Alte cereri. Decizia 1291/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1291
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâtele B și B, ambele cu sediul în B,-, jud. B și împotriva sentinței nr. 906 din data de 25 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B, str. -, -.6, jud.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurentele-pârâte B și B și intimatul-reclamant.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, prin serviciul registratură intimatul a depus întâmpinare, toate părțile solicitând judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act de solicitarea părților de soluționare a cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată, rămânând în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău sub nr- reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâtele Administrația Finanțelor Publice a municipiului B și Direcția Generală a Finanțelor Publice B pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună anularea actului administrativ fiscal seria - 2B nr.- din 19.04.2007 și să fie obligate pârâtele să-i restituie taxa specială pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 1798 lei actualizată cu dobânda legală aferentă calculată până la momentul plății efective.
În motivarea acțiunii reclamantul a arătat că în luna martie 2007 achiziționat un autoturism nou, din import, marca Skoda, iar înmatricularea acestuia a fost condiționată de achitarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 1798 lei pe care a achitat-o cu chitanța seria - 2B nr.- din 19.04.2007.
Prin cererea înregistrată sub nr.15850 din 3.06.2009 la Administrația Finanțelor Publice Bas olicitat restituirea sumei, însă pârâta cu adresa nr.15991din 3.06.2009 i-a comunicat și taxa respectivă a fost încasată în temeiul art.2141alin 1-5 și art. 2142din Legea 571/2003, iar competența de a stabili încălcările Tratatelor la care România este parte aparține instituțiilor judecătorești.
Pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Baf ormulat întâmpinare, în cuprinsul căreia a invocat excepția lipsei calității procesuale pasive și pe fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii.
Pârâta Administrația Finanțelor Publice Baf ormulat întâmpinare, invocând excepțiile inadmisibilității acțiunii și a tardivității depunerii plângerii prealabile, pe fondul cauzei solicitând respingerea acțiunii.
Prin sentința nr. 906 din data de 25 iunie 2009 Tribunalul Buzăua respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a respins excepțiile inadmisibilității acțiunii și a tardivității depunerii plângerii prealabile invocate de pârâta Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, a admis acțiunea formulată de reclamantul, dispunând anularea actului administrativ fiscal seria - nr.- din 19.04.2007 și obligând pârâtele să-i restituie reclamantului taxa de specială pentru autoturisme și autovehicule în sumă de 1798 lei actualizată cu dobânda legală aferentă calculelor până în momentul plății efective.
Pentru a hotărî astfel, cu privire la excepția inadmisibilității invocată de către pârâta Administrația Finanțelor Publice B, instanța a reținut că aceasta este neîntemeiată deoarece actul seria - 2B nr.- din 19.04.2007 poate fi asimilat unui act administrativ fiscal, având în vedere efectul juridic al acestuia, de încasare la bugetul statului a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Conform dispozițiilor art.41 din OG nr.92/2002 privind Codul d e procedură fiscală, chitanța seria - 2B nr.- din 19.04.2007, se constituie în act administrativ fiscal întrucât este emis de organul fiscal privind drepturi și obligații fiscale, astfel cum sunt definite de dispozițiile art.2 lit. c din Legea 554/2004.
Taxa de primă înmatriculare este instituită prin ordonanță de guvern, iar sumele colectate s-au vărsat la bugetul de stat, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, este nefondată. De asemenea, nefondată a fost considerată și excepția tardivității formulării plângerii prealabile invocată de către pârâta Administrația Finanțelor Publice
Pe fondul cauzei instanța a reținut că reclamantul a achiziționat în luna martie 2007 un autoturism din import, marca Skoda. Pentru înmatricularea autoturismului în România reclamantul a fost obligat la plata taxei de primă înmatriculare în sumă de 1798 lei cu chitanța seria - 2B nr.- din 19.04.2007.
Prin cererea înregistrată sub nr. 15850 din 3.06.2009 reclamantul a solicitat restituirea taxei, însă pârâta a refuzat, așa cum rezultă din răspunsul comunicat prin adresa nr.15991 din 3.06.2009, invocând dispozițiile art.2141alin 1-5 și art. 2142din Legea 571/2003 privind Codul fiscal.
Potrivit dispozițiilor art. 2141-2143din Codul fiscal, pct. 3.11-312din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme
și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculări în România, de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea, atât pentru autoturisme și autovehicule noi cât și pentru cele rulate, aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Instanța a constatat că potrivit art. 90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, nici un stat membru nu aplică direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, textul amintit anterior interzicând discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, pentru acestea din urmă, România nepercepând nici o taxă.
Instanța a constatat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile din dreptul comunitar, evocate, care au prioritate față de dreptul intern, deoarece de la 1 ianuarie 2007 România este stat membru al Uniunii Europene, conform art. 148 din Constituția României, iar ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare (alin.2), iar Parlamentul, Președintele României, Guvernul și autoritatea judecătorească garantează aderarea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării și din prevederile alin. 2.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâtele B și B, ambele criticând soluția instanței de fond sub aspectul legalității și temeiniciei.
Recurentele arată că în mod greșit au fost respinse excepțiile invocate. Astfel, excepția tardivității invocată de Baf ost în mod greșit respinsă, instanța neobservând faptul că cererea de restituire a taxei plătite la data de 19.04.2007 a fost formulată la data de 3.06.2009,cu mult peste termenul de prescripție. În mod nelegal a fost respinsă și excepția inadmisibilității acțiunii, ignorându-se faptul că reclamantul nu a îndeplinit procedura specială de contestare a actelor administrativ fiscale.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei B, se arată că în mod greșit instanța de fond nu a constatat că aceasta nu este parte în raportul juridic născut între reclamantul - plătitor al taxei și B -organ fiscal care a emis actul fiscal contestat.
Pe fondul cauzei, s-a arătat că instanța de fond a ignorat prevederile nr.OUG 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ intrat în vigoare la 1.07.2008. Conform art. 11 s-a instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007-30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule.
Prin normele metodologice de aplicare a acestui act normativ s-a dispus numai restituirea diferenței dintre cele 2 taxe (cea achitată în perioada 1.01.2007-30.06.2008 și noua taxă de poluare) și nu restituirea integrală a taxei.
Obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art.148 alin.2 din Constituție și cea specială, prevăzută de art. 90 par.I din Tratatul, revine exclusiv Parlamentului nu și instanțelor judecătorești. De altfel, partea finală a art. 148 alin.2 din Constituție, prevede în mod expres că prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează
"cu respectarea prevederilor actului de aderare", tratat care instituie obligația Statului Român, deci a organului competent material de a armoniza legislația internă cu cea europeană.
În opinia recurentelor nr.OUG 50/2008 este un act normativ care asigură respectarea normelor de drept comunitar, neexistând motive temeinice pentru restituirea acestei taxe.
Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Cu privire la excepția inadmisibilității invocată de către pârâta-recurentă Administrația Finanțelor Publice B, instanța a reținut corect că aceasta este neîntemeiată deoarece actul seria - 2B nr.- din 19.04.2007 poate fi asimilat unui act administrativ fiscal, având în vedere efectul juridic al acestuia, de încasare la bugetul statului a taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule.
Conform dispozițiilor art.41 din OG nr.92/2002 privind Codul d e procedură fiscală, chitanța anterior menționată, se constituie în act administrativ fiscal întrucât este emis de organul fiscal privind drepturi și obligații fiscale, astfel cum sunt definite de dispozițiile art. 2 lit. c din Legea 554/2004.
Taxa de primă înmatriculare este instituită prin ordonanță de guvern, iar sumele colectate s-au vărsat la bugetul de stat, astfel încât excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, a fost corect respinsă ca nefondată. De asemenea, nefondată a fost considerată și excepția tardivității formulării plângerii prealabile invocată de către pârâta Administrația Finanțelor Publice B întrucât nu a operat decăderea reclamantului din termenul de a solicita restituirea iar de prescrierea dreptului la acțiune nu poate fi vorba întrucât Codul d e procedură fiscală prevede un termen de prescripție de 5 ani pentru obligațiile fiscale.
Pe fond se reține că articolul 148 alin. 2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect s-a motivat că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României, nu poate fi reținută de instanță întrucât, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului, dar și cu principiile instituite de în urma deciziilor de interpretare, are un vădit caracter ilicit.
Reclamantul a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru restituirea taxelor impuse cu încălcarea legislației comunitare după ce a adresat această solicitare Administrației Finanțelor Publice B, care i-a răspuns în sensul că suma a fost încasată în baza legii și cu respectarea art.2141din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal. Instanța de fond a reținut corect că încasarea taxei reprezintă un act administrativ fiscal și față de văditul caracter ilegal al taxei se impune restituirea acesteia.
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor Tratatului această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acestora pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Art. 11 din nr.OUG 50/2008, invocat de recurentă, este inaplicabil litigiilor în curs de soluționare și care au ca obiect restituirea integrală a sumelor colectate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
Astfel, nu se poate reține justificat că Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a
încasat nelegal taxa specială. Noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă, sentința recurată fiind temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtele B și B, ambele cu sediul în B,-, jud. B și împotriva sentinței nr. 906 din data de 25 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Buzău în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în B, str. -, -.6, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. E / - 5 ex./ 3.11.2009
Dosar fond -- Tribunalul Buzău
Jud. fond
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
