Alte cereri. Decizia 12/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR.12
Ședința publică din data de 11 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Duboșaru Rodica
JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Secrețeanu Adriana Florina Stoicescu
- -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RÂMNICU, cu sediul în R S,-, Județul B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, Județul B, împotriva sentinței nr. 1206 din data de 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant, domiciliat în R S, str. 1 - 2. -. 1,. 3, Județ
Recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru și timbru judiciar.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului R, Direcția Generală a Finanțelor Publice și intimatul-reclamant .
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursurile sunt scutite de plata taxei de timbru, că recurentele au solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care:
Curtea, față de împrejurarea că recurentele au solicitat judecarea în lipsă potrivit art.242 alin. 2 Cod procedură civilă, constată cauza în stare de judecată și o reține spre soluționare.
CURTEA
Deliberând asupra recursului de față constată:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice R S și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, să se dispună anularea actului administrativ fiscal seria - nr.- din 14.09.2007, restituirea sumei reprezentând diferența dintre taxa specială de primă înmatriculare achitată inițial și suma deja restituită, cu dobânda legală aferentă, de la data încasării și până la restituirea efectivă.
În motivarea cererii reclamantul a arătat că în luna septembrie 2007 a achiziționat un autoturism marca Opel fabricat în Germania, iar pentru înmatricularea acestuia achitat la Trezoreria municipiului RSs uma de 2.971 lei cu titlu
de taxă de primă înmatriculare, conform chitanței seria - nr.- din 14.09.2007, ulterior i-a fost restituită suma de 1.927 lei, rămânând nerestituită suma de 1.044 lei reținută de către organele fiscale cu titlu de taxă de poluare.
Reclamantul a considerat nelegală această decizie față de prevederile art.90 paragraful I din Tratatul privind Uniunea Europeană și solicită admiterea acțiunii, anularea actului administrativ fiscal și obligarea pârâtelor la restituirea sumei solicitate, iar pentru recuperarea integrală a prejudiciului solicită obligarea pârâtelor să achite și folosul nerealizat, respectiv dobânda legală calculată conform art.3 alin.3 din OG nr.9/2000, de la data încasării sumei, respectiv 14.09.2007 și până la data restituirii integrale si efective.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bai nvocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că actul a cărui anulare se solicită a fost emis de către Administrația Finanțelor Publice R S, în calitate de organ fiscal teritorial, în situația admiterii acțiunii ar putea fi obligat la restituirea sumei, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, întrucât în sarcina reclamantului a mai rămas de plată suma de 1.044 lei reprezentând taxa de poluare reglementată prin OUG nr.50/2008, conform acestui act normativ lui, fiindu-i restituită suma de 1927 lei.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice RSa formulat la 13.07.2009, întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilități acțiunii întrucât, actul a cărui anulare se cere, respectiv talonul privind încasarea taxei nu este act administrativ în sensul prev. de art. 41 din Codul d e procedură fiscală, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, suma ce a rămas nerestituită este datorată în temeiul unui act normativ nou, respectiv OUG 50/2008, ce reglementează taxa de poluare.
După administrarea probei cu înscrisuri, prin sentința nr. 1206 din data de 21.10.2009, tribunalul a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată de pârâta Administrația Finanțelor Publice R precum și excepția lipsei calității procesuale ridicată de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâții Administrația Finanțelor Publice R S și Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a dispus anularea actului administrativ fiscal seria - nr.- din 14.09.2007 și a obligat pârâta R S să restituie reclamantului suma de 1.044 lei reprezentând diferența dintre taxa specială de primă înmatriculare achitată inițial în cuantum de 2.971 lei și suma deja restituită de 1.927 lei, diferența de 1.044 lei urmând a fi actualizată cu dobânda legală de la data plății și până la data restituirii efective.
Pentru a pronunța această sentință, tribunalul a reținut că în luna septembrie 2007, reclamantul a cumpărat un autoturism Opel, iar pentru a-l putea înmatricula i s-a impus plata sumei de 2.971 lei cu titlu de taxa de primă înmatriculare în România, taxă ce a fost achitată cu talonul pentru încasarea de impozite, taxe și contribuții seria - nr.- din 14.09.2007, ulterior lui i s-a restituit suma de 1.927 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, rămânând suma de 1.044 lei cu titlu de taxă pentru poluare, reținută de către pârâtă în temeiul OUG nr.50/2008.
Tribunalul a considerat că se impune restituirea întregii sume achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare aferentă perioadei 1.01.2007-30.06.2008, întrucât în această perioadă nu s-a pus problema achitării unei taxe de poluare pentru stabilirea căreia este necesară efectuarea unei expertize tehnice de către Registrul Auto Român, conform Normelor Metodologice de aplicare a OUG nr.50/2008, această nouă taxă fiind stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, ce are alt mod de calcul și altă destinație.
S-a mai reținut de instanța de fond, că taxa achitată de către reclamant, era prevăzută de art. 214/1 -214/3, din Codul Fiscal iar prin aplicarea acestor dispoziții legale, s-a introdus un regim fiscal discriminatoriu pentru autoturismele aduse din state membre UE, față de situația autoturismelor deja înmatriculate în România care nu mai sunt supuse altor taxe în cazul revânzării și reînmatriculării lor pe teritoriul țării noastre sau pe teritoriul altui stat membru UE, contrar dispozițiilor art. 90 I din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, potrivit căruia nici un stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică produselor naționale similare, reglementare comunitară ce are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență și eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone, principiul priorității dreptului comunitar față de cel național fiind statuat și de art. 148 alin. 2 din Constituția României, astfel că se impune anularea actului administrativ fiscal și restituirea către reclamant a sumei de 1044 lei, reactualizată cu dobânda legală conform OG 9/2000.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii formulată de pârâta R S, în sensul că actul a cărui anulare se solicită nu poate fi asimilat unui act administrativ fiscal, instanța a apreciat-o ca fiind neîntemeiată, deoarece acesta reprezintă un act fiscal în sensul art. 41 din OG nr.93/2003, este un act emis de un organ fiscal competent și privește drepturi și obligații fiscale, poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ fiscal, constituind un act administrativ în sensul art. 2 alin.1 lit."c" din Legea nr.554/2004.
Referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta DGFP B, tribunalul a considerat-o ca fiind neîntemeiată întrucât, chiar dacă taxa în discuție a fost achitată la organul fiscal local decizia de restituire parțială nr. 183 din 12.01.2009 a fost semnată de ambele pârâte, organul fiscal local aflându-se în directa subordine Direcției Generale a Finanțelor Publice B, care are calitate de pârâtă în cauză, chiar și numai pentru opozabilitatea hotărârii pronunțate.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâtele Administrația Finanțelor Publice a Municipiului R, Direcția Generală a Finanțelor Publice B, criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate, solicitându-se admiterea căii de atac modificarea hotărârii recurate, iar pe fond, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
În motivarea recursului, recurenta R S, a arătat că se impunea admiterea excepției inadmisibilității acțiunii, întrucât înscrisul a cărui anulare s-a dispus de către instanță nu este act administrativ fiscal în sensul prev. de
art. 41 din Codul d e procedură fiscală, al cărui conținut este reglementat de art.43 din același act normativ.
S-a mai susținut de această recurentă că, taxa specială pentru autoturisme a fost introdusă de art. 2141-3din Codul fiscal, de la acest moment a luat naștere raportul de drept material ce constă în perceperea taxei speciale și obligația corelativă de a plătii respectiva taxă datorată bugetului general consolidat, instanța de fond nu a ținut seama de faptul că prin decizia de restituirea 183/12.01.2009, s-a restituit intimatului suma de 1927 lei ce reprezintă diferența dintre taxa specială achitată și taxa de poluare, aceasta din urmă, fiind reglementată de OUG 50/2008, ce instituie taxa de poluare pentru autovehicule, prin noul act normativ legiuitorul a dispus numai restituirea în parte a taxei achitate, în perioada de 01.01.2007-30.06.2008, nu restituirea integrală, OUG 50/2008, fiind conform cu criteriile europene reprezentante de regulamente și directive.
Recurenta DGFP B, a arătat în motivarea recursului că, respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive a sa este greșită, întrucât pentru a fi parte în proces este necesar a fi titular a dreptului, respectiv a obligației ce formează conținutul raportului de drept material dedus judecății, existând identitate între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul dedus judecății, reclamantul a solicitat la 9 iunie 2009, R S să-i restituie suma reprezentând taxa specială, iar această instituție i-a răspuns în sensul respingerii cererii, respectiva taxă fiind încasată de pârâta R S și nu de DGFP B, astfel că se impune admiterea excepției invocate.
S-a mai susținut de această recurentă că soluția admiterii acțiunii este greșită, întrucât potrivit art. 2411-3din Codul fiscal, intimatul are obligația corelativă de a plăti respectiva taxă, obligație ce se menține și prin OUG 50/2008, astfel că nu se poate reține o faptă ilicită sau discriminatorie în sarcina organelor fiscale care nu au făcut decât să aplice dispozițiile legale în materie, în vigoare la momentul efectuării plății, iar taxa ce a rămas nerestituită lui, este datorată în temeiul actului normativ nou ce reglementează taxa de poluare, ordonanța de urgență fiind adoptată în conformitate cu dispozițiile regulamentelor comunitare.
Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, a normelor legale incidente în cauză, art.304 și 3041pr.civ. Curtea constată că recursurile sunt nefondate pentru considerentele ce succed:
În anul 2007 reclamantul a achiziționat un autoturism marca marca Opel fabricat în Germania, iar pentru înmatricularea acestuia achitat la Trezoreria municipiului RSs uma de 2.971 lei cu titlu de taxă de primă înmatriculare, conform chitanței seria - nr.- din 14.09.2007, taxă specială ce a fost introdusă în Codul Fiscal art.2141,3prin Legea nr. 343/2006, fiind limitată în ceea ce privește obligativitatea plății sale prin nr.OUG 110/2006, numai pentru autoturismele și autovehiculele comerciale, cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic ce își desfășoară activitatea în România. Această taxă este reglementată și de Normele Metodologice de aplicare a Codului Fiscal art. 311,2, prevederi legale în baza cărora a fost calculată taxa de primă înmatriculare pentru autoturismul achiziționat de către reclamant.
Potrivit Legii nr. 157/2005 de ratificare a Tratatului de Aderare a României și Bulgariei la Uniunea Europeană, Statul Român și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele originale ale comunității dinainte de aderare, astfel că dispozițiile din dreptul comunitar se aplică în mod direct, prioritar și imediat în ordinea juridică națională a fiecărui stat membru. În conformitate cu art.90 paragraful 1 din nici un stat membru nu poate aplica, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele ce se aplică direct
sau indirect produselor naționale similare, această reglementare europeană are caracter obligatoriu și prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, principiu statuat de art.148 alin.2 din Constituția României. Astfel, instituirea și obligativitatea plății taxei speciale, prevăzută de Codul Fiscal numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România este contrară dispozițiilor art.90 (1) din Tratat, iar urmare a efectului direct și prioritar al dreptului comunitar se aplică în ordinea juridică a Statului Român aceste prevederi europene și nu cele ale art. 2141,3din Codul Fiscal, în mod corect concluzionându-se de instanța de fond că reclamantul nu datorează taxa specială de primă înmatriculare pentru autoturismul second-hand, achiziționat în 2007 dintr-un stat membru UE, prin refuzul de restituire în totalitate a acestei taxe i s-a cauzat un prejudiciu, pârâta RSf iind obligată să acopere paguba și folosul nerealizat, respectiv să restituie și suma de 1044 lei, ce reprezintă diferența dintre suma achitată cu titlu de taxă specială și cea restituită pe cale administrativă, la care se adaugă dobânda legală prevăzută de art. 3 alin.3 din nr.OG 9/2000.
Motivul de recurs, susținut de recurenta S privind inadmisibilitatea acțiunii în condițiile în care actul administrativ a cărui anulare s-a solicitat nu este un act administrativ fiscal, conform art. 41 - 43 din Codul d e procedură fiscală, nu este fondat, întrucât talonul pentru încasarea de impozite taxe și contribuții seria - - nr. - este un act fiscal în sensul art. 41 din OUG 92/2003, este un act emis de organ fiscal competent, privește drepturi și obligații fiscale, și poate supus controlului judecătoresc în condițiile prev. de Legea 554/2004, fiind incidente dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. c din acest act normativ.
De asemenea, nu este fondat nici motivul de recurs susținut de ambele recurente, în sensul că taxa achitată de este legală, percepută de organele fiscale în baza art. 2141-3din Codul fiscal, prin încasarea acestei taxe, sau aplicat respectivele reglementări ce erau în vigoare la momentul achitării sumei cu titlul de taxă de primă înmatriculare, întrucât legislația comunitară prevede ca nivelul taxelor aplicate produselor comunitare să nu fie mai mare de cât cele ce se aplică direct sau indirect produselor interne similare, ori taxa de primă înmatriculare reglementată de art. 2141-3din Codul fiscal, se percepe numai pentru autoturismele și autovehiculele înmatriculate în celelalte state comunitare, neînmatriculate în România, o astfel de taxă nu este prevăzută pentru autoturismele autohtone produse și înmatriculate în statul român, încălcându-se deci, principiul liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare, în condiții normale de concurență, reglementarea română fiind contrară art. 90 alin.1 din TCE.
Nici susținerea recurentelor potrivit căreia nu se impune restituirea în totalitate a taxei speciale de primă înmatriculare ci doar a sumei de 1927 lei, diferența de 1044 lei
reprezentând taxă de poluare percepută în baza OUG 50/2008, ce a intrat în vigoare la 01.07.2008, nu este întemeiată întrucât suma achitată de la 14.09.2007, a reprezentat taxă de primă înmatriculare pentru un autoturism second -hand, prevăzută de art. 2141-3din codul fiscal, dispoziții legale ce contraveneau prevederilor art. 90 din TCE, astfel că taxa este percepută nelegal și trebuie restituită în integralitatea sa, până la 01.07.2008, în legislația națională nu era reglementată taxa de poluare, pentru care este necesară efectuarea unei expertize tehnice de către Registrul Auto Român, conform normelor metodologice de aplicare a OUG 50/2008, cele două taxe sunt distincte, se stabilesc pe alte principii, au alt mod de calcul și altă destinație, neputând opera o compensare între suma achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare, al cărui caracter nelegal a fost recunoscut chiar prin OUG 50/2008 și taxa de poluare reglementată de noul act normativ.
Motivul de recurs susținut de recurenta DGFP B, potrivit căruia nu are calitate procesuală pasivă, întrucât taxa specială achitată de către intimat a fost încasată de R S și nu de DGFP B, nu este fondat, întrucât recurentul a solicitat restituirea taxei de primă înmatriculare, iar prin decizia de restituire 183 din 12.01.2009, R S, cu aprobarea DGFP B, a dispus reținerea sumei de 1044 lei cu titlu de taxă de poluare, la data de 9 iunie 2009 a solicitat și restituirea acestei sume, iar RSi -a comunicat prin adresa 6234 din 14.06.2009, că respectiva diferență nu poate fi restituită, prin emiterea deciziei din 12.01.2009 și de această recurentă, intimatul a fost vătămat în drepturile sale, DGFP B are calitate procesuală pasivă, ambele recurente pârâte aflându-se în subordonarea Ministerului Finanțelor Publice.
Față de aceste considerente, Curtea constată că, în mod corect, Tribunalul Buzăua concluzionat că acțiunea reclamantului este admisibilă, întrucât talonul cu care s-a achitat taxa de primă înmatriculare este un act administrativ fiscal, conform art. 41 din OG 92/2003, supus controlului judecătoresc pe calea contenciosului administrativ, că recurenta-pârâtă DGFP B, are calitate procesuală pasivă în condițiile în care a dispus restituirea parțială a taxei de primă înmatriculare achitată la 14.09.2007 de către, acesta a fost vătămat în drepturile sale prin nerestituirea în totalitate a sumei plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare, ce a fost prevăzută de dispozițiile Codului fiscal, hotărârea recurată nu este afectată de nelegalitate sau netemeinicie, recursurile nu sunt fondate, urmând ca în conformitate cu art. 312 alin.1 pr.civilă, să fie respinse.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge, ca nefondate, recursurile formulate de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI RÂMNICU, cu sediul în R S,-, Județul B și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE, cu sediul în B,-, Județul B, împotriva sentinței nr. 1206 din data de 21.10.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimatul-reclamant
, domiciliat în R S, str. 1 - 2. -. 1,. 3, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, azi 11 ianuarie 2010.
Președinte JUDECĂTORI: Duboșaru Rodica, Secrețeanu Adriana Florina Stoicescu
- - - - -, -
Grefier
Operator de date cu caracter personal,
notificare nr. 3120
red. MS
Tehnored. DL
5 ex/19.01.2010
f- Tribunalul Buzău
Președinte:Duboșaru RodicaJudecători:Duboșaru Rodica, Secrețeanu Adriana Florina Stoicescu
