Excepție nelegalitate act administrativ. Decizia 104/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ,
CONTENCIOS ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR. 104/CA
Ședințapublică din data de 20 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Nastasia Cuculis
JUDECĂTOR 2: Mihaela Davidencu Șerban
JUDECĂTOR 3: Elena Carina Gheorma
Grefier - - -
Pe rol judecarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenții pârâți - CONSILIUL LOCAL C, cu sediul în C,- și SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE ȘI TAXE ȘI ALTE VENITURI LA BUGETUL LOCAL C, cu sediul în C,-, împotriva Sentinței civile nr. 157/7.02.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (nr. în format vechi 746/CA/2006, în contradictoriu cu intimata reclamantă - SC SRL, cu sediul în C,-, având ca obiect excepție nelegalitate act administrativ.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită, părțile fiind citate cu respectarea dispozițiilor art. 87 și următoarele din Codul d e procedură civil.
În referatul oral făcut asupra cauzei, grefierul de ședință învederează asupra recursului formulat de pârâți care este declarat și motivat în termen, scutit de plata taxei judiciare de timbru.
Se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 pct.2 Cod procedură civilă.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin.2 Cod procedură civilă.
CURTEA,
Asupra recursului în contencios administrativ de față:
Prin excepția de nelegalitate invocată din oficiu de instanță în cauza ce formează obiectul dosarului nr.3473/2006 al Judecătoriei Constanța, s-a solicitat constatarea nelegalității 480/2004 Anexa 1.5 pct.3.
În fapt s-a menționat că excepția de nelegalitate se referă la conformitatea dispozițiilor legale cu disp. unui act normativ cu forță juridică superioară, respectiv art.261 raportat la art.263 alin(4) din Legea 571/2003.
Taxa instituită de Codul fiscal reprezintă o taxă locală prevăzută de Cap.IV din Titlul IX privind impozitele și taxele locale, se plătește conform art.261 alin (2) din Cod la bugetul local, iar finalitatea sa este identică cu aceea a taxei stabilită prin dispozițiile anexei 1.5 pct.3 din 480/2004.
Pârâtul - Serviciul Public de Impozite, Taxe și alte Venituri ale Local C prin - Note scrise - a invocat inadmisibilitatea excepției de nelegalitate a unui act administrativ unilateral adoptat anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004 raportat la principiul neretroactivității legii.
Prin - Concluzii scrise - a solicitat respingerea excepției de nelegalitate întrucât din coroborarea disp.art.38 din Legea nr.215/2001 și art.282 alin(1) din Legea nr.571/2003 Consiliul Local C are abilitarea de a institui taxe speciale de a stabili și sancționa contravenții.
În privința existenței dublei impuneri, a solicitat instanței să aibă în vedere disp.art.261 alin (1) din Codul fiscal care stabilesc o taxă anuală pentru proprietatea pe mijloc de transport, taxă care potrivit art.295 alin (4) din același cod constituie venit la bugetul local.
Plata taxei locale incumbă persoanei care folosește trama stradală având și o destinație precisă - menținerea și întreținerea tramei.
În consecință cele două taxe sunt diferite, întrucât prima se referă la proprietatea asupra unui mijloc de transport, care se înmatriculează în România, iar cea de a doua vizează folosirea căilor rutiere la nivel local.
La termenul din data de 01.11.2006, instanța în considerarea art.129 alin.(5) Cod pr.civilă a luat act de întregirea cadrului procesual prin citarea în cauză a Consiliului Local C emitentul actului administrativ.
Prin Sentința civilă nr. 157/07.02.2007 pronunțată de Tribunalul Constanțaa fost respinsă excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate, invocată de pârâți și admisă excepția de nelegalitate invocată din oficiu de Judecătoria Constanța, constatându-se nelegalitatea anexei 1.5 pct.3 din nr. 480/2004 referitoare la taxa pentru folosirea tramei stradale de către autovehiculele de transport marfă pe raza Municipiului C, adoptată de Consiliul Local
Pentru a pronunța această soluție instanța de fond a reținut, în ceea ce privește excepția inadmisibilității, că hotărârea atacată este un act administrativ unilateral cu caracter normativ, iar legalitatea acestuia poate fi cercetată oricând, nefiind vorba de încălcarea principiului neretroactivității legii civile întrucât procedura prevăzută de art. 4 din Legea nr. 554/2004 este de imediată aplicare.
În ceea ce privește fondul excepției, s-a reținut că una din atribuțiile principale ale consiliului local o constituie stabilirea impozitelor și taxelor speciale, în condițiile legii, scopul acestor prevederi fiind în sensul plății de către persoanele fizice sau juridice a serviciilor prestate acestora de către instituțiile publice.
Prin anexa 1.5 pct.3 din nr. 480/2004 s-a instituit taxa folosire tramă stradală de către autovehicule transport marfă pe raza Municipiului C, taxa fiind achitată la eliberarea "autorizației de circulație".
Instituirea taxei este fundamentată de necesitatea menținerii în stare de funcționare a arterelor rutiere din Municipiul C și se utilizează pentru reabilitarea, întreținerea și menținerea tramei stradale din Municipiul
Taxa este datorată de persoanele fizice și juridice care dețin autovehicule de transport marfă, pentru circulația pe străzile prevăzute în hotărâre.
Actul administrativ prevede taxa în funcție de masa totală maximă autorizată, autovehiculele exceptate de la plata taxei, modalitatea de plată și sancțiunile contravenționale.
Hotărârea Consiliului Local nr.480/2004 a fost adoptată astfel cum se precizează în preambulul acesteia în temeiul Legii nr.571/2003 privind Codul fiscal și art. 26 din OUG nr.45/2003 privind finanțele publice locale.
Potrivit art.282 - Cod fiscal - taxele speciale sunt adoptate de autoritățile locale în scopul funcționării unor servicii publice create în interesul persoanelor fizice și juridice în cuantumul stabilit de OUG nr.45/2003.
Art.26 din OUG nr.45/2003 privind finanțele publice locale, prevede că pentru funcționarea unor servicii publice locale, consiliile locale pot adopta taxe speciale iar veniturile obținute se utilizează integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate, pentru înființarea serviciilor precum și pentru finanțarea cheltuielilor de întreținere și funcționare ale acestora.
(3) din același act normativ dispune - " Prin regulamentul aprobat de consiliile locale, județene și Consiliul general al Municipiului B după caz, se vor stabili condițiile și sectoarele de activitate în care se pot institui taxe speciale, modul de organizare și funcționare al serviciilor publice pentru care se propun taxele respective, modalitățile de consultare și de obținere a acordului persoanelor fizice și juridice beneficiare ale serviciilor respective".
Instanța a mai reținut că legiuitorul a prevăzut instituirea unor taxe speciale (astfel cum sunt definite în cap.lX din Codul fiscal), condiționate de cerințele impuse de textele de lege enunțate din art.26, în considerarea faptului că, taxele sunt reglementate ca obligații bugetare datorate de persoane fizice sau juridice care solicită o anumită activitate din partea unor instituții sau beneficiază de servicii publice.
Dacă în cazul impozitului lipsește total obligația unui serviciu direct din partea statului, situația este inversă în cazul taxelor, mărimea acestora fiind influențată de natura serviciului prestat.
Din materialul probator - documentația avută în vedere la adoptarea actului administrativ,nu rezultă că pârâtul Consiliul Local Cap rocedat la adoptarea unor taxe speciale pentru servicii către persoane fizice sau juridice în aplicarea dispozițiilor art. 26 alin.(3) din OUG 45/2003- întrucât nu a fost adoptată o hotărâre a consiliului local care să stabilească regulamentul prin care să se determine condițiile de percepere a taxelor de folosire a drumurilor publice, situație în care actul administrativ apare nelegal.
În privința principiului unicității taxei reglementat de Codul Fiscal, instanța a reținut că acesta nu a fost încălcat, în condițiile în careart.261 Cod fiscal - instituie taxă anuală pentru mijloacele de transport înmatriculate în Româniadeținute de persoane fizice sau juridice, taxă care nu se suprapune peste aceea instituită de Anexa 1.5 pct.3 din 480/2004.
De asemenea, autoritatea locală, în adoptarea taxei ce face obiectul excepției de nelegalitate, nu a avut în vedere, nici dispozițiile art.26 alin.(7) din OUG 45/2003, respectivîncasarea taxelor speciale într-un cont distinct, deschis în afara bugetului local utilizat în scopurile pentru care au fost înființate, iar contul de execuție aprobat de Consiliul Local.
Împotriva sentinței menționate au declarat recurs intimații Consiliul Local C și C care au criticat soluția primei instanțe ca fiind nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului s-a arătat că este inadmisibilă excepția de nelegalitate a unui act administrativ unilateral adoptat anterior intrării în vigoare a Legii nr. 554/2004 raportat la principiul neretroactivității legii civile și la principiul fundamental al contenciosului administrativ potrivit căruia legalitatea unui act administrativ se verifica și se apreciază în raport cu prevederile legale în vigoare la data adoptării actului administrativ respectiv. Taxa pentru folosire tramă stradală a fost instituită prin 480/2004 adoptată de către Consiliul local la data de 23.12.2004 când dispozițiile Legii nr. 554/2004 nu erau în vigoare, legea contenciosului administrativ producând efecte începând cu data de 07.01.2005.
Au susținut recurenții, în esență, că dispozițiile art. 26 alin.3 din OUG 45/2003 prevăd că prin regulament aprobat de Consiliul Local se vor menționa condițiile și sectoarele de activitate în care se pot institui taxe speciale, modul de organizare și funcționare a serviciilor publice pentru care se propun taxele respective, modul de consultare și de obținere a acordului. Acest lucru s-a realizat prin anexa 12 a 480/2004 care cuprinde Regulamentul privind adoptarea taxelor speciale.
În ceea ce privește faptul că nu s-a arătat în ce măsură societatea reclamantă este beneficiara unui astfel de serviciu public, au motivat recurenții că dacă nu ar fi beneficiat, nu ar fi fost depistată circulând pe arterele Municipiului C această taxă fiind destinată menținerii în stare de funcționare a arterelor din oraș.
Au mai susținut recurenții că taxa în litigiu nu aduce atingere principiului unicității deoarece este diferită de taxa anuală pe proprietate prevăzută de art.261 alin.1 Cod fiscal, având și o finalitate diferită.
Intimata, legal citată, nu a formulat întâmpinare.
Examinând cauza sub aspectul motivelor invocate, Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art.4 din Legea nr.554/2004 "Legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată oricând în cadrul unui proces, pe cale de excepție, din oficiu sau la cererea părții interesate".
Dispozițiile art.4 din Legea nr.554/2004 consacră în mod expres o cale procesuală pentru analizarea legalității unui act administrativ de care depinde soluționarea unei alte cauze și stabilește condițiile în care se poate invoca o atare excepție și procedura de judecată.
Prin urmare, de la momentul intrării în vigoare a noii legi a contenciosului administrativ, se poate invoca în orice proces excepția de nelegalitate prevăzută de art.4.
Având în vedere că prin Legea nr.554/2004 s-a consacrat expres instituția procesuală a excepției de nelegalitate, nu se poate admite ca partea să fie limitată în accesul la o astfel de instituție și să fie obligată să recurgă la principiile generale de drept aplicabile anterior intrării în vigoare a Legii nr.554/2004, principii ce dădeau posibilitatea invocării excepției de ilegalitate pe cale incidentală, fără o judecată propriu-zisă și fără respectarea dreptului la apărare al emitentului actului administrativ.
Astfel, nu poate fi reținută inadmisibilitatea excepției de nelegalitate invocată de recurent întrucât principiul neretroactivității legii civile privește normele de drept substanțial și nu cele de procedură, care sunt de imediată aplicare. Cum normele din legea contenciosului administrativ vizate de recurent reglementează procedura de judecare a excepției de nelegalitate, fiind deci de imediată aplicare, rezultă că nu a fost încălcat principiul neretroactivității legii, deși aceste norme au fost aplicate unor acte administrative emise anterior intrării in vigoare a Legii nr.554/2004.
Prin aplicarea procedurii prevăzute de Legea nr.554/2004 nu se va aduce atingere însă principiului fundamental al contenciosului administrativ arătat de recurent, deoarece legalitatea actului va fi apreciată tot în funcție de legea substanțială în vigoare la data adoptării acestuia.
Față de cele arătate, Curtea constată că sesizarea instanței de contencios-administrativ s-a făcut cu respectarea legii în vigoare la momentul invocării excepției de nelegalitate.
Cu privire la fondul litigiului Curtea reține că legiuitorul a instituit prin titlul IX din Codul fiscal obligația tuturor persoanelor fizice și juridice, în calitatea lor de contribuabili, de a contribui în limitele și în condițiile legii, prin taxele și impozitele locale stabilite de consiliile locale, la cheltuielile publice locale.
În accepțiunea Codului fiscal (art.282), taxele speciale sunt acele taxe instituite pentru funcționarea unor servicii publice locale create în interesul unor persoane fizice sau juridice. Ele pot fi adoptate de consiliile locale pentru servicii publice locale, în anumite domenii și cuantumuri stabilite în conformitate cu prevederile OUG 45/2003 privind finanțele publice locale.
Prin anexa nr.1.5 pct.3 la nr.480/2004 s-a instituit "taxa folosire tramă stradală de către autovehiculele de transport marfă pe raza Municipiului C pe străzile de trafic ușor, mediu și greu", taxă ce este datorată de persoanele fizice și juridice care dețin autovehicule de transport marfă, pentru circulația pe anumite străzi, în funcție de masa totală maxim autorizată. Sustragerea de la plata taxei constituie contravenție și se sancționează cu amendă, sancțiunea aplicându-se persoanei căreia îi aparține mijlocul de transport.
Recurentul a susținut că taxa folosire tramă stradală este o taxă specială, fundamentată pe necesitatea menținerii în stare de funcționare a arterelor rutiere din oraș, constituind venit cu destinație specială pentru reabilitarea, întreținerea și menținerea tramei stradale.
Dispozițiile art.26 din OUG nr.45/2003 privind finanțele publice locale reglementează modul de instituire a taxelor speciale pentru funcționarea unor servicii publice locale. În acest sens se prevede că:
"(1) Pentru funcționarea unor servicii publice locale, create în interesul persoanelor fizice și juridice, consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului B, după caz, aprobă taxe speciale.
(2) Cuantumul taxelor speciale se stabilește anual, iar veniturile obținute din acestea se utilizează integral pentru acoperirea cheltuielilor efectuate pentru înființarea serviciilor publice locale, precum și pentru finanțarea cheltuielilor de întreținere și funcționare ale acestor servicii.
(3) Prin regulamentul aprobat de consiliile locale, județene și Consiliul General al Municipiului B, după caz, se vor stabili condițiile și sectoarele de activitate în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare și funcționare a serviciilor publice pentru care se propun taxele respective, modalitățile de consultare și de obținere a acordului persoanelor fizice și juridice beneficiare ale serviciilor respective.
-
(6) speciale se încasează numai de la persoanele fizice și juridice care se folosesc de serviciile publice locale pentru care s-au instituit taxele respective.
(7) speciale, instituite potrivit prevederilor prezentului articol, se încasează într-un cont distinct, deschis în afara bugetului local, fiind utilizate în scopurile pentru care au fost înființate, iar contul de execuție al acestora se aprobă de consiliul local, județean sau Consiliul General al Municipiului B, după caz."
Prin urmare, Consiliul Local al Municipiului C este abilitat prin lege să instituie taxe speciale pentru funcționarea unor servicii publice, însă stabilirea acestor taxe trebuie să respecte condițiile impuse de lege. Autoritatea publică locală este obligată să fixeze mai întâi, prin regulament, condițiile și sectoarele de activitate în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare și funcționare a serviciilor publice pentru care se propun taxele respective, modalitățile de consultare și de obținere a acordului persoanelor fizice și juridice beneficiare ale serviciilor respective.
În speță, prin instituirea taxei "folosire tramă stradală" nu se încalcă principiul unicității instituit de art. 261-263 Cod fiscal deoarece pentru același serviciu nu sunt stabilite mai multe taxe datorate de contribuabili, această taxă specială nefiind identică cu taxa auto care în realitate este un impozit pe proprietate.
Față de dispozițiile imperative din art.26 din OUG nr.45/2003 Curtea reține că instanța de fond în mod corect a constatat nelegalitatea taxei "folosire tramă stradală" întrucât prealabil adoptării actului administrativ contestat nu s-a aprobat regulamentul prin care să se stabilească condițiile și sectoarele de activitate în care se pot institui taxele speciale, modul de organizare și funcționare a serviciilor publice pentru care se propun taxele respective, modalitățile de consultare și de obținere a acordului persoanelor fizice și juridice beneficiare ale serviciilor respective.
În lipsa unui regulament aprobat de Consiliul local în conformitate cu dispozițiile art.26 alin.3, instituirea oricărei taxe speciale apare ca nelegală.
Scopul instituirii unei astfel de taxe, scop afirmat de către recurentă ca fiind acela de a menține în stare de funcționare arterele rutiere din oraș, nu reprezintă un temei suficient pentru a justifica legalitatea taxei.
Faptul că există la nivelul Consiliului Local C un serviciu public de colectare a taxei de tramă stradală nu prezintă relevanță în cauză cât timp nu au fost respectate dispozițiile legale privind instituirea taxei speciale.
Pentru considerentele expuse, văzând că motivele de recurs invocate sunt neîntemeiate, Curtea urmează ca în temeiul art.312 alin.1 Cod procedură civilă să respingă recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge excepția inadmisibilității ca nefondată.
Respinge ca nefondat recursul în contencios administrativ declarat de recurenții pârâți - CONSILIUL LOCAL C, cu sediul în C,-, SERVICIUL PUBLIC DE IMPOZITE ȘI TAXE ȘI ALTE VENITURI LA BUGETUL LOCAL C, cu sediul în C,-, împotriva Sentinței civile nr. 157/7.02.2007, pronunțată de Tribunalul Constanța în dosarul nr- (nr. în format vechi 746/CA/2006), în contradictoriu cu intimata reclamantă - SC SRL, cu sediul în C,-.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2008.
Președinte, - - | Judecător, - - - | Judecător, - - - |
Grefier, - - |
Jud.fond
Red.dec.jud.- -
4 ex./11.03.2008
Președinte:Nastasia CuculisJudecători:Nastasia Cuculis, Mihaela Davidencu Șerban, Elena Carina Gheorma
