla în imposibilitatea de a oferi condiții în vederea asigurării hranei zilnice la locul de muncă.
Faptul că Legea nr.142/1998 prevede posibilitatea acordării tichetelor de masă fără să stabilească în sarcina angajatorului obligativitatea acordării acestora, nu înseamnă în mod automat că reclamanta nu a avut dreptul la asemenea tichete.
La acordarea acestora trebuie să se țină în primul rând seama de caracterul și natura lor, acestea fiind măsuri de protecție al salariaților pentru asigurarea securității muncii și a unor condiții optime la locul de muncă.
Indiferent că sunt sau nu, prevăzute în bugetul anual sume cu această destinație, pârâți-angajatori au obligația să acorde aceste tichete și să solicite alocarea și virarea fondurilor necesare în acest scop, respectivele tichete, reprezentând măsuri de protecție ale reclamantei în calitate de salariat în sector bugetar.
Luând în considerare termenul de prescripție de 3 ani reglementat de Decretul nr.167/1958, acest drept solicită să-i fie acordat începând cu luna ianuarie 2004.
În dovedire, reclamanta a depus la dosarul cauzei ordinul nr.401/09.06.2005.
În apărare, pârâta la data de 01 august 2007 formulat întâmpinare solicitând respingerea acțiunii reclamantei ca fiind neîntemeiată.
La data de 20 septembrie 2007, reclamanta și-a precizat cererea în sensul că solicită tichetele pentru perioada 9.06.2005-31.12.2007.
Prin Sentința civilă nr. 1778/11.10.2007, Tribunalul Tulceaa respins acțiunea formulată de reclamanta, în contradictoriu cu pârâta DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ T, ca nefondată.
Pentru a pronunța această soluție instanța a reținut că, potrivit art.1 alin.1 din Legea nr.142/1998, "salariații din cadrul societăților comerciale, regiilor autonome și din sectorul bugetar, precum și din cadrul unităților cooperatiste și al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal, prin încheierea unui contract individual de muncă, denumite angajator, pot primi alocație individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator", iar potrivit alin.2 al aceluiași articol, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat sau ale bugetelor locale și în limita bugetelor de venituri și cheltuieli pentru celelalte categorii de angajatori.
Rezultă deci, că Legea nr.142/1998 nu stabilește în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept ci instituie doar o posibilitate, lăsând la latitudinea angajatorului care, în limita disponibilităților bugetare, să acorde sau nu această bonificație.
Nu se poate susține că prin acordarea tichetelor de masă dintre categoriile de salariați din unitățile bugetare s-a ajuns la aplicarea discriminatorie a legii,încălcându-se principiul legalității tuturor cetățenilor români în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce în speță nu se verifică, fiind vorba despre instituții diferite, având buget de venituri și cheltuieli diferite și aparținând de alte ministere, chiar dacă toate sunt bugetare.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, care a criticat soluția instanței de fond ca fiind netemeinică și nelegală.
În motivarea recursului s-a arătat că prin neacordarea dreptului de a primi tichete de masă s-a creat o gravă discriminare față de celelalte categorii de salariați din sistemul bugetar care primesc acest drept, încălcându-se astfel dreptul fundamental al egalității tuturor cetățenilor români în fața legii, prevăzut de Constituție precum și de art.14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Unitățile bugetare nu pot fi clasificate în mai multe categorii, în funcție de finanțarea lor iar când legiuitorul a stabilit acordarea tichetelor de masă a făcut-o pentru toți angajații din unitățile bugetare.
Pârâta legal citată nu a formulat întâmpinare.
Examinând cauza prin prisma motivelor invocate ce pot fi încadrate în prevederile art.304 pct.9 pr.civ. Curtea constată că recursul nu este fondat.
Astfel, instanța de fond a apreciat în mod corect dispozițiile art.1 din Legea nr.142/1998 privind tichetele de masă reținând că acordarea acestora constituie doar o facultate pentru angajator și nu o obligație, condiționată de limitele prevăzute în bugetul de stat sau în bugetele locale.
Nu se poate susține că neacordarea acestui beneficiu constituie o încălcare a dreptului la protecția socială sau că ar crea o situație discriminatorie între salariații diferitelor sectoare de activitate.
Un astfel de drept nu reprezintă un drept fundamental pentru protecția socială, ci constituie doar un avantaj, recunoscut de lege, pe care angajatorul poate să-l acorde salariatului său. Prin urmare, neacordarea tichetelor de masă nu reprezintă o măsură care ar putea conduce la lipsirea de substanță a dreptului la protecția socială.
De asemenea, potrivit OG nr.137/2000, sunt considerate discriminatorii prevederile, criteriile sau practicile aparent neutre care dezavantajează anumite persoane, pe baza criteriilor prevăzute în ordonanță, față de alte persoane. Or, nu se poate vorbi de existența unei situații discriminatorii în cauză, situație care presupune o restrângere, înlăturare a recunoașterii, folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale sau a drepturilor recunoscute de lege. Recurenta nu a dovedit discriminarea în raport de alte categorii profesionale care își desfășoară activitatea în condiții identice sau cel puțin echivalente.
Pentru considerentele expuse, apreciind că motivele invocate de recurentă sunt nefondate, urmează a respinge recursul ca atare în baza art.312 alin.1 Cod de procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativ declarat de recurenta reclamantă -, domiciliată în T,-, -.B,.18, împotriva sentinței civile nr. 1778/11.10.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea în dosarul nr- în contradictoriu cu intimata pârâtă - DIRECȚIA DE MUNCĂ ȘI PROTECȚIE SOCIALĂ, cu sediul în T,-, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi 20 Februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond - (jud.red.DN)
Tehnored.dec.jud. - -
2 ex./26.02.2008
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
