Alte cereri. Decizia 11/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.11
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Secrețeanu Adriana Florina Stoicescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 1137 din data de 08.10.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în B,-,. 4,. 40, Județ
Recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar. La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit pârâta Administrația
Finanțelor Publice a Municipiului, intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul este scutit de plata taxei de timbru și timbru judiciar, că prin serviciul registratură s-a depus la dosar întâmpinarea formulată de intimat și că părțile au solicitat judecarea cauzei în lipsă potrivit art. 242 alin. 2.pr.civ. după care:
Curtea, luând act că s-a solicitat judecarea în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare.
CURTEA
Princererea înregistrată la nr.2550/114/19.06.2009la Tribunalul Buzău, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B la restituirea sumei de 525 lei încasată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule.
În motivarea acțiunii, reclamantul a susținut că prin chitanța nr. - din 26.02.2008 a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 525 lei, a cărei restituire a solicitat-o prin cererea nr. 15845 din 03.06.2009. Prin răspunsul nr. 18405 din 05.06.2009, pârâta i-a comunicat că suma respectivă a fost încasată în temeiul art. 2141alin.1-5 din Codul fiscal, astfel că nu poate fi restituită.
În drept, reclamantul a invocat art. 90 paragraful 1 din Tratatul privind Uniunea Europeană, art. 148 alin.2 din Constituția României.
În dovedirea acțiunii, reclamantul a depus înscrisuri.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Baf ormulatîntâmpinareprin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, motivat de faptul că, raportat la art. 1, art. 2 alin.2 din Legea nr. 554/2004, art. 41, art. 43 alin.2 din nr.OG 92/2003 nu se poate pune semnul echivalenței între obligația de plată a unei
taxe, de natură strict legală și un act administrativ fiscal, și excepția tardivității acțiunii, întrucât reclamantul nu a respectat termenul de 6 luni de la emiterea actului prevăzut de art. 7 alin.7 din Legea nr. 554/2004, plata taxei de primă înmatriculare fiind efectuată în data de 26.02.2008, iar cererea de restituire înregistrată în data de 03.06.2009.
Pe fondul cauzei, pârâta a considerat că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 525 lei a fost plătită de reclamant în temeiul unor dispoziții imperative, respectiv art. 2141- 2143Cod fiscal și a invocat dispozițiile nr.OUG 50/21.04.2008 în care a fost prevăzută o procedură legală de restituire a diferenței dintre cuantumul taxei de primă înmatriculare reglementată de art. 2141- 2143Cod fiscal și noua taxă de poluare pentru autovehicule, astfel că s-a dispus restituirea în parte a taxei achitate și nu restituirea integrală a taxei.
A apreciat pârâta că în cauză nu se aplică art. 90 din Tratatul Comunitar, întrucât reclamantul a solicitat restituirea unei taxe achitate cu ocazia primei înmatriculări în România pentru un autoturism nou.
Prinsentința nr. 1137 din 8.10.2009, Tribunalul Buzăua respins excepția inadmisibilității și tardivității invocată de pârâtă și a admis acțiunea, obligând pârâta să restituie reclamantului suma de 525 lei încasată cu titlu de taxă specială pentru autoturism și autovehicule.
Referitor la excepția inadmisibilității acțiunii formulate, tribunalul a arătat că este neîntemeiată, chiar dacă în speță nu s- solicitat anularea actului administrativ, actul intitulat chitanță pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr. - din 26.02.2008 (5) poate fi asimilat unui act administrativ fiscal având în vedere efectul juridic al acestuia de încasare la bugetul de stat a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule. Potrivit dispoziției art. 41 din nr.OG 92/2002 Cod pr. fiscală, chitanța indicată se constituie într-un act administrativ fiscal deoarece este emis de organul fiscal și privește drepturi și obligații, astfel cum acestea sunt definite de dispoziția art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004.
În ceea ce privește excepția tardivității, instanța a constatat că este neîntemeiată, potrivit art. 7 alin.7 din Legea nr. 554/204, plângerea prealabilă în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice și peste termenul prevăzut la alin.(1), dar nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului.
Or, în cauză, reclamantul nu a solicitat anularea chitanței seria - nr. -, pe care, de altfel, astfel cum s-a constatat, pârâta nu o identifică cu un act administrativ, ci a solicitat restituirea sumei de 525 lei încasată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, la care este îndreptățit în cadrul termenului general de prescripție.
Pe fondul cauzei, tribunalul a constatat că reclamantul a importat un autoturism nou Opel Astra, iar în vederea înmatriculării a fost obligat să achite taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 525 lei, pe care a plătit- în baza chitanței seria - nr. - din 26.02.2008.
Taxa a fost percepută de organul fiscal în temeiul art. 214. 1 alin. 1- 5
din Codul fiscal, potrivit dispoziției art. 2141-2143din Codul fiscal, pct. 3.11-
3.12din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și
autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Instanța a mai constatat că potrivit art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Conform hotărârii, pronunțată în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Prin urmare, dispoziția art. 90 paragraf 1 din Tratat, interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, pentru acestea din urmă, România nepercepând nici o taxă.
Instanța a concluzionat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din dreptul comunitar, evocate, care au prioritate față de dreptul intern, întrucât de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene, iar conform art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.
Or, perceperea taxei de primă înmatriculare de la reclamant, reprezintă o diferență de tratament, o discriminare a regimului juridic fiscal, situație ce încalcă dispozițiile Tratatului CEE, a principiului libertății circulației mărfurilor.
Împotriva acestei sentințe,a declarat recurs Administrația Finanțelor Publice a municipiului, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, recursul fiind întemeiat pe dispozițiile art. 3041Cod procedură civilă.
În motivarea recursului, recurenta a arătat că instanța de fond a motivat în mod greșit respingerea excepției tardivității depunerii plângerii prealabile invocate de pârâtă, apreciind că "dispozițiile art. 90(1) din Tratatul Constitutiv al UE interzic fără excepție discriminarea fiscală" și totodată nu a motivat detaliat, de ce nu a fost îndeplinit termenul legal de prescripție prevăzut de art. 7 din Legea Contenciosului administrativ nr. 554/2004. Or, așa cum rezultă din înscrisurile de la dosar, plângerea prealabilă a fost depusă peste termenul de 6 luni, care este termen de prescripție.
Cu privire excepția inadmisibilității acțiunii, recurenta a arătat că în cauza de față chitanța de plată nu reprezintă un act administrativ fiscal, în sensul dispozițiilor art. 1 din Legea 554/2004, astfel că acțiunea este inadmisibilă, iar inexistența unei decizii pronunțată în temeiul art. 210 Cod pr. fiscală care să fie contestată la instanța de contencios administrativ, ar fi trebuit să oblige instanța de fond la respingerea acțiunii ca prematur formulată.
În ceea ce privește fondul, recurenta a arătat că sentința atacată este netemeinică și nelegală, întrucât taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 525 lei a fost plătită de reclamant în temeiul unor dispoziții imperative, respectiv art. 2141- 2143Cod fiscal.
A mai invocat dispozițiile nr.OUG 50/21.04.2008, în care a fost prevăzută o procedură legală de restituire a diferenței dintre cuantumul taxei de primă înmatriculare reglementată de art. 2141- 2143Cod fiscal și noua taxă de poluare
pentru autovehicule, astfel că s-a dispus restituirea în parte a taxei achitate și nu restituirea integrală a taxei.
Prinîntâmpinareaformulată la data de 31.12.2009, intimatul, a solicitat respingerea recursului, menținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate, a arătat că instituirea taxei de primă înmatriculare contravine dispozițiilor art. 90 paragraf 1 din Tratatul UE, care interzic, fără excepție, discriminarea fiscală.
Conform hotărârii, pronunțată în cauza Weigel (2004), obiectivul reglementării comunitare este asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, prin eliminarea oricărei forme de protecție care decurge din aplicarea de impozite interne discriminatorii față de produsele provenind din alte state membre.
Examinând sentința recurată, prin prisma motivelor de recurs formulate de recurenta Administrația Finanțelor Publice B, actelor și lucrărilor dosarului, a dispozițiilor legale incidente, precum și a dispozițiilor art. 304-312 Cod procedură civilă, Curtea constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:
Reclamantul a importat un autoturism nou Opel Astra, iar în vederea înmatriculării a fost obligat să achite taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 525 lei, pe care a plătit- în baza chitanței seria - nr. - din 26.02.2008.
Referitor la excepția inadmisibilității cererii și excepția tardivității cererii, tribunalul le-a respins în mod corect ca neîntemeiate, întrucât organul administrativ - fiscal care a încasat taxa nu a emis un act administrativ-fiscal în vederea plății taxei de înmatriculare, reclamantul a solicitat restituirea sumei de 525 lei încasată cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, dispozițiile Codului d e procedură fiscală reglementând dreptul la restituirea sumelor încasate fără temei legal în termenul de prescripție de 5 ani.
Reclamantul a importat un autoturism nou Opel Astra, iar în vederea înmatriculării a achitat taxa specială pentru autoturisme și autovehicule percepută de organul fiscal în temeiul art. 2141-2143din Codul fiscal
Potrivit dispoziției art. 2141-2143din Codul fiscal, pct. 3.11-312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din dreptul comunitar, prioritare față de dreptul intern, art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, care prevăd că nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.
Instanța de fond nu a observat însă că, în cauză, taxa a fost achitată pentru un autoturism nou, la prima înmatriculare, iar la prima înmatriculare a unui autoturism nou, autoturism care nu a mai fost înmatriculat în România sau în alt stat membru al Uniunii Europene, taxa se aplică tuturor autoturismelor, produse în
România sau în alt stat membru al Uniunii Europene, situație în care taxa nu contravine dispozițiilor comunitare menționate.
Pentru acest motiv, nu există o diferență de tratament între autoturisme, la prima înmatriculare a acestora, situație în care nu se poate invoca încălcarea dispozițiilor dreptului comunitar, prioritare față de dreptul intern, neexistând nici un fel de discriminare în ceea ce privește regimul juridic fiscal între autoturismele noi, achiziționate din țară sau din afara țării, la prima înmatriculare.
Pentru toate aceste motive, Curtea constată că acțiunea formulată de reclamant este neîntemeiată, considerente pentru care, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 Cod procedură civilă, va admite recursul și va modifica în parte sentința, în sensul că va respinge acțiunea ca neîntemeiată. Va menține restul dispozițiilor sentinței, în sensul respingerii excepțiilor de inadmisibilitate și tardivitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului, cu sediul în B,-, județul B, împotriva sentinței nr. 1137 din data de 08.10.2009 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în B,-,. 4,. 40, Județ
Modifică în parte sentința recurată în sensul că respinge acțiunea ca neîntemeiată.
Menține restul dispozițiilor sentinței, în sensul respingerii excepțiilor de inadmisibilitate și tardivitate.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Secrețeanu Adriana Florina Stoicescu
- - - - -, -
Grefier
Operator de date cu caracter personal,
notificare nr. 3120
red.
Tehnored. DL
5 ex.10.02.2010
f- Tribunalul Buzău
f.
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica, Secrețeanu Adriana Florina Stoicescu
