Alte cereri. Decizia 116/2008. Curtea de Apel Constanta
| Comentarii |
|
Dosar nr-
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL CONSTANȚA
SECȚIA COMERCIALĂ, MARITIMĂ ȘI FLUVIALĂ, contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
DECIZIA CIVILĂ NR.116/CA
Ședința publică din 21 februarie 2008 21 Februarie 2008
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Eufrosina Chirica
JUDECĂTOR 2: Georgiana Pulbere
JUDECĂTOR 3: Adriana Pintea
GREFIER - - -
Pe rol, soluționarea recursului în contencios administrativ declarat de recurenții reclamanți -, și - toți cu domiciliul ales în T,-, jud.T, împotriva sentinței civile nr.1805/CA/11.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII - cu sediul în T,-, jud.T, având ca obiect alte cereri Drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședința publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită conform dispozițiilor art. 87 și următoarele Cod procedură civilă.
Prezentul recurs este scutit de la plata taxei judiciare de timbru.
S-a făcut referatul cauzei de către grefier ul de ședință prin care s-au evidențiat părțile, obiectul litigiului, mențiunile privitoare la îndeplinirea procedurii de citare și stadiul procesual.
Curtea, constată că nu sunt motive de amânare, apreciază dosarul în stare de judecată și rămâne în pronunțare luând act că se solicită judecata cauzei în lipsă conform art. 242 alin. 2 Cod procedură civilă.
CURTEA
Asupra recursului în contencios administrativ de față;
Examinând actele și lucrările dosarului, se constată:
Reclamanții, au chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii T, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, aceasta să fie obligată la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuiau să beneficieze în temeiul dispozițiilor Legii nr.142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, începând cu luna ianuarie 2004, sumă actualizată cu indicele de inflație, până la data efectuării plății.
În motivarea acțiunii reclamanții au arătat că în temeiul art.1 alin.1 din Legea 142/1998, atât timp cât se înscrie în categoria de salariat în sectorul bugetar, alții, din diferite domenii având acest drept, are dreptul să beneficieze de sumele solicitate prin acțiune, în caz contrar, neacordarea contravalorii tichetelor de masă, reprezentând în realitate, o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecție socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se astfel dispozițiile art.41 al.2, art.53 din Constituție, art.5 al.3 din Codul Muncii și art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, care interzice orice discriminare între salariați din punct de vedere al protecției sociale, care nu se impune în condițiile în care nu există nici o dovadă că o asemenea restrângere ar avea un caracter necesar într-o societate democratică.
În ce privește actualizarea sumei cu indicele de inflație, s-a arătat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.1084 Cod civil, potrivit cărora, daunele interese ce sunt debitele creditorului cuprind în genere pierderea ce a suferit și beneficiul de care a fost lipsit, fiind de notorietate faptul că sumele de bani datorate se devalorizează continuu.
Prin sentința civilă nr.1805/CA/11.10.2007, Tribunalul Tulceaa respins acțiunea reclamanților.
Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut că în raport de dispozițiile art.1 al.1 din Legea 142/1998, rezultă că legea nu stabilește în mod imperativ obligația angajatorului de a acorda acest drept, ci instituie doar o posibilitate, lăsând la latitudinea angajatorului ca, în limita disponibilităților bugetare, să acorde sau nu această bonificație.
De asemenea, nu se poate susține că prin acordarea tichetelor de masă unora dintre categoriile de salariații din unitățile bugetare s-a ajuns la aplicarea discriminatorie a legii, încălcându-se principiul egalității tuturor cetățenilor români în fața legii, deoarece acest principiu impune aplicarea aceluiași regim juridic unor situații identice, ceea ce în speță nu se aplică, fiind vorba despre instituții diferite, cu buget de venituri și cheltuieli diferite și aparținând de alte ministere, chiar dacă toate sunt bugetare.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții, criticând-o ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului, se arată că potrivit art.1 alin.1 din Legea 142/1998, fiind salariați în sectorul bugetar și în același timp existând și salariați în diferite domenii din cadrul sectoarelor bugetare care beneficiază de tichete de masă (medici, diferiți funcționari publici), prin neacordarea tichetelor, acest aspect reprezintă o discriminare din punct de vedere al exercitării dreptului la protecția socială între salariații din sectorul bugetar, încălcându-se dispozițiile art.41 alin.2, art.53 din Constituție, art.5 alin.3 din Codul Muncii și art.41 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.
Mai apreciază reclamanții că acordarea tichetelor în funcție de voința angajatorului și anume includerea sau nu în buget a sumelor de bani cu acest scop, constituie o restrângere a dreptului la protecție socială a sa, care nu se impune în condițiile în care nu există nicio dovadă că o asemenea restrângere ar avea caracter necesar într-o societate democratică, prevederile art.5 alin.1, 2 și 3 din Codul Muncii reprezentând dreptul comun, în raport cu funcționarii publici, referitoare la principiul nediscriminării.
Recursul este nefondat.
Reclamanții, în calitate de funcționari publici, au solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii T la plata sumelor de bani reprezentând contravaloarea tichetelor de masă de care trebuia să beneficieze conform Legii nr.142/9.07.1998, privind acordarea tichetelor de masă, începând cu luna ianuarie 2004, actualizată cu indicele de inflație până la data efectuării plății.
Legea, în art.1 și 2 prevede că "societățile comerciale din industria minieră care, potrivit prevederilor legale, au obligația de a acorda gratuit masa caldă unei părți din personalul angajat pot acorda gratuit masa caldă și personalului care are dreptul la acordarea tichetelor de masă, în condițiile prevăzute de Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă și potrivit prevederilor contractelor colective de muncă negociate" (art.1). "Valoarea maximă a mesei calde acordate în condițiile prevăzute la art. 1, fără cheltuielile de pregătire a mesei, este egală cu 8,56 lei (RON) și se va actualiza corespunzător creșterii valorii tichetului de masă"(art.2).
Din interpretarea textului de lege mai sus-menționat rezultă că acordarea tichetelor de masă nu reprezintă o obligație legală pentru angajator, respectiv Casa Județeană de Pensii T, ci doar o facultate a acestuia, a cărei punere în aplicare conduce la efectuarea unei plăți voluntare.
Pe de altă parte, în cazul unităților bugetare, cum este și cazul pârâtei, prerogativele angajatorilor în stabilirea acestor drepturi sunt limitate la nivelul resurselor alocate de la bugetul public național.
În bugetul anual al pârâtei nu au fost incluse și aceste sume, motiv pentru care pârâta nu poate fi obligată la plata sumelor solicitate pe cale judecătorească.
Mai mult, în normele de aplicare ale legii, la art.5, s-a prevăzut că, pentru instituțiile publice, tichetele de masă pot fi alocate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinație.
În cauză, în raport de situația de fapt, din care rezultă că prin motivele de recurs se reiau în formularea criticilor aceleași argumente ca în susținerea acțiunii și având în vedere hotărârea recurată, se constată că prima instanță legal a respins acțiunea reclamanților.
Având în vedere cele sus expuse, se constată că legal prima instanță a reținut că prin acordarea tichetelor de masă unora dintre categoriile de salariați, s-a ajuns la aplicarea discriminatorie a legii, restrângându-se și dreptul la protecție socială, în speță nu se verifică, fiind vorba despre instituții diferite, având buget de venituri și cheltuieli diferite și aparținând de alte ministere, chiar dacă toate sunt bugetare.
Pentru aceste considerente și în aplicarea art.312 al.1 cod pr.civilă, recursul va fi respins ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursului în contencios administrativ declarat de recurenții reclamanți -, și - toți cu domiciliul ales în T,-, jud.T, împotriva sentinței civile nr. 1805/ CA/ 11.11.2007 pronunțată de Tribunalul Tulcea, în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata pârâtă - CASA JUDEȚEANĂ DE PENSII - cu sediul în T,-, jud.T, având ca obiect drepturi salariale.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică de la 21 Februarie 2008.
Președinte, | Judecător, | Judecător, |
Grefier, |
25 Februarie 2008
Jud.fond-;
Jud.red-/29.02.2008
Tehnored.-gref. /2 ex/29.02.2008
Președinte:Eufrosina ChiricaJudecători:Eufrosina Chirica, Georgiana Pulbere, Adriana Pintea
