Anulare act administrativ . Decizia 1289/2009. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL
Dosar nr-
DECIZIA NR. 1289
Ședința publică din data de 13 octombrie 2009
PREȘEDINTE: Nițu Teodor
JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, jud. D, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 468 din data de 23 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în com., jud. D, prin reprezentant -iu și pârâta, jud.
Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.
La apelul nominal făcut în ședință publică, au lipsit recurenta-pârâtă D, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, intimata-reclamantă - SRL și intimata-pârâtă.
Procedura legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recurenta, în cuprinsul motivelor de recurs, a solicitat judecarea cauzei în lipsă, după care,
Curtea, luând act de solicitarea recurentei de soluționare a cauzei în lipsă, constată cauza în stare de judecată și rămâne în pronunțare asupra recursului.
CURTEA
Asupra recursului de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Dâmbovița sub nr-, reclamanta - SRL a chemat în judecată Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor - D și Administrația Finanțelor Publice, solicitând să fie obligate pârâtele să îi restituie suma de 10.312 lei, achitată cu titlu de taxă specială de primă înmatriculare, cât și a dobânzii legale de la data plății până la restituirea efectivă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a cumpărat o autoutilitară marca Ford, iar în momentul în care a dorit să înmatriculeze autoturismul, a achitat la data de 28.08.2007 la Trezoreria suma de 10.312 lei, conform facturii -/28.08.2007. A considerat reclamanta că taxa i-a fost percepută nelegal, că, deși este reglementată de prevederile art. 2141Cod fiscal, ea intră în contradicție cu dispozițiile legale comunitare în materie, în concret art.90 din Tratatul Comunității Europene, introducându-se un regim discriminatoriu pentru autoturismele aduse din Uniunea Europeană. Caracterul discriminatoriu și implicit nelegal al acestei taxe rezultă din aceea că taxa nu este percepută pentru autoturismele deja înmatriculate și revândute in România.
Prin întâmpinare, pârâta Das olicitat respingerea cererii, motivat de faptul că, în speță, nu se regăsesc situațiile reglementate de Legea 554/2004, apoi, organul fiscal a procedat la calcularea taxei speciale cu respectarea prevederilor legale în materie, respectiv art. 2141Cod fiscal și procedurii de calcul prevăzută de Ordinul MEF nr. 418/2007, dar având în vedere și dispozițiile OUG 50/2008 prin care a fost instituită, începând cu 01.07.2008 taxa de poluare pentru autovehicule. S-a considerat că acțiunea este prescrisă față de prevederile art.11 din Legea nr.554/2004. De asemenea, s-a considerat că reclamanta poate beneficia de dreptul de a-i fi restituită diferența dintre suma achitată cu titlu de taxă de primă înmatriculare și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa de poluare pentru autovehicule. A susținut pârâta că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.90 din Tratat, întrucât taxa de primă înmatriculate este plătită de toți proprietarii unor autoturisme, indiferent de proveniența acestora, la momentul primei înmatriculări in România.
Prin sentința nr. 468 din data de 23 iunie 2009 Tribunalul Dâmbovițaa admis cererea formulată de reclamanta - SRL în contradictoriu cu Statul Român, prin Ministerul Economiei și Finanțelor - Direcția Generală a Finanțelor Publice D și Administrația Finanțelor Publice, obligând pârâții la restituirea către reclamantă a sumei de 10.312 lei reprezentând taxă de primă înmatriculare, cu dobânda legală calculată de la data plății până la data restituirii efectivă a sumei și la 39,3 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că este nefondată susținerea pârâtei D potrivit căreia acțiunea ar fi prescrisă întrucât în cauză nu sunt incidente dispozițiile art.11 din Legea 554/2004, ci dispozițiile generale ale Decretului nr.167/1958 privind prescripția extinctivă, care prevăd un termen general de prescripție de 3 ani.
Reclamanta a achitat în contul Trezoreriei suma de 10312 lei, taxă de primă înmatriculare a autovehiculului marca Ford. La înmatricularea în țară a autovehiculului, potrivit art.21412143din Codul fiscal și pct. 311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal, reclamanta a fost obligată la plata unei noi taxe de înmatriculare.
Conform art.90 paragraful 1 din Tratatul Constitutiv al Uniunii Europene, niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre, impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare. Reglementarea comunitară are ca scop asigurarea liberei circulații a mărfurilor între statele comunitare în condiții normale de concurență, eliminarea discriminării fiscale între produsele importate și cele similare autohtone.
Deoarece România este stat membru al Uniunii Europene de la 01.01.2007, prin Legea 157/2005 de ratificare a Tratatului de aderare la UE și-a asumat obligația de a respecta dispozițiile din tratatele Comunității, dinainte de aderare; potrivit art.148 alin.2 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale UE, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, iar autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din aderare.
Instanța de fond a constatat că dispozițiile art.2141-2143Cod fiscal sunt reglementări contrare legislației europene și nu pot fi considerate aplicabile în speță, astfel că, taxa specială pentru reînmatricularea autovehiculului în România, în cuantum de 10.312 lei, a fost încasată cu încălcarea prevederilor art.90 alin.1 din Tratatul Constitutiv al UE, motiv pentru care a dispus obligarea pârâților la restituirea acestei sume reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta D, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
În motivarea recursului se invocă prevederile nr.OUG 50/2008 privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, act normativ intrat în vigoare la 1.07.2008. Conform art. 11 s-a instituit temeiul pentru restituirea diferenței dintre suma achitată de contribuabil în perioada 1.01.2007-30.06.2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prevederilor privind taxa pe poluare pentru autovehicule.
Prin normele metodologice de aplicare a acestui act normativ s-a dispus numai restituirea diferenței dintre cele 2 taxe (cea achitată în perioada 1.01.2007-30.06.2008 și noua taxă de poluare) și nu restituirea integrală a taxei. Obligația generică de armonizare a legislației interne cu cea europeană, instituită prin art.148 alin.2 din Constituție și cea specială, prevăzută de art. 90 par. I din Tratatul, revine exclusiv Parlamentului nu și instanțelor judecătorești. De altfel, partea finală a art. 148 alin.2 din Constituție, prevede în mod expres că prioritatea reglementărilor comunitare asupra dreptului intern se realizează "cu respectarea prevederilor actului de aderare", tratat care instituie obligația Statului Român, deci a organului competent material de a armoniza legislația internă cu cea europeană.
În opinia recurentei existența unei taxe de primă înmatriculare nu este contrară dispozițiilor comunitare, nefiind motive temeinice pentru restituirea acestei taxe. Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și pe fond respingerea acțiunii.
Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă precum și sub toate aspectele, potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat potrivit considerentelor ce urmează:
Articolul 148 alin. 2 din Constituția României instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul Sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României înmatriculate deja nepercepându-se această taxă, ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru al
Susținerea recurentei constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României, nu poate fi
reținută de instanță întrucât, fiind în discordanță cu prevederile Constituției României, ale Tratatului, dar și cu principiile instituite de în urma deciziilor de interpretare, are un vădit caracter ilicit.
Reclamanta a înțeles să se adreseze instanței de contencios administrativ pentru restituirea taxelor impuse cu încălcarea legislației comunitare după ce a adresat această solicitare Administrației Finanțelor Publice, care i-a răspuns în sensul că suma a fost încasată în baza legii și cu respectarea art.2141din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal.
Instanța de fond a reținut corect că încasarea sumelor plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare reprezintă un act administrativ fiscal și față de văditul caracter ilegal al taxei respective se impune restituirea acesteia.
Fiind adoptată cu ignorarea dispozițiilor Tratatului această taxă specială reprezintă o plată nedatorată, dispozițiile care o reglementează fiind contrare legislației comunitare, legislație pe care judecătorul național trebuie să o aplice fără a solicita sau aștepta eliminarea prealabilă a acestora pe calea legislativă sau prin orice alt procedeu constituțional.
Art. 11 din nr.OUG 50/2008, invocat de recurentă, este inaplicabil litigiilor în curs de soluționare și care au ca obiect restituirea integrală a sumelor colectate în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008.
Astfel, nu se poate reține justificat că Statul R are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială. Noua taxă instituită de nr.OUG 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație.
Restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridic de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea nr.OUG 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantei și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă, Curtea va respinge recursul ca nefondat, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.
Pentru aceste motive,
În numele legii
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D, cu sediul în Târgoviște, Calea Domnească, nr. 166, jud. D, în nume propriu și pentru Ministerul Finanțelor Publice, împotriva sentinței nr. 468 din data de
23 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Dâmbovița în contradictoriu cu reclamanta - SRL, cu sediul în com., jud. D, prin reprezentant -iu și pârâta, jud.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.
Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
- - - - - -
Grefier
Operator date cu caracter personal
Număr notificare 3120
Red. / - 5ex./ 28.10.2009
Dosar fond -- Tribunalul Dâmbovița
Jud. fond
Președinte:Nițu TeodorJudecători:Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida
