Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1290/2009. Curtea de Apel Ploiesti

ROMÂNIA

CURTEA DE APEL PLOIEȘTI

SECȚIA COMERCIALĂ ȘI DE contencios ADMINISTRATIV ȘI FISCAL

Dosar nr-

DECIZIA NR. 1290

Ședința publică din data de 13 octombrie 2009

PREȘEDINTE: Nițu Teodor

JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida

- - -

Grefier -

Pe rol fiind soluționarea recursului declarat de pârâta P, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 369 din data de 9 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P,-, jud.

Recursul este scutit de plata taxei judiciare de timbru.

La apelul nominal făcut în ședință publică, a răspuns intimatul-reclamant, reprezentat de avocat din cadrul Baroului P, care depune împuternicirea avocațială nr. 66/2009, lipsind recurenta-pârâtă

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, învederându-se instanței că recursul se află la primul termen de judecată, este motivat și scutit de plata taxei judiciare de timbru, după care,

Intimatul-reclamant, reprezentat de avocat, depune întâmpinare.

Curtea, luând act că nu se formulează alte cereri, constată cauza în stare de judecată și acordă cuvântul asupra recursului.

Intimatul-reclamant, reprezentat de avocat, arată că în mod corect instanța de fond nu a reținut excepția inadmisibilității acțiunii, deoarece potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004, procedura prealabilă cerută de lege a fost îndeplinită deși nu suntem în prezența unui act administrativ-fiscal propriu-zis.

În fapt, pârâta a invocat inadmisibilitatea acțiunii pentru a masca nelegalitatea nr.OUG 50/2008 și, chiar dacă s-ar admite că actul contestat este act administrativ-fiscal, termenul pentru realizarea procedurii prealabile al fi cel de 6 luni și nu de 30 de zile.

Pe fondul cauzei, se amintește cauza Simmenthal (1976), prin care a stabilit că judecătorul național este obligat să aplice normele comunitare, în mod direct, atunci când normele interne contravin acestora, fără a solicita sau aștepta eliminarea normelor interne pe cale administrativă sau a unei alte proceduri constituționale.

Se solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică, recurentul rezervându-și posibilitatea de a solicita cheltuieli de judecată pe cale separată.

CURTEA

Deliberând asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin acțiunea înregistrata pe rolul Tribunalului Prahova sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice P anularea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicul nr.57663/12.12.2008 și a chitanței seria - nr. -/12.12.2008 a Trezoreriei P; recunoașterea dreptului de a i se restitui taxa de poluare nedatorată; restituirea taxei de poluare în cuantum de 2891 lei care a fost achitată la achiziționarea din Germania a unui autoturism marca Audi A6 și plata dobânzii legale până la restituirea efectivă a sumei de bani.

In motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că a achiziționat din Germania autoturismul marca Opel pentru care a achitat, în vederea înmatriculării în România taxa de poluare cu chitanța seria - nr. -/12.12.2008 și că deși s-a adresat organului fiscal cu o cerere de restituire a plății nedatorate, aceasta a refuzat recunoașterea dreptului său prin adresa nr. 24703. A mai arătat reclamantul că se impune restituirea sumei de 2891 lei, întrucât taxa de poluare este o taxă nelegală și discriminatorie, întrucât în România se păstrează prin intermediul nr.OUG 50/2008,conceptul de taxa de primă înmatriculare", deși denumirea de taxă de poluare este în măsură să inducă, la o privire superficială în eroare, întrucât această taxă se percepe numai pentru autoturismele care se înmatriculează pentru prima dată în România - art. 4 lit. a, fără a face distincție între autoturismele produse în România și cele importate si nici între autoturismele noi și cele second-hand, în timp ce pentru autoturismele deja înmatriculate în România, la o nouă înmatriculare taxa nu este percepută.

Taxa instituită încalcă dispozițiile art. 90 par. I din Tratatul Comunităților Europene, care prevăd că niciun stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare.

Pârâta a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii, întrucât potrivit art. 7 alin. 11 din Legea nr. 554/2004 și art. 205 Cod pr.fiscală, reclamantul, înainte de a se adresa instanței, trebuie să solicite revocarea actului instituției emitente. Reclamantul s-a adresat organelor fiscale prin adresa nr. 24703/29.04.2009, solicitând anularea deciziei de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule nr. 57663/15.12.2008 și restituirea sumei de 2891 lei, însă contribuabilul a depus contestația peste termenul legal de 30 de zile de la primirea deciziei din data de 12.12.2008, iar contestația a fost înregistrată la Administrația Finanțelor Publice P în data de 21.04.2009.

Prin sentința nr. 369 din data de 9 iunie 2009 Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată de reclamantul în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice, a anulat decizia nr.5766/12.12.2008 emisă de pârâtă, obligând-o pe aceasta să restituie reclamantului contravaloarea taxei de primă înmatriculare în sumă de 2.891 lei, sumă actualizată cu dobânda legală până la data plății.

Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că eclamantul a achiziționat în luna decembrie 2008 din Germania, țară membră a Uniunii Europene,

un autoturism second-hand fabricat în anul 1995, pentru care a achitat în vederea înmatriculării taxa de primă înmatriculare cu chitanța seria - nr.-/12.12.2008.

Tribunalul a reținut că taxa specială pentru autoturisme și autovehicule a fost introdusă prin Legea nr.343/2006 în Codul fiscal, iar nr.OUG110/2006 a limitat această obligativitate, doar în ceea ce privește autoturismele și autovehiculele comerciale cu excepția celor special echipate pentru persoanele cu handicap și a celor aparținând misiunilor diplomatice, oficiilor consulare și membrilor acestora, precum și altor organizații și persoane străine cu statut diplomatic care își desfășoară activitatea în România. Această taxă este reglementată de dispozițiile art.2141-2143din Codul fiscal și de pct.311-312din Normele metodologice de aplicare a Codului fiscal.

Art.148 alin.2 din Constituția României stipulează că prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne.

Tribunalul a reținut că potrivit art.90 paragraf 1 din Tratatul Comunității Europene nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică, direct sau indirect, produselor naționale similare, tocmai pentru a nu permite existența unei discriminări din punct de vedere fiscal între produsele importate și cele similare autohtone, cu atât mai mult cu cât România nu percepe nicio taxă pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici. Cu toate acestea, cuantumul taxei speciale calculată după formula prevăzută de art.2141alin.3 este percepută numai pentru autoturismele înmatriculate în celelalte state comunitare și neînmatriculate în România, după aducerea lor în țară, dând naștere unui regim juridic fiscal discriminatoriu.

Constatând efectul direct al dispozițiilor art.90 (1) din Tratat pentru ordinea juridica a României, tribunalul nu a făcut aplicarea dispozițiilor art.2141-2143din Codul fiscal, dispoziții contrare, concluzionând nedatorarea taxei speciale achitată de către reclamant. Prin intrarea în vigoare a nr.OUG50/2008 s-a recunoscut caracterul nelegal al taxei de primă înmatriculare, recunoaștere materializată prin adoptarea ordonanței de urgență mai sus-menționate.

Împotriva sentinței instanței de fond a declarat recurs pârâta P, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, susținând că taxa de poluare nu este contrară dispozițiilor comunitare, neexistând motive temeinice pentru a se dispune anularea deciziei de calcul și restituirea sumei plătite de reclamant.

În motivarea recursului se invocă prevederile nr.OUG 50/2008, arătându-se, totodată, că reclamantul nu a respectat dispozițiile art. 7 din acest act normativ potrivit cărora decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule poate fi contestată în baza prevederilor nr.OG 92/2003.

Se solicită admiterea recursului, modificarea sentinței recurate și respingerea acțiunii reclamantului ca neîntemeiată.

Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca fiind legală și temeinică.

Examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate și a temeiurilor prevăzute de art.304 Cod pr.civilă, precum și sub toate aspectele potrivit art.3041Cod pr.civilă, Curtea reține că recursul este nefondat, potrivit considerentelor ce urmează:

Instanța de fond a apreciat în mod just și legal cauza dedusă judecății, în sensul că taxa de poluare a fost plătită, în mod obligatoriu, de către proprietarul autoturismului, în vederea circulării pe drumurile publice din România.

Prin intermediul nr.OUG 50/2008, conceptul de taxă de primă înmatriculare a fost înlocuit prin denumirea taxă de poluare, luându-se în calcul printre parametrii de referință și noxele de poluare ale autoturismului, cu toate că pentru anumite capacități ale motoarelor autoturismelor, legiuitorul, respectiv Guvernul României, a scutit de plata taxei de poluare autoturismele noi, mai ales că se viza producția auto internă, ca o măsură de protecționism, ilegală din punct de vedere al normelor comunitare.

În aparență, taxa de poluare, având la bază teza că "poluatorul plătește" este una corectă, dar scopul urmărit în concret este de a împiedica circulația bunurilor intercomunitare și de a proteja producția auto internă, încălcând astfel reglementările Tratatului de aderare la Uniunea Europeană.

Introducerea acestei taxei prin dispozițiile nr.OUG 50/2008, care potrivit art. 14 abrogă, la data intrării în vigoare, art. 2141din Codul fiscal, apare ca nelegală deoarece se încalcă dispozițiile art. 20 alin.2 din Constituția României, unde se arată că "dacă există neconcordanțe între pactele și tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului, la care România este parte, și legile interne, au prioritate reglementările internaționale, cu excepția cazului în care Constituția sau legile interne conțin dispoziții mai favorabile".

Se poate observa că dispozițiile art. 148 din Constituția României prevede faptul că dispozițiile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare, printre care și libera circulație a bunurilor, fără a pune bariere artificiale de natură fiscală, sunt obligatorii și au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare.

De asemenea, taxa instituită încalcă și dispozițiile art. 90 par.I din Tratatul Comunităților Europene, care prevede că nici un stat membru nu aplică, direct sau indirect, produselor altor state membre impozite interne de orice natură, mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor naționale similare.

Ca atare, se apreciază că în mod corect prima instanță a considerat nelegale dispozițiile nr.OUG 50/2008, conform cărora persoanele care efectuează achiziții intracomunitare de autoturisme trebuie să achite o taxă specială "de poluare" pentru înmatricularea și circulația publică în România, aceasta taxă fiind, ca efect, echivalentul efectului juridic al art. 25 CE, unde se arată că între statele membre sunt interzise taxele vamale la import și export sau taxele cu efect echivalent.

Această interdicție se aplică, de asemenea, taxelor vamale cu caracter fiscal. În acest sens, noțiunea de taxă cu efect echivalent, rezultă din jurisprudența comunitară și reprezintă orice taxă pecuniară impusă unilateral mărfurilor, în temeiul faptului că trec frontiera, ceea ce conduce la concluzia că taxa specială de poluare, în realitate, este un impozit indirect, respectiv o taxă cu efect echivalent în sensul art. 23 și 25 CE.

Ca atare, se încalcă atât principiul liberei circulații a bunurilor între statele comunitare, iar rostul acestor reglementări este de a interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone.

Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 312 Cod pr.civilă va respinge ca nefondat recursul, în cauză nefiind incident niciunul din motivele prevăzute de art. 304 Cod pr.civilă.

Pentru aceste motive,

În numele legii

DECIDE

Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta P, cu sediul în P,-, jud. P împotriva sentinței nr. 369 din data de 9 iunie 2009 pronunțate de Tribunalul Prahova în contradictoriu cu reclamantul, domiciliat în P,-, jud.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 13 octombrie 2009.

Președinte JUDECĂTORI: Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida

- - - - - -

Grefier

Operator date cu caracter personal

Număr notificare 3120

Red. / - 4ex./ 2.11.2009

Dosar fond -- Tribunalul Prahova

Jud. fond

Președinte:Nițu Teodor
Judecători:Nițu Teodor, Tănăsică Elena Stan Aida

Vezi și alte spețe de contencios administrativ:

Comentarii despre Anulare act de control taxe și impozite. Decizia 1290/2009. Curtea de Apel Ploiesti