Alte cereri. Decizia 126/2010. Curtea de Apel Bacau

Jurisprudenţă şi speţe de contencios administrativ (Jurindex)

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL BACĂU

SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL

DOSAR NR- DECIZIA CIVILĂ Nr. 126

Ședința publică de la 05 Februarie 2010

Completul compus din:

PREȘEDINTE: Lăcrămioara Moglan

JUDECĂTOR 2: Maria Violeta Chiriac

JUDECĂTOR 3: Loredana

Grefier șef secție comercială

&&&&&&&&&&&&&&&&&&&

Astăzi a venit pe rol judecarea contestației în anulare formulată de contestatorul, împotriva deciziei civile nr.936 din 29 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, avânt ca obiect, alte cereri.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns pentru contestatorul avocat, lipsă fiind reprezentantul intimatei SC - Direcția Silvică S, având ca obiect alte cereri.

Procedura este completă.

S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care:

Instanța constată că la dosar s-a depus întâmpinare de către intimată și înmânează apărătorului contestatorului un exemplar.

Avocat pentru contestator arată că nu solicită termen pentru a studia întâmpinarea și nu mai are cereri pentru termenul de astăzi.

Nemaifiind alte cereri de formulat, instanța constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul în susținerea motivelor contestației în anulare.

Avocat pentru contestator solicită admiterea contestației în anulare așa cum a fost formulată, pentru motivele invocate în scris, apreciind că instanța de recurs a încălcat dreptul contestatorului la un proces echitabil. Este adevărat că statul român este proaspăt intrat în domeniul dreptului comunitar, dar trebuie să parcurgem toate etapele pe care celelalte state membre le-au parcurs deja. Nu se poate dezice de la aceste principii care trebuie respectate de toatele statele. Respectarea drepturilor omului reprezintă un standard minimal și nu poate fi exclus. Există în practică, o interferență între Curtea de la Strasburg și cea de la Luxembourg, toată jurisprudența și tot dreptul pozitiv fiind obligatorii și fac parte din noțiunea de drept comunitar.

Apreciază că în dreptul intern s-a introdus un nou motiv de contestație în anulare, tocmai pentru a nu duce litigiile în alte sfere și pentru a nu fi lăsată o hotărâre, care este dată cu încălcarea principiilor de drept, să funcționeze.

Întâmpinarea intimatei confirmă că instanța de fond a dat o altă interpretare raportului juridic dintre părți. Instanța de recurs a reținut că la două controale, o cantitate de lemn care nu se justifică, îi este imputabilă pădurarului. Arată apărătorul contestatorului că desfacerea contractului de muncă se face în două situații: dacă la primul control cantitatea lipsă depășește 153, sau dacă, după mai multe controale într-un an, cantitatea lipsă depășește 303. Or, instanța de recurs a reținut că, urmare a două controale, cantitatea lipsă de material lemnos depășea 153și ca urmare a unui control. Astfel, constată că instanța de recurs a mers numai până la J cu situația de fapt, fără a finaliza analizarea susținerilor părților.

Invocă în susținerea motivelor cererii de revizuire și prevederile Constituției, cu privire la încălcarea dreptului la un proces echitabil.

Contractul colectiv de muncă prevede condițiile în care poate fi desfăcut contractul de muncă, însă instanța de recurs nu a analizat acest contract.

Apreciază că nu poate rămâne valabilă o astfel de hotărâre, chiar dacă este irevocabilă, ea poate fi cenzurată tocmai pentru că are cale de atac, cea a revizuirii.

Contestatorul, care este bolnav, nu putea fi prezent permanent în pădure iar inginerul silvic nu a luat măsuri pentru paza arborilor. Organul de control a constatat că s-a folosit ul autentic de marcat, care era în grija inginerului silvic, tocmai cel care a întocmit actele de desfacere a contractului de muncă.

A avut cunoștință de proba referitoare la ul autentic abia după desfacerea contractului de muncă, în perioada cercetării penale.

Instanța de recurs nu a discutat motivele de recurs referitoare la cele 3 retribuții, însă a discutat cu privire la controlul de fond. De asemenea, susține instanța de recurs că expertiza efectuată la fond este subiectivă. Nu poate un judecător ști ce a avut în vedere un alt judecător. Expertiza, întocmită de o persoană de specialitate nu a fost desființată în primul ciclu procesual, ci s-a constatat că ea nu a fost pusă în discuția părților.

Susține apărătorul contestatorului că aceste aspecte discutate astăzi au fost discutate și consemnate ți în practicaua din recurs, așa încât nu sunt chestiuni noi. Mai mult, după acordarea cuvântului pe fond, instanța de recurs pune în discuție realizarea procedurii prealabile. A arătat că întrucât i s-a acordat cuvântul pe fond și nefiind ridicată de partea adversă, excepția nu poate fi pusă în discuție.

În concluzie, față de cele menționate, solicită admiterea contestației în anulare, casarea deciziei a cărei revizuire solicită și respingerea recursului ca nefondat.

S-au declarat dezbaterile închise, cauza rămânând în pronunțare.

CURTEA DE APEL

DELIBERÂND:

Asupra contestației în anulare de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr- pe rolul Tribunalului Suceava reclamantul a chemat în judecată pârâta Direcția Silvică S solicitând anularea deciziei 23/23.01.2006, reintegrarea pe postul avut anterior, obligarea la plata drepturilor salariale.

Ulterior, reclamantul și-a completat acțiunea solicitând ca în subsidiar să se dispună înlocuirea sancțiunii cu altă sancțiune prevăzută la art. 48 alin.2 lit. a-f din Ordonanța de Guvern nr. 59/2000.

Motivând acțiunea, reclamantul a invocat atât apărări ce vizau condițiile de formă ale actului contestat cât și argumente ce vizează netemeinicia și nelegalitatea actului contestat.

Astfel:

- S-a invocat prescripția dreptului de a aplica sancțiunea disciplinară - art. 268 Codul muncii;

- nulitatea deciziei - nu au fost analizate apărările invocate în timpul cercetării disciplinare.

- s-a invocat inexistența abaterilor disciplinare - nefiind întrunite condițiile săvârșirii unei abateri disciplinare. Astfel, s-a arătat că potrivit art. 25 alin.3 din Regulamentul pentru paza fondului forestier, desfacerea contractului de muncă intervine în cazul unor pagube produse prin tăieri a căror valoarea este de peste 3 retribuții lunare ale pădurarului. Pe de altă parte, se arată că pentru a se putea aplica această sancțiune este necesar ca volumul nejustificat de material lemnos la un singur control să nu depășească 15 mc iar la controalele care se efectuează într-un an și nu depășește 30 mc.

- a doua faptă disciplinară este descrisă în mod lapidar, iar pe fond nu se face vinovat de această faptă. Astfel, se arată că prin Hotărârea nr.207/2005 a Consiliului de disciplină se reține că în raza cantonului silvic nr. 9, în nr. 90B, în partida 5091 adjudecată de SILVICU 83 și în 77E, în partida 1486 adjudecată de DE, a fost utilizat un dispozitiv fals pentru marcarea de arbori care ulterior au fost exploatați și transportați, fără să fi constatat la timp folosirea acestui dispozitiv și transportul fără drept a materialului lemnos.

S-a apreciat că aceste tăieri ilegale s-au datorat unui total dezinteres pentru paza și protecția fondului forestier, însă în cursul lunii august 2004 s-a pus în valoare partida 1486 aceasta fiind marcată cu ul rotund și vopsea neagră.

La sfârșitul lunii septembrie a fost adjudecată de către L, activitatea agentului economic începând de la sfârșitul lunii noiembrie până în luna decembrie moment în care aceasta a fost întreruptă datorită condițiilor meteorologice nefavorabile, respectiv zăpadă foarte mare. acesteia au revenit în pădure după sărbătorile de Paști.

Se arată că la începutul lunii mai, la o verificare pe care a făcut-o, cu toate că în pădure încă exista zăpadă, a constatat arbori tăiați cu posibile mărci false, sesizând în acest sens, conducerea Ocolului Silvic și că în acest mod, l-a rugat pe ing. să se intereseze dacă în această zonă s-a mai făcut vreo marcare existând posibilitatea unei suprapuneri, acesta i-a comunicat că nu s-a mai făcut vreo marcare, solicitându-i să meargă în teren pentru a verifica situația.

În condițiile în care așa cum rezultă din declarația din 16.05.2005 înregistrată sub nr. 2571/02.06.2005, precum și din copia condicii privind evidența zilnică a sarcinilor a sesizat depistarea unor,mărci dubioase", nu se poate spune că și-a neglijat atribuțiile de serviciu pe linie de pază, deși în mod straniu, în procesul-verbal de constatarea a infracțiunii nr. 2416/27.05.2005 întocmit nu este trecut nici măcar martor.

Se mai arată că în partida 5091 marcarea s-a făcut în toamna anului 2004 cu ul rotund RP 33/291 și vopsea neagră, iar partida 5084 fost marcată cu ul rotund RP 33/300 și vopsea roșie, masa lemnoasă fiind adjudecată de SILVICU 83.

Datorită condițiilor meteorologice dar și datorită problemelor de sănătate pe care le-a avut, la începutul lunii mai a depistat și în acest perimetru marcaje false fiind înștiințat ing. șef de district cu care a făcut deplasarea în teren pentru verificarea situației.

Sesizând reprezentanții Ocolului Silvic de aceste aspecte, nu poate fi considerat răspunzător pentru săvârșirea abaterii disciplinare.

Se arată că în perioada 10.02.-05.03.2005 a beneficiat de concediu medical, perioadă în care trebuia organizată și coordonată activitatea de pază și protecție de către o altă persoană din cadrul Ocolului Silvic, deoarece conducerea acestuia avea cunoștință de internarea sa în condițiile în care i-a fost eliberată o adeverință de salarizare necesară pentru internarea în spital, actele doveditoare fiind ulterior depuse la ocol.

Se mai arată că potrivit raportului de constatare tehnico-științifică nr. -/27.06.2005 a IPJ S se concluzionează că parte din impresiuni au fost create cu ul silvic de marcat original, iar pe alte fragmente de material lemnos impresiunile circulare și semicirculare nu pot fi identificate.

A susținut reclamantul faptul că Direcția Silvică Sac onsiderat că se face vinovat pentru încălcarea prev. art. 40 alin. 3 din Ordonanța de Guvern nr. 59/2000 modificată, prin aceea că fiul său a exploatat masă lemnoasă din partizi constituite pe raza cantonului său, însă se poate însă observa că nu sunt îndeplinite cerințele stipulate de această prevedere, întrucât acesta nu "locuiește" și nu "gospodărește" împreună cu reclamantul.

Prin sentința civilă nr. 2569/2.07.2007 a Tribunalului Suceava, acțiunea a fost admisă așa cum a fost formulată, reținându-se în considerente că, având în vedere documentele și raportul de expertiză depuse în cauză, pârâta nu a aplicat corect art. 25 alin.2 din Regulamentul pentru paza fondului forestier care prevede aplicarea sancțiunii de desfacere disciplinară a contractului individual de muncă în cazul producerii unui prejudiciu de peste 3 ori mai mare decât retribuția lunară și nici art. 59 al contractului individual de muncă, care prevede această sancțiune în cazul producerii unor tăieri ilegale reținute în sarcina pădurarului mai mari de 15 mc la un control și mai mari de 30 mc pe tot anul. De asemenea, s-a reținut că reclamantul nu și-a neglijat sarcinile de serviciu, acesta fiind la curent cu existența tăierilor ilegale de arbori din canton și cu existența unor marcări false în 77E și a 90B pe care le-a constatat din proprie inițiativă și în urma activităților de control efectuate.

Împotriva hotărârii de mai, a formulat recurs pârâta. Prin decizia civilă nr. 651/15.11.2007 a Curții de Apel Suceava, a fost admis recursul pârâtei și casată sentința recurată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță. În considerentele deciziei s-a reținut în principiu, că raportul de expertiză nu are valoarea unui mijloc absolut de probă impunându-se a fi coroborat și cu restul probelor administrate în cauză, precum și susținerile părților. Instanța de recurs a constatat că instanța de fond și-a întemeiat exclusiv soluția pe concluziile raportului de expertiză silvică fără a face referire la restul probelor administrate în cauză și la valoarea acestora, a motivelor pentru care le-a înlăturat.

În rejudecare, cauza a fost înregistrată sub nr- a Tribunalului Suceava, fiind ulterior strămutată de către J la Tribunalul Bacău.

La Tribunalul Bacău cauza a fost inițial înregistrată la Secția comercială și de contencios administrativ sub nr-; prin încheierea din 3.10.2008 tribunalul a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea acesteia la Secția civilă, ca litigiu de muncă, unde a fost înregistrat sub nr-. La rândul său, prin încheierea din 21.11.2008, Tribunalul Bacău - Secția civilă a dispus scoaterea cauzei de pe rol și trimiterea la Secția comercială și de contencios administrativ. Astfel, cauza a fost din nou înregistrată la această din urmă secție, sub nr-.

Prinsentința civilă nr. 318/23.03.2009Tribunalul Bacăua admis acțiunea; a dispus anularea deciziei nr.23713.01.2006 emisă de și reintegrarea reclamantului pe postul avut anterior emiterii deciziei nr. 23/2006; a obligat pârâta să plătească reclamantului contravaloarea drepturilor salariale cuvenite de la desfacerea contractului de muncă și până la reintegrarea sa.

Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:

Prin decizia nr. 23 din 13.01.2006 emisă de în baza Hotărârii nr. 207/30.11.2005, a raportului nr. 208/30.09.2005 a Consiliului de Disciplină a Direcției Silvice S și a răspunsului nr. 27517/12.01.2006 al Directorului Direcției Silvice S, s-a dispus sancționarea disciplinară a reclamantului cu "desfacerea disciplinară contractului individual de muncă" în temeiul art. 61 lit. a) raportat la art. 264 alin.1 lit. f) din Codul muncii, art. 48 alin.21 lit. g) din OUG nr. 59/2000 aprobată cu modificări prin Legea nr. nr. 427/2001 și art. 59 lit. a) și lit. e) raportat la art. 100 lit. g) din Contractul Colectiv de Muncă nr. 3163/02.06.2005 pentru următoarele abateri disciplinare:

- de la începutul anului 2005 până la data de 28.07.2005, în cantonul gestionat de reclamant s-au constatat tăieri ilegale de arbori în volum de 364,019. din care nu a justificat un volum de 18,451.;

- slabă preocupare și dezinteres pe linie de pază a fondului forestier, ceea ce a determinat tăierea ilegală a cantității de 354,568.c material lemnos, marcat cu dispozitive false și transportul acestuia fără drept;

- incompatibilitatea ce survine ca urmare a faptului că fiul său exploatat masă lemnoasă din partizi constituite pe raza cantonului reclamantului.

S-a mai reținut că reclamantul a încălcat prevederile art. 19 lit. b) din Contractul Colectiv de Muncă nr. 3163/2005 și Regulamentul de pază a fondului forestier.

În Hotărârea nr. 207/30.11.2005 a Consiliului de disciplină al Direcției Silvice S s-a reținut că cei 18,451 mc nejustificați de material lemnos au fost constatați în urma adouăcontroale respectivunul parțialnr. 1933/20.04.2005, când nu s-au justificat6,005. șiunul de fondde primăvară nr. 257/02.06.2005, când nu s-au justificat12,446 mc, valoarea totală a materialului lemnos nejustificat fiind de975,7405lei. De asemenea, în hotărâre s-a reținut că în raza cantonului gestionat de reclamant a fost utilizat undispozitiv fals de marcarea unor arbori, care ulterior au fost exploatați și transportați, fără ca reclamantul să constate la timp folosirea acestui dispozitiv fals și transportul fără drept a materialului lemnos rezultat din tăierea ilegală. Față de acest aspect în hotărâre se concluzionează că reclamantul a avut o slabă preocupare pe linie de pază a fondului forestier care alături de problemele sale personale au determinat ca de la începutul anului 2005 și până la data hotărârii în cantonul reclamantului să se constate tăieri ilegale de arbori în volum de 364,019.c din care nejustificați 18,451 mc, iar restul de 345,5768 mc justificați prin infracțiuni. În aceeași hotărâre s-a mai reținut că în cantonul gestionat de reclamant au fost adjudecate la licitație de către, al cărui acționar este fiul său, fiind astfel încălcate flagrant prevederile art. 40 alin. 3 din OUG nr.59/2000 privind statutul personalului silvic, modificată și aprobată prin Legea nr. 427/2001.

A reținut Tribunalul Bacău că obiecțiunile formulate de la raportul de expertiză efectuat în cauză nu sunt fondate, iar pe de altă parte, trebuie observat că datorită înscrisurilor depuse în rejudecare de reclamant, respectiv decizia civilă nr. 36/15.01.2009 a Curții de Apel Suceava și adresa nr. -/11.04.2007 emisă de către Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale, efectuarea unui alt raport de expertiză era inutil în cauză. Astfel, prin cele două înscrisuri se răspunde unor aspecte legate de obiectul cauzei și care ar fi necesitat părerea unui expert. Din decizia civilă nr. 36/2009 a Curții de Apel Suceava rezultă că s-a stabilit cu putere de lucru judecat că prejudiciul creat de reclamant pârâtei nu a fost de 6.675,68 lei așa cum a susținut pârâta ci numai de 2707,28 lei din care neachitat 541,05 lei, iar din adresa nr. -/11.04.2007 emisă de Ministerul Agriculturii Pădurilor și Dezvoltării Rurale rezultă că ul folosit la marcarea arborilor despre care în hotărârea Comisiei de Disciplină se susține că ar fi fost tăiați ilegal, utilizându-se dispozitive false, era unul autentic și pentru care pârâta a înaintat adresă oficială Parchetului de pe lângă Judecătoria Vatra Dornei, în vederea stabilirii persoanei care l-a folosit și a perioadei de folosire, reclamantul neavând în gestiune de marcat.

A apreciat instanța de fond că, abaterea disciplinară care a cântărit cel mai mult la stabilirea sancțiunii, așa cum se confirmă și prin întâmpinarea depusă de, a fost aceea a încălcării de către reclamant a dispozițiilor art. 40 alin. (3) din OUG nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, respectiv faptul că fiul reclamantului exploatat masă lemnoasă din raza cantonului său. Pentru a fi îndeplinit cazul de incompatibilitate prevăzută de art. 40 alin(3) din OUG nr. 59/2000 reclamantul și fiul său ar fi trebuit sălocuiască și să gospodărească împreună. Ori înscrisurile de la dosar, respectiv fișa fiscală din anul 2000 și copii buletin identitate eliberat în anul 2002 nu sunt concludente în acest sens, fiind cu mult timp anterioare datei (anul 2005) la care firma fiului reclamantului a exploatat material lemnos în cantonul său.

Pârâta a mai reținut în sarcina reclamantului săvârșirea abaterii disciplinare prevăzute de art. 59 lit. e) din Contractul Colectiv de Muncă constatând în aceea că paguba imputabilă reclamantul a fost de peste 15 mc. Dar, așa cum arată chiar pârâta înîntâmpinareaceastă pagubă trebuie să fie înregistrată la o inspecție, iar în cazul reclamantului cei aproximativ 18 mc au fost înregistrați în urma a două controale. De asemenea, nu s-a reținut în sarcina reclamantului vreo abatere disciplinară raportată la valoarea pagubei, despre care face vorbire reclamantul în acțiune, iar pârâta în întâmpinare susține că nici nu există vreo prevedere în Regulamentul de pază în acest sens.

În ceea ce privește abaterea disciplinară constând în slaba preocupare a reclamantului pe linie de pază, dezinteresul acestuia față de utilizarea în raza cantonului său de dispozitive false care au condus la o pagubă de 345,568 mc, instanța a constatat că și această faptă a fost reținută în mod neîntemeiat având în vedere că ul de marcaj al arborilor tăiați a fost unul autentic și nu fals ceea ce a fost de natură să se reclame o pagubă mai mare decât cea reală și în același timp neimputabilă reclamantului.

S-a avut în vedere și faptul că la stabilirea sancțiunii nu s-a ținut seama de circumstanțele subiective si obiective incidente in cauza, respectiv că reclamantul a fost bolnav în perioada de referință, iar o altă persoana i-a ținut locul, că lipsurile constatate s-au produs pe timpul iernii, că reclamantul fusese apreciat cu calificative de bine și foarte bine pentru activitatea desfășurată în aceeași perioadă.

În termen legal împotriva hotărârii pronunțate de Tribunalul Bacău, pârâtaDirecția Silvicăa formulat prezentulrecursîn motivarea căruia, după reluarea situației de fapt care a determinat sancționarea disciplinară a reclamantului, a arătat următoarele:

Elementele de fapt și de drept care au fost reținute pentru aplicarea sancțiunii disciplinare ar fi trebuit să ducă la menținerea deciziei nr. 23/13.01.2006, chiar în lipsa unei noi expertize, așa cum s-a dispus de către Curtea de Apel Suceava, prin decizia civilă nr. 1651/2007.

Deși dispozițiile instanței de control judiciar sunt obligatorii pentru instanța de fond în ceea ce privește necesitatea administrării unor probe - expertiză pe care a solicitat-o pentru evitarea inducerii unor false reprezentări a stării de fapt prin raportul de expertiză subiectiv și întocmit cu vădită rea-credință - cu ocazia rejudecării fondului această probă nu s-a administrat. În consecință, hotărârea recurată este netemeinică și nelegală, bazându-se în exclusivitate pe concluziile aceluiași raport de expertiză, deși Curtea de Apel Suceavaa reținut că raportul de expertiză nu este un mijloc absolut de probă, el trebuind să fie coroborat cu întreg probatoriul, că expertul a fost desemnat cu încălcarea art. 202 din Codul d e procedură civilă, direcției silvice fiindu-i astfel încălcat dreptul la un proces echitabil.

Deși, Tribunalul Bacăua reținut că răspunsurile expertului excedează atribuțiilor sale, totuși a pronunțat hotărârea tocmai pe considerentul acelui raport de expertiză care ar fi trebuit să fie înlăturat.

Există o vădită neconcordanță între probele administrate și modul în care acestea au fost interpretate și valorificate de către instanță. astfel, deși s-a reținut că printr-o hotărâre judecătorească irevocabilă în sarcina reclamantului s-a stabilit un prejudiciu de 2707,28 lei, corespunzător unui volum de 47,37 mc conform Ordinului ministrului nr. 537/18.11.2002 - deci de trei ori mai mare decât volumul de 15 mc ce constituie temei pentru desfacerea disciplinară a contractului individual de muncă - totuși s-a dispus anularea deciziei nr. 23/13.01.2006 pe considerentul, total străin cauzei, că a rămas neachitată numai suma de 541.05 lei. După un astfel de raționament nu ar mai putea fi desfăcut disciplinar nici un contract de muncă al vreunui pădurar indiferent de volumul tăierilor în delict dacă acesta ar achita contravaloarea materialului lemnos. Un astfel de raționament este fals și contravine legislației și contractului colectiv de muncă care sancționează tăierile în delict nejustificate prin constatarea de infracțiuni și contravenții și nu valoarea sumei care nu poate fi recuperată de la pădurar.

Faptul că reclamantului i s-a reținut din garanțiile gestionare diferența dintre prejudiciul înregistrat, de 2707,28 lei și cel rămas neachitat, de 541,05 lei nu trebuia să conducă la soluția anulării sancțiunii întrucât răspunderea disciplinară este distinctă de cea materială.

Prin decizia 936/29.10.2009 s-a admis recursul, s-a modificat în tot sentința civilă nr. 318 din 23.03.2009 a Tribunalului Bacău și s-a respins ca nefondată acțiunea astfel cum a fost completată.

Instanța de recurs a reținut că sancționarea disciplinară a reclamantului prin decizia nr. 23 din 13.01.2006 a fost determinată de următoarele abateri disciplinare:

- de la începutul anului 2005 până la data de 28.07.2005, în cantonul gestionat de reclamant s-au constatat tăieri ilegale de arbori în volum de 364,019 mc din care nu a justificat un volum de 18,451 mc;

- slabă preocupare și dezinteres pe linie de pază a fondului forestier, ceea ce a determinat tăierea ilegală a cantității de 354,568 mc material lemnos, marcat cu dispozitive false și transportul acestuia fără drept;

- incompatibilitatea ce survine ca urmare a faptului că fiul său, exploatat masă lemnoasă din partizi constituite pe raza cantonului reclamantului.

În drept au fost reținute dispozițiile art. 61 lit. a) raportat la art. 264 alin. 1 lit. f) din Codul muncii, art. 48 alin. 21 lit. g) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000 aprobată cu modificări prin Legea nr. 427/2001 și art. 59 lit. a) și lit. e) raportat la art. 100 lit. g) din Contractul Colectiv de Muncă nr. 3163/02.06.2005. Totodată, s-a reținut încălcarea de către reclamant a art. 19 lit. b) din Contractul colectiv de muncă nr. 3163/2005 și prevederile din Regulamentul de pază a fondului forestier, precum și împrejurarea că, "în timpul, cercetării disciplinare prealabile, salariatul a recunoscut faptele, dar motivele invocate nu pot fi admise în justificarea lipsurilor în gestiune constate".

A reținut instanța de recurs că tăierile ilegale de arbori în volum de 364,019 mc- din care nejustificat este un volum de 18,451 mc - au fost constate în urma a două controale:

- controlul parțial nr. 1933/20.04.2005, efectuat în perioada 19-22.04.2006, în urma căruia s-a constatat un volum nejustificat de 6,005 mc - în valoare de 340,7565 lei - pentru recuperarea contravalorii căruia reclamantul a dat angajamentul de plată nr. 1934/22.04.2005;

- control de fond de primăvară nr. 2571/2.06.2005, efectuat în perioada 16-30.05.2005, în urma căruia s-a constatat un volum nejustificat de 12,446 mc - în valoare de 634,984 lei - valoare însușită de reclamant prin acceptul de plată nr. 2572/6.06.2005. Tăierile ilegale au avut loc în partizile 5091 - V, 90B și respectiv 1486 - V, 77E, rezultând un volum total nejustificat de tăieri ilegale de arbori de 18,5451 mc, în valoare de 975,74 lei.

S-a reținut că reclamantul a invocat dispozițiile art. 25 din Regulamentul de pază aprobat prin Ordinul ministrului 15/1988, că potrivit acestor dispoziții, în cazurile în care pagubele produse fondului forestier constatate cu ocazia unei inspecții în cantonul silvic, nejustificate de pădurar, suntpână la3 retribuții lunare ale acestuia, persoana care efectuează inspecția este obligată să facă cercetările prealabile prevăzute de art. 13 din Legea nr. 1/1970 și să propună dacă este cazul și aplicarea sancțiunilor disciplinare care se impun (alin. 1); dacă pagubele produse fondului forestier constatate cu ocazia unei inspecții în cantonul silvic, nejustificate de pădurar, suntpeste3 retribuții lunare ale acestuia, după efectuarea cercetării prealabile, Biroul executiv al consiliului oamenilor muncii analiza și propunea conducerii unității, desfacerea contractului de muncă al persoanei vinovate, în condițiile art. 130 lit. e) sau f) din Codul muncii. S-a constatat că ceea ce reglementează art. 25 nu este un caz de desfacere disciplinară a contractului de muncă, astfel cum susține reclamantul, ci procedura de urmat în funcție de valoarea prejudiciului, respectiv după cum prejudiciul depășește sau nu 3 retribuții lunare ale pădurarului. Sancțiunea disciplinară a desfacerii contractului de muncă și procedura disciplinară erau reglementate, la acea dată, de Legea nr. 1/1970. Pe de altă parte, dispoziții acestei legi sunt abrogate implicit, sancțiunile disciplinare și procedura de urmat în cazul aplicării lor fiind reglementate în capitolul VI al Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 59/2000 și în Regulamentul de organizare și funcționare a consiliilor de disciplină prevăzute în Statutul personalului silvic aprobat prin Ordinul nr. 274/2002 emis de Ministerul Agriculturii, Alimentației și Pădurilor, coroborate cu dispozițiile din Codul muncii și din contractele colective de muncă, dar și cu dispozițiile Legii nr. 188/1999 privind Statutul funcționarilor publici, în măsura în care ordonanța de urgență nu dispune altfel (astfel cum se prevede prin art. 58 alin. 1 din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 59/2000).

S-a reținut că în prezent, concedierea salariatului în cazul în care acesta înregistrează pagube mai mari de 15 mc material lemnos imputabil, la o inspecție sau mai mari de 30 mc imputabili pe an este reglementată pe cale contractuală, fiind prevăzută în art. 59 alin. 1 lit. e) din Contractul colectiv de muncă nr. 3163/2.06.2005, text reținut ca temei juridic în decizia nr. 23/2006 alături de lit. a) - concedierea pentru cazul în care salariatul a săvârșit o abatere gravă sau abateri repetate de la regulile de disciplină a muncă ori de la cele stabilite prin contractul individual de muncă, contractul colectiv de muncă aplicabil sau regulamentul intern, ca sancțiunea disciplinară - și prin raportare la art. 100 lit. g). De asemenea, prin Regulamentul intern adoptat conform art. 257 din Codul muncii, la art. 24 se prevede că "angajatorul poate concedia salariatul care înregistrează pagube mai mari de 15 mc material lemnos imputabil la o inspecție sau mai mari de 30 mc imputabil pe an".

Reține instanța de recurs că în 15/1988 privind Regulamentul de pază, în capitolul III este reglementat controlul pazei pădurilor, vânatului și peștelui din apele de Regulamentul prevede două tipuri de inspecții: inspecții de fond și inspecții parțiale (pct. 16 și 17). Primele se efectuează de minimum două ori pe an în fiecare canton, una în semestrul I, după topirea zăpezii și alta în semestrul II, înainte de căderea (pct. 18 alin. 2); inspecțiile de fond se mai efectuează când cantonul trebuie predat unei alte persoane (pct. 18 alin. 3). În cauză, s-a făcut un singur control de fond, cel din semestrul I, în perioada 16-30.05.2005, control în urma căruia în paguba înregistrată de reclamant a fost inclus și volumul de masa lemnoasă nejustificat constatat la inspecția parțială, inspecție care, în conformitate cu pct. 17 alin. 2 și pct. 18 alin. 4 din Regulamentul de pază, se desfășoară doar pe o parte din canton, de regulă, în urma unei sesizări. Cele două texte analizate anterior (art. 59 lit. e) din contractul colectiv de muncă și art. 24 din Regulamentul intern) se referă la inspecțiile de fond întrucât acestea sunt cele care parcurg întreaga suprafață de pădure aflată în gestiunea pădurarului, iar nu numai o parte din canton.

Expertiza tehnică efectuată la Tribunalul Suceava nu poate fi reținută întrucât expertul și-a depășit cu mult competențele care îi revin potrivit art. 201 alin. 1 din Codul d e procedură civilă - lămurirea unor împrejurări de fapt - substituindu-se practic, prin concluziile formulate, instanței de judecată. În plus, expertul a analizat pagube produse în partizi care nu următoarele legătură cu abaterile constatate în cauză: partida 1023 din UP V ua 74, UP V ua 74 b, în condițiile în care, în cauză, ceea ce i s-a imputat reclamantului este materialul lemnos nejustificat din partizile 1486 UP V ua 77E și 5091 UP V ua 90B.

Aceeași eroare cu privire la partizile din care s-a constatat și imputat reclamantului lipsa de material lemnos a determinat tribunalul să facă un raționament greșit în legătură cu paguba reală stabilită în sarcina reclamantului. Astfel, tribunalul și-a fondat atât considerarea ca inutilă a efectuării unei alte expertize tehnice, cât și hotărârea pe care a pronunțat-o, pe o altă hotărâre judecătorească - respectiv decizia civilă nr. 36/15.01.2009 a Curții de Apel Suceava - care nu are nicio legătură cu prejudiciul din prezenta cauză.

A fost reținută și cea de-a doua abatere disciplinară constând în slaba preocupare și dezinteresul reclamantului pe linie de pază a fondului forestier, ceea ce a determinat tăierea ilegală a cantității de 364,091 mc material lemnos, chiar dacă volumul de 340,7565 mc nu îi este direct imputabil. Actele de constatare a infracțiunilor silvice au fost întocmite de către organul de control și nu de reclamant, deși acesta avea obligația, potrivit art. 11 lit. i) din Regulamentul intern, de a lua toate măsurile pentru prevenirea, limitarea și înlăturarea pagubelor, inclusiv prin efectuarea de controale preventive. Totodată este de reținut că, deși ul folosit la marcarea arborilor din UP V ua 77F era autentic, folosirea acestui nu a fost legală, iar reclamantul nu a cunoscut despre această activitate, nesocotindu-și astfel atribuțiile de serviciu; această faptă a fost descoperită abia cu prilejul controlului de fond efectuat în mai 2005.

S-a reținut că cele două abateri justifică aplicarea sancțiunii disciplinare contestate cu respectarea criteriilor prevăzute de art. 23 din Regulamentul intern, instanța de recurs apreciind că nu există argumente care să-i permită să înlocuiască sancțiunea disciplinată aplicată de angajator, astfel cum a solicitat acesta prin cererea de completare a acțiunii.

Împotriva deciziei 936/29.10.2009 a formulat contestație în anulare contestație întemeiată pe dispozițiile art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 318 Cod procedură civilă. Astfel, se arată că prin hotărârea a cărei retractare se solicită s-a încălcatdreptul la un proces echitabil,drept ce nu poate fi considerat efectiv decât dacă apărările părților sunt analizate efectiv de instanța adică dacă motivele, argumentele invocate sunt reflectate în decizia pronunțată, făcând trimitere la cauza Burza vs. România - hotărâre din 12.02.2008.

Se face trimitere la o decizie a (3678/30.06.2009) prin care s-a făcut aplicarea directă a art. 6 CEDO în soluționarea unei contestații în anulare.

Consideră contestatorul că instanța de recurs a omis să analizeze toate motivele invocate.

Astfel, arată că:

- nu s-a analizat săvârșirea abaterii disciplinare prin prisma art. 59 alin.1 lit. e - contractul colectiv de muncă, deși în hotărârea 207/2005 s-a reținut că cei 18 mc nejustificați au fost constatate în urma a două controale, instanța de recurs nu precizează dacă temeiurile au fost constatate în urma unuia sau mai multor controale.

- instanța de recurs a reținut că art. 25 regulamentul de pază aprobat prin Ordinul Ministrului nr. 5/1988, este abrogat implicit deși reține acest regulament atunci când analizează problematica aspectelor de fond și celor parțiale.

- nu au fost analizate apărările contestatoarei referitor la slaba preocupare pe linie de pază a fondului forestier. Astfel, nu s-a analizat faptul că s-a folosit ul original, că cel ce a întocmit rapoartele era în posesia ului original, că ing. a solicitat să se facă plângere penală.

- nu s-a analizat apărarea contestatoarei că a fost într-o imposibilitate obiectivă să asigure paza fondului silvic, deoarece a fost bolnav și internat în spital la începutul anului 2005.

- nu s-a analizat faptul că pârâta trebuia să desemneze alt cadru silvic care să preia atribuțiile contestatorului în perioada cât a fost spitalizat.

- s-a omis a se analiza apărarea referitoare la angajamentul de plată, respectiv faptul că acesta nu echivalează cu existența unei abateri.

Se mai arată că instanța de recurs a prezentat o situație eronată.

Prin întâmpinare, intimata a solicitat respingerea contestației arătând că nu sunt incidente dispozițiile art. 317-318 Cod pr.civilă. Apreciază intimata că toate aspectele de fapt și de drept, au putut și au fost ridicate la judecarea recursului, că nu este,dată situația prevăzută de art. 317 al. Ultim deoarece cererea de recurs a fost formulată de Direcția Silvică

Se invocă prin întâmpinare că nu poate fi probată apărarea în sensul că instanța de recurs a omis să cerceteze toate motivele invocate de părți, că nu se evidențiază nici o greșeală materială, arătându-se totodată că însăși contestatorul invocând art. 59 alin. 1 lit. e contractul colectiv de muncă achiesează la legalitatea și temeinicia deciziei criticate, deoarece prejudiciul probat în cauză depășește 200 mc la nivelul anului 2006.

Intimata face trimitere la o sentință civilă nr. 1788/19.10.2009 pronunțată în dosarul nr- apreciind că interpretarea regulamentului de pază reprezintă tocmai competența instanței. Apreciază intimata că prezenta cerere are un caracter formal dat fiind faptul că aceleași motive au fost invocate și într-o cerere de revizuire iar revenirea în sistem a reclamantului ar fi nu numai ilegală dar și profund imorală preconizând efectuarea unei activități ilicite în condițiile reintegrării. Se arată că printr-o cale extraordinară de atac nu se poate tinde la rejudecarea unei cauze.

Admisibilitatea contestației în anulare. Aplicarea directă a art. 6 Convenția Europeană a Drepturilor Omului - incompatibilitatea art. 318 - teza a II-a Cod pr.civilă, cu dispozițiile art. 6 - respectiv cu dreptul la un proces echitabil.

În aplicarea art. 20 alin.2 și art. 148 alin. 2 din Constituția României, judecătorul național are nu doar dreptul dar și obligația asigurării aplicării reglementărilor și jurisprudenței europene, revenindu-i rolul de a aprecia cu privire la prioritatea tratatelor privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte, precum și cu privire la compatibilitatea și concordanța normelor din dreptul intern cu reglementările ce vizează dreptul comunitar sau drepturile omului. În calitate de prim judecător al Convenției Europene a Drepturilor Omului, judecătorul național are obligația de a asigura efectul deplin al normelor acestuia, fără să fie nevoie să aștepte abrogarea acestuia de către legiuitor în acest sens fiind cauza Vermeire împotriva Belgiei - hotărârea din 29 noiembrie 1991 - seria A nr. 214 p. 84x26, hotărârea Dumitru împotriva României - cererea 71525/01 - 103 publicată în Monitorul Oficial nr. 830 din 5.12.2007.

Potrivit art. 148 alin.2 Constituția României, urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare iar potrivit art. 20 alin.2 dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte și legile interne au prioritate reglementările internaționale. Așadar, potrivit Constituției, principiul priorității este consacrat atât pentru dreptul comunitar cât și pentru tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului la care România este parte. Drepturile și libertățile fundamentale conținute de CEDO sunt cuprinse și în Carta Drepturilor Fundamentale (cap. I-III și subcap. VI - referitor la justiție), care a fost aprobată la 2.oct.2000 în ședința solemnă a Consiliului European de la, Carta garantând atât drepturile fundamentale ale cetățenilor Uniunii Europene, cât și drepturi de natură procesuală. În decembrie 2009 intrat în vigoare Tratatul d l Lisabona care cuprinde o prevedere potrivit căreia Carta dobândește aceeași valoare legală ca și Tratatul (până în 2009 Carta nu avea valoarea unui instrument juridic obligatoriu).

Prin urmare, în ce privește drepturile de natură procesuală se impune atât recunoașterea Convenției Europene a Drepturilor Omului (pe tărâmul drepturilor omului), cât și a Cartei drepturilor fundamentale (pe tărâmul dreptului comunitar). Respectarea drepturilor cetățenilor UE este parte integrantă a principiilor generale de drept, apărate atât de CEDO cât și de Curtea de Justiție, aplicabilitatea directă a dreptului comunitar însemnând aplicarea deplină și uniformă a reglementărilor sale în toate statele membre ( II) instanțele naționale având obligația să asigure efectul direct deplin înlăturând orice normă contrară internă ( III) respectarea acestui principiu decurgând din ordinea juridică comunitară care a devenit parte integrantă a ordinii juridice a statelor membre (cauza Costa ).

În aplicarea dreptului, judecătorul român se află atât sub jurisdicția Uniunii Europene, ținând cont de jurisprudența Curții de Justiție de la Luxemburg, dar și sub jurisdicția de la Strasbourg căruia România i s-a supus necondiționat la 20 iunie 1994 când a ratificat Convenția Europeană a Drepturilor Omului. Aplicarea prioritară a Convenției și obligativitatea jurisprudenței CEDO sunt principii directoare în dreptul și jurisdicția internă a țării noastre, fixate clar prin art. 20 alin.2 Constituție.

Solicitarea contestatorului de a fi aplicat art. 6 CEDO este reținută de instanță pentru următoarele considerente:

Constituția României nu definește ceea ce se înțelege prin sintagma,proces echitabil" însă, potrivit art. 20 alin. 1 dispozițiile constituționale privind drepturile și libertățile cetățenilor trebuie să fie interpretate și aplicate în concordanță cu Declarația Universală a Drepturilor Omului cu pactele și cu tratatele la care România este parte. Prin art. 6 din CEDO (ratificat prin Legea 30/94) a fost consacrat dreptul la un proces echitabil, aceasta presupunând în abordarea Curții Europene printre altele și,egalitatea armelor" și "motivarea hotărârii".

Jurisprudența organelor de la Strasbourg s-a dovedit a avea un caracter evolutiv cu privire la câmpul de aplicare a art. 6 în ce privește funcția publică. Astfel, prin hotărârile Peregrin Franței (1999), Lombardo Italia (1992) s-au reținut a fi aplicabile dispozițiile art. 6 în ce privește cariera funcționarului public și încetarea acesteia (în acest sens fiind și plângerea 9208) 80 în cauza Oleto de de Carvalbo Portugalia). Prin urmare și drepturile ce vizează funcția publică se circumscrie de aplicare a art. 6.

Din perspectiva egalității organelor, Curtea Europeană a reținut în cauza Dombo contra Olantei din 27.10.1993 că acest principiu cere ca,fiecare parte la un proces să beneficieze de o posibilitate rezonabilă de a-și expune cauza în fața instanței în condiții în care să nu o dezavantajeze semnificativ vis-a-vis de partea adversă. Prin art. 318 teza II Cod procedură civilă s-a consacrat doar pentru recurent posibilitatea de a-și valorifica susținerile formulate prin cererea de recurs și omise de instanță, legiuitorul deschizând calea contestației în anulare doar uneia din părți, intimatul din aceeași cauză neputându-și valorifica susținerile omise a fi cercetate. Prin art. 318 s-au avut în vedere ipotezele în care recurentului nu i s-a acordat,satisfacție echitabilă" și i s-a respins recursul sau i s-a admis doar în parte recursul, iar instanța de recurs a omis să cerceteze toate motivele, legiuitorul punând într_o poziție dezavantajoasă intimatul căruia, urmare a admiterii recursului părții adverse i se respinge acțiunea, dar nu i se deschide calea contestației atunci când apărările sale nu au fost analizate.

Art.318 teza II Cod procedură civilă rupe echilibrul impus de principiul egalității armelor câtă vreme intimatul care nu a obținut,satisfacție echitabilă" nu are posibilitatea să invoce omisiunea de a-i fi analizate apărările, dispoziția internă fiind contrară astfel art. 6 CEDO din perspectiva,egalității armelor". Este adevărat că legiuitorul are dreptul de consacra procedura de acces la justiție, iar accesul la justiție nu presupune automat și accesul la căile extraordinare de atac, însă, odată reglementată o astfel de cale trebuie avut în vedere ca dreptul la un proces echitabil să fie garantat în aceeași măsură părților implicate într-o judecată, drepturile protejate fiind concrete și efective. Dreptul de a invoca,omisiunea cercetării motivelor" este un drept garantat pentru ambele părți. Această omisiune nu poate avea relevanță diferită în funcție de calitatea părților de natură a justifica o cale de atac doar pentru recurent. Omisiunea aceleiași instanțe în a cerceta argumentele intimatului nu poate rămâne fără consecințe juridice decât cu înfrângerea principiului egalității armelor.

Un alt argument pentru care se impune aplicarea directă a art. 6 CEDO și care este de natură a duce la concluzia că și intimatul căruia i s-a omis a se analiza toate apărările îl constituie dreptul la un proces echitabil din perspectiva motivării hotărârii. Omisiunea instanței de a cerceta argumentele părților a fost analizată de Curtea Europeană în cauzele -Troija Spaniei, Perez Franței der Hurk vs.Olanda, Albina României, curtea reținând "art. 6 implică în sarcina instanței obligația de a proceda la un examen efectiv al tuturor argumentelor, elementelor de probă ale părților".

Față de cele expuse, această instanță aplicând direct dispozițiile art. 6 CEDO, concluzionează că omisiunea de a cerceta argumentele părților nu poate fi diferențiată după calitatea acestora și trebuie să producă efecte similare pentru toate părțile. Pe cale de consecință, în respectarea dreptului la un proces echitabil pentru menținerea,egalității armelor", curtea găsește ca admisibilă contestația în anulare prin care intimatul invocă omisiunea cercetării argumentelor invocate.

Pe fondul contestației în anulare, se reține că prin decizia a cărei retractare se solicită admițându-se recursul s-a procedat la evocarea fondului respingându-se acțiunea ca nefondată. Față de această soluție, instanța de recurs era ținută a răspunde tuturor argumentelor invocate de reclamantul-intimat prin acțiune și arătate în concluziile formulate cu prilejul soluționării recursului. Respingându-se acțiunea, hotărârea instanței de recurs trebuia să cuprindă motivele pentru care au fost înlăturate toate apărările reclamantului. Se reține însă că apărările contestatorului în sensul că s-a omis a fi analizate:

- argumentele ce vizează faptul că în perioada februarie-martie 2005 fost în concediu medical (fiind și internat în spital), fiind în imposibilitate obiectivă de a-și exercita atribuțiile de serviciu a căror neîndeplinire s-a reținut ca fiind abatere disciplinară.

- faptul că a sesizat conducerea Ocolului Silvic, respectiv pe ing., iar intimata trebuia să desemneze un înlocuitor al său;

- raportul ing. care solicită depunerea unei plângeri penale pentru folosirea ilegală a ului original de către acesta din urmă fiind în conflict de interese;

- împrejurarea că a avut calificativul,foarte bine în 2005";

- apărările ce vizează faptul că în tăierile ilegale s-a folosit ul original și nu dispozitive false, se confirmă, prin considerente omițându-se cercetarea acestora, împrejurare ce determină admiterea contestației.

Față de faptul că susținerea contestatorului se confirmă, instanța urmează a înlătura apărarea intimatei în sensul că nu se poate proba omisiunea cercetării tuturor motivelor.

Apărările intimatei cu privire la art. 317 Cod procedură civilă, urmează a fi înlăturate, contestația nefiind întemeiată pe dispozițiile art.317 Cod procedură civilă. Nici apărările ce vizează sentința 1788/2009 a Tribunalului Suceava și consecințele repunerii în profesie a contestatorului nu pot face obiectul analizei contestației în anulare, acestea putând fi puse în discuție cu prilejul soluționării recursului.

Instanța reține ca întemeiată apărarea intimatei în sensul că nu se poate reține existența unei greșeli materiale în accepțiunea art. 318 Cod procedură civilă, însă se reține că motivele prezentei contestații vizează în primul rând omisiunea cercetării tuturor apărărilor reclamantului intimat.

Este adevărat că pronunțându-se în cauza Mitrea vs.România 26105/3 la 29 iulie 2008 CEDO a apreciat că o cale extraordinară de atac nu poate fi admisă în absența unui defect fundamental (în acest sens fiind și cauza Stanca ). Însă, în aceeași hotărâre Curtea a apreciat,cu toate acestea principiul securității juridice nu este unul absolut", curtea recomandând redeschiderea unor procese ca fiind cea mai potrivită măsură reparatorie atunci când procedurile derulate în fața instanțelor nu au respectat cerințele art. 6 (cauza Lungoci României).

Admiterea contestației se impune tocmai în respectarea art.6, nerespectarea garanțiilor ce se circumscriu noțiunii de proces echitabil fiind de natură să justifice redeschiderea procesului.

Se reține că decizia de admitere a recursului a fost pronunțată ca urmare a aplicării art. 3041Cod procedură civilă. Este adevărat că potrivit acestui text instanța de recurs poate examina cauza sub toate aspectele, așadar și sub aspectul temeiniciei nu doar a cauzelor de nelegalitate însă câtă vreme instanța de recurs a reținut în motivare argumente ce nu au fost invocate în cererea de recurs era ținută a pune în discuție aceste argumente -Curtea Europeană în mai multe cauze: Barbera, și Jabardo Spania, Feldbugge Olanda,

- Reisse Elveția, a definit principiul contradictorialității astfel,sarcina judecătorului este de a veghea ca toate elementele susceptibile să influențeze soluționarea pe fond a litigiului să facă obiectul unei dezbateri în contradictoriu între părți".

, Curtea Europeană a condamnat România încauza Ieremeiov vs. România -4637/24 noiembrie 2009 reținând că pentru respectarea procesului echitabil o instanță nu poate desființa o hotărâre anterioară și a reaprecia probele fără să informeze într-un mod adecvat părțile interesate, considerând că a fost încălcat dreptul art.6. Deși hotărârea CEDO a fost pronunțată într-o cauză penală, ca principiu, sub aspectul respectării dreptului la un proces echitabil, este aplicabil și în ce privește drepturile civile.

Pentru cele ce preced, în baza art. 6 CEDO această instanță va admite contestația, va anula decizia 936/2009 și va stabili termen pentru soluționarea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite contestației în anulare formulată de contestatorul, cu domiciliul în com. jud. S, împotriva deciziei civile nr.936 din 29 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, în contradictoriu cu intimata ROMSILVA - DIRECȚIA SILVICĂ S cu sediul în mun. S, Bd. 1 - 2. nr. 6, jud.

Dispune anularea deciziei civile nr. 936/29.10.2009 pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-.

Stabilește termen la data de 5.03.2010 pentru soluționarea recursului, pentru când se vor cita părțile.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică,azi 5.02.2010.

PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,

-

GREFIER,

Red.

Red.

tehnored.

ex. 4

18.02.2010

Președinte:Lăcrămioara Moglan
Judecători:Lăcrămioara Moglan, Maria Violeta Chiriac, Loredana

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Alte cereri. Decizia 126/2010. Curtea de Apel Bacau