Alte cereri. Decizia 115/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.115/CA
Ședința publică din 21 februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 2: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurentul chemat în garanție - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-prin mandatarul său ales DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în T,- bis, jud.T, împotriva sentinței civile nr.1954/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - - domiciliat în T,-, jud.T și intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE - cu sediul în B, sect.1, nr.1A și INSPECTORATUL NATIONAL PENTRU EVIDENTA PERSOANELOR - cu sediul în B, sect.6,-, având ca obiect alte cereri - drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă, conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față, constată următoarele:
Prin acțiunea adresată Tribunalului Tulcea și înregistrată sub nr.2042/88/29.08.2007, reclamantul a chemat în judecată pe pârâții MINISTERUL INTERNELOR ȘI REFORMEI ADMINISTRATIVE, reprezentat prin DIRECȚIA GENERALĂ REGLEMENTĂRI JURIDICE ȘI CONTENCIOS și INSPECTORATUL NAȚIONAL PENTRU EVIDENȚA PERSOANELOR B, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună obligarea pârâților la plata sporului de fidelitate prev.de art.6 din OG nr.38/2003 privind salarizarea polițiștilor, în sumele cuvenite pentru anii 2005, actualizate cu rata inflației.
Motivând acțiunea reclamantul învederează în esență că, potrivit art.6 din OG nr.38/2003 polițiștii beneficiază de un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază, însă prin OUG nr.118/2004 s-a suspendat aplicarea disp.art.6 pentru anul 2005, apreciindu-se de către reclamant că aceste dispoziții sunt neconstituționale, întrucât polițistul a acceptat să-și restrângă exercitarea unor drepturi și libertăți individuale, deși activitatea prestată era încadrată în categoria condiții deosebite, speciale și periculoase.
Consideră reclamantul că, măsura suspendării sporului de fidelitate a determinat un prejudiciu direct beneficiarilor acestuia, cu atât mai mult cu cât, în anul 2006, sporul de fidelitate a fost plătit.
Prin întâmpinare Ministerul Internelor și Reformei Administrative - Inspectoratul Național pentru Evidența Persoanelor, solicită respingerea acțiunii ca nefondată cu motivația în esență că, în perioada 01 ianuarie 2005 - 31 decembrie 2005, dispozițiile art.6 din OG nr.38/2003 cu modificările și completările ulterioare, nu puteau produce efecte, deoarece dispozițiile legale erau suspendate.
Totodată, pârâta a formulat cerere de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, solicitând ca în situația în care va fi admisă acțiunea, să se dispună obligarea chematei în garanție să vireze sumele necesare pentru plata sporului de fidelitate.
Prin Sentința civilă nr.1954/CA/01 noiembrie 2007 Tribunalul Tulcea - Secția civilă, comercială și contencios administrativ, admite acțiunea astfel cum a fost formulată, dispunând obligarea pârâților la plata către reclamant a drepturilor salariale constând în spor de fidelitate pentru anul 2005, actualizate cu rata inflației aplicabilă la data plății efective, proporțional cu perioada în care a avut calitatea de funcționar public, admițându-se totodată, cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor, cu consecința obligării chematei în garanție să asigure pârâților sumele necesare pentru plata sporului de fidelitate cuvenit pentru anul 2005 către reclamant.
Pentru a pronunța sus-menționata hotărâre, instanța a reținut, în esență că, în ce privește sporul de fidelitate, acesta se acordă în considerarea dispozițiilor art.6 din OG38/2003, conform cu care, pentru activitatea desfășurată în instituțiile din sectorul de apărare națională, ordine publică și siguranță națională, în calitate de militar, polițist, funcționar public și personal contractual, polițiștilor li se acordă un spor de fidelitate de până la 20% din salariul de bază.
Chiar dacă la nivelul anului 2005, s-a emis OUG 118/2004, prin care s-a suspendat acordarea acestuia, totuși, aceasta nu înseamnă înlăturarea dreptului la sporul de fidelitate stabilit prin legea organică privind salarizarea polițiștilor.
Reține instanța că, OG nr.118/2004 privind acordarea unor drepturi salariale personalului I, a suspendat temporar plata drepturilor bănești privind sporul de fidelitate, numai pentru anul 2005, așa încât, se constată că, dreptul reclamantului, ca funcționar public cu statut special - polițist - la plata acestui spor nu a fost înlăturat prin nici un act normativ echivalent celui prin care a fost instituit.
Ca atare, dreptul subzistă, iar după încetarea suspendării, acesta devine actual, părțile fiind repuse în dreptul respectiv cu efect retroactiv.
Împotriva sus-menționatei hotărâri în termen a declarat recurs chematul în garanție Ministerul Economiei și Finanțelor prin mandatarul său ales Direcția Generală a Finanțelor Publice T, criticând-o sub aspectul legalității și temeiniciei sale prin prisma dispozițiilor Legii nr.500/2004, interpretată eronat în accepțiunea recurentului, întrucât elaborarea bugetului unei instituții publice presupune un cumul de activități supuse cenzurii Parlamentului.
În esență, a reliefat recurentul că hotărârea judecătorească a cărei reformare o solicită adaugă la lege, fapt ce trimite dispozitivul acesteia în sfera netemeiniciei și nelegalității.
În drept s-a indicat ca temei juridic al cererii de recurs disp.art.304 (1) Cod pr.civilă.
Recursul este nefondat, urmând a fi respins apreciază Curtea, pentru următoarele considerente, în esență:
în garanție a recurentului reprezintă o formă de intervenție forțată ce își găsește rațiunea în această materie pe principiile bugetare ce guvernează atribuțiile ordonatorilor principali de credite în relațiile de coordonare cu Ministerul Economiei și Finanțelor.
Astfel, potrivit prevederilor art. art. 34 din Legea 500/2002 " ordonatorii principali de credite au obligația ca până la data de 15 iulie a fiecărui an să depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivitart. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate, urmând ca în caz de divergență să hotărască Guvernul.
Este cert că din acest mecanism al constituirii unui buget rolul Ministerului Finanțelor și Economiei este esențial în a aproba fondurile necesare pentru efectiva aducere la îndeplinire a unor hotărâri judecătorești, fiind cel abilitat ca, pe baza proiectelor de buget ale ordonatorilor principali de credite și a bugetului propriu, să întocmească proiectele legilor bugetare și proiectele bugetelor, pe care le depune la Guvern până la data de 30 septembrie a fiecărui an.
În aplicarea acestor dispoziții legale cererea de chemare în garanție a Ministerului Economiei și Finanțelor este întemeiată, recurentul fiind cel care, în virtutea prerogativelor sale conferite de Legea 500/2002, are aptitudinea de a aproba proiectele bugetare în cuprinsul cărora este necesar a se include sumele stabilite prin titluri executorii spre a fi acordate intimatului reclamant.
Pentru toate considerentele sus-expuse, cum nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate, Curtea respinge recursul ca nefondat, în temeiul art.312 Cod pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursul în contencios administrativ declarat de recurentul chemat în garanție - MINISTERUL ECONOMIEI ȘI FINANȚELOR-prin mandatarul său ales DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE - cu sediul în T,- bis, jud.T, împotriva sentinței civile nr.1954/01.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimatul reclamant - - domiciliat în T,-, jud.T și intimații pârâți MINISTERUL INTERNELOR SI REFORMEI ADMINISTRATIVE - cu sediul în B, sect.1, nr.1A și INSPECTORATUL NATIONAL PENTRU EVIDENTA PERSOANELOR - cu sediul în B, sect.6,-, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică, astăzi 21 Februarie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
Jud.fond:,
Red.dec.jud./17.03.2008
Dact.S- 2 ex/17.03.2008
Președinte:Eufrosina ChiricaJudecători:Eufrosina Chirica, Georgiana Pulbere, Adriana Pintea
