Alte cereri. Decizia 1308/2009. Curtea de Apel Bacau
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL BACĂU
SECȚIA COMERCIALĂ, contencios ADMINISTRATIV SI FISCAL
Dosar nr- Decizia nr. 1308/2009
Ședința publică de la 17 2009
Completul compus din:
PREȘEDINTE: Morina Napa judecător
JUDECĂTOR 2: Vera Stănișor
JUDECĂTOR 3: Mona Gabriela
Grefier
&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&&
La ordine a venit spre soluționare contestația în anulare formulată de contestatorul CABINET MEDICAL VETERINAR Dr. împotriva deciziei nr. 746 din 01 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, în dosarul nr-.
La apelul nominal făcut în ședința părțile au fost lipsă la prima, precum și la a doua strigare a cauzei.
Procedură legal îndeplinită.
S-a făcut referatul oral asupra cauzei, după care;
Având în vedere că prin cererea depusă pentru acest termen de apărătorul recurentei s-a solicitat judecata în lipsă, instanța constatând cauza în stare de judecată a reținut cauza în pronunțare.
CURTEA
- deliberând -
Asupra contestației în anulare de față, constată următoarele;
Prin decizia civilă nr. 746/1.2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU în dosarul nr-, s-a admis recursul declarat de pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B împotriva sentinței civile nr. 507/20.05.2009 a Tribunalului Bacău și s-a modificat în tot această sentință, în sensul că s-a respins ca nefondată acțiunea promovată de reclamantul Cabinetul Medical Veterinar Dr. ( având ca obiect obligarea pârâtei la plata contravalorii serviciilor prestate de reclamant și neachitate, din perioada01.05.2008 - 01.11.2008).
Decizia instanței de recurs a fost motivată după cum urmează;
Prin sentința civilă nr. 507 din 20.05.2009Tribunalul Bacăua hotărât următoarele:
- a admis acțiunea formulată de reclamantul Cabinet Medical Veterinar dr. împotriva pârâtei Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor B;
- a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 5.840 lei reprezentând contravaloare servicii prestate aferente perioadei 01.05.2008-01.11.2008, actualizată cu indicele de inflație de la data plății efective a debitului în termen de 30 de zile de la rămânerea irevocabilă a hotărârii;
- a obligat pârâta să achite reclamantului suma de 434,3 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reținut următoarele:
Între părți s-a încheiat contractul de prestări servicii nr. 4180/26.04.2007 prin care reclamanta se obliga să presteze servicii sanitar veterinare. Contractul a fost prelungit prin act adițional până la data de 30.04.2008.
Datorită lipsei tarifelor pentru serviciile prestate, pârâta, în calitate de achizitor nu a mai organizat o nouă licitație, dar a continuat programul strategic privind identificarea și înregistrarea bovinelor, porcinelor, ovinelor și caprinelor, solicitându-i reclamantei monitorizarea în continuare a animalelor în aceleași condiții din contractul preexistent.
Prin HG nr. 515/2008 au fost stabilite și acțiunile sanitar veterinare din programul- porcinelor, ovinelor și caprinelor pentru anul 2008, ocazie cu care s-a dorit inițierea procedurii achiziției publice a acestui serviciu, dar acesta a fost întârziată din motive administrative privind aprobarea tarifelor.
Cum în final tarifele aprobate corespund celor pretinse de reclamantă în acțiune, cum serviciile au fost prestate de comun acord cu reclamanta, instanța urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 986 din Codul civil privind cvasicontractul ca fapt licit și voluntar din care se obligații reciproce între părți.
În baza dispozițiilor art. 1073 cod civil se impune reactualizarea pro rata temporis fiecare creanță cu indicele de inflație la data executării, pentru îndeplinirea exactă a obligației, iar în baza dispozițiilor art. 18 alin. 6 din Legea nr. 554/2004 se va stabili un termen de executare.
În termen legal împotriva hotărârii tribunalului pârâta Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Baf ormulat prezentulrecursîn motivarea căruia a arătat următoarele:
Valabilitatea contractului de prestări servicii încheiat cu reclamantul a fost până la 31.12.2007 și, conform prevederilor din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006 s-a prelungit pentru primele 4 luni ale anului 2008.
Acțiunile sanitar veterinare cuprinse în Programul strategic au fost stabilite prin Hotărârea Guvernului nr. 515/2008, prin art. 3 alin. 1 fiind aprobate acțiunile din Programul de identificare și înregistrare a porcinelor, ovinelor și caprinelor pentru anul 2008 și prevăzut în anexa 8.
La data de 6.06.2008 DSVSA a transmis în invitația nr. - pentru achiziția de servicii sanitar veterinare privind identificarea animalelor din, termenul limită de depunere al ofertelor fiind 19.06.2008, iar deschiderea ofertelor urma să aibă loc la data de 20.06.2008.
La data de 17.06.2008 s-a primit de la B nota de serviciu nr. 2834 prin care s-au solicita propuneri cu privire la factorii de evaluare care urmau a fi luați în considerare la întocmirea documentației pentru atribuirea contractului de achiziție publică, pentru aplicarea criteriului "oferta cea mai avantajoasă din punct de vedere economic", cu termen de transmitere a răspunsului 20.06.2008.
S-a constatat că era demarată o procedură, dar fără să fie întrunite condițiile solicitate de. Nota de serviciu 2947/9.09.2008 însoțită de Ordinul Președintelui nr. 77/2008 pentru aprobarea modelului documentației de atribuire a contractului de achiziție publică a stabilit pașii de urmat în organizarea licitației.
Astfel, se impune a fi reținut faptul că a acționat în conformitate cu dispozițiile legale referitoare la achiziția de servicii și că pentru perioada reclamată nu există temei legal pentru efectuarea plății solicitate aferente serviciilor efectuate de către reclamant.
Prinîntâmpinare, intimatul-reclamant, mai întâi, a reluat considerentele pentru care a fost pronunțată hotărârea recurată. În continuare, intimatul a susținut că recursul este nefondat având în vedere că nu a fost indicat temeiul de drept al recursului, respectiv unul din motivele de casare sau de modificare a hotărârii prevăzut de art. 304 din Codul d e procedură civilă. În sprijinul susținerilor sale, intimatul a invocat deciziile nr. 3247/19.10.2007 și nr. 499/30.01.2008 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, precum și o decizie pronunțată de Curtea de Apel Cluj (881/25.03.2005).
Curtea de apelconstată următoarele:
Fiind declarat împotriva unei hotărâri care, potrivit art. 20 alin. 1 din Legea nr. 554/2004, poate fi atacată doar cu recurs, acesta nu este limitat la motivele de casare prevăzut de art. 304 din Codul d e procedură civilă, instanța putând examina cauza sub toate aspectele; în acest sens se dispune expres prin art. 3041din Codul d e procedură civilă. Prin urmare, nu poate determina nulitatea recursului neindicarea motivelor de casare ori de modificare odată ce cauza poate fi examinată sub toate aspectele. Decizia nr. 3247/19.10.2007 a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția comercială, în soluționarea recursului declarat împotriva unei decizii pronunțate în apel d e Curtea de Apel Ploiești, iar decizia nr. 499/30.01.2008 a fost pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secția civilă și de proprietate intelectuală în soluționarea unui recurs împotriva unei decizii pronunțate de Curtea de Apel Suceava ca instanță de apel; prin urmare, ambele decizii invocate au fost pronunțate de instanța supremă în materii în care hotărârea primei instanțe este susceptibilă de a fi atacată cu apel și recurs, ceea ce face inaplicabil, în aceste cazuri, art. 3041din Codul d e procedură civilă.
Această instanță reține că principala critică adusă de pârâtă hotărârii recurate este fundamentată pe lipsa temeiului legal al acțiunii în strânsă legătură cu valabilitatea în timp a contractului de servicii dintre părți. Sub aspectul criticat sunt de reținut următoarele:
Obiectul acțiunii judiciare cu care poate fi învestită instanța de contencios administrativ este clar reglementat de art. 8 din Legea nr. 554/2004 și circumscris parțial de art. 18 alin. 4 din aceeași lege. În privința contractelor administrative alin. 2 al textului prevede căinstanța de contencios administrativeste competentă să soluționeze litigiile care apar în fazele premergătoare încheierii unui contract administrativ, precum și orice litigii legate de încheierea, modificarea, interpretarea, executarea și încetarea contractului administrativ. Individualizarea acestor contracte este făcută tot de Legea nr. 554/2004 care, la art. 2 lit. c) teza a II-a, asimilează actelor administrative șicontractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice; prin legi speciale pot fi prevăzute și alte categorii de contracte administrative supuse competenței instanțelor de contencios administrativ.
Sub aspectul încetării contractului administrativ se constată că, în cauză, contractul de servicii încheiat între părți în condițiile Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 34/2006 a privit perioada 26.04.2007 - 31.12.2007, fiind prelungit, prin act adițional, o perioadă de 4 luni, până la data de 30.04.2008.
Perioada de 4 luni cu care a fost prelungit contractul de servicii este termenul legal maxim prevăzut în cazul contractelor de achiziție publică de servicii cu caracter de regularitate. Se are în vedere faptul că, în cauză, contractul de servicii în discuție se înscrie în realizarea programelor care cuprind acțiunile de supraveghere, prevenire și control al bolilor la animale, al celor transmisibile de la animale la om, protecția animalelor și protecția mediului, programe reglementate, succesiv de Ordinul nr. 4/2008 al Autorității Naționale Sanitar Veterinare și pentru Siguranța Alimentelor, Hotărârea Guvernului nr. 515/2008 și, în prezent, Hotărârea Guvernului nr. 331/2009.
Termenul maxim de 4 luni pentru prelungirea contractelor de servicii cu caracter de regularitate este prevăzut de art. 6 alin. 3 lit. d) din Hotărârea Guvernului nr. 925/2006 pentru aprobarea normelor de aplicare a prevederilor referitoare la atribuirea contractelor de achiziție publică din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 34/2006. Astfel, una dintre cele patru condiții care trebuie îndeplinite cumulativ pentru ca autoritatea contractantă să-și poată exercita dreptul de a prelungi durata contractelor de furnizare sau de servicii cu caracter de regularitate, încheiate în anul precedent și a căror durată normală de îndeplinire expiră la data de 31, este aceea ca prelungirea contractului inițial să nu depășească o durată de 4 luni de la data expirării duratei inițiale de îndeplinire a acestuia.
Așadar, este cert faptul că pentru perioada 1.05.2008 - 1.11.2008 - pentru care reclamantul a solicitat plata serviciilor prestate - nu mai există o bază contractuală. În aceste condiții, acțiunea iese din sfera litigiilor cu care poate fi învestită instanța specializată de contencios administrativ, iar temeiul legal invocat în acțiune - art. 18 alin. 4 din Legea nr. 554/2004 care reglementează soluțiile pe care le poate pronunța instanța de contencios administrativ - nu mai poate fi aplicat. Aceasta nu semnifică o negare a exercițiului dreptului reclamantului de a-și valorifica pretențiile formulate împotriva pârâtei, ci doar că reclamantul nu a ales în mod corect calea judiciară de valorificare a dreptului său.
Împotriva deciziei civile nr.746/01.2009 s-a promovat contestație în anulare de către Cabinetul Medical Veterinar Dr., întemeiată pe dispozițiile art. 317 al. (1) pct. 2 și 318 Cod procedură civilă.
În motivarea cererii contestatorul a arătat că hotărârea instanței de recurs este susceptibilă de modificare, în urma contestației în anulare, pentru următoarele motive:
1. Instanța de recurs nu a cercetat fondul cauzei, admiterea recursului și respingerea acțiunii fiind pronunțate doar în urma analizării competenței instanțe; contestatorul consideră că se impunea a fi pusă în discuție problema competenței instanței de fond, cu consecința pronunțării unei soluții de declinare a competenței, conform dispozițiilor art. 158 și art. 159 Cod procedură civilă.
2. Curtea de APEL BACĂU - secția de contencios administrativ și fiscal nu era competentă să soluționeze cauza, dacă - în raport cu natura litigiului - a constatat că acesta nu se circumscrie legii speciale ( Legea nr. 554/2004); se susține că soluția instanței de recurs încalcă principiul contradictorialității și al rolului activ al instanței.
3. În raport de dispozițiile art. 318 Cod procedură civilă, contestatorul a susținut că acțiunea promovată se circumscrie dispozițiilor Legii nr. 554/2004, iar raportul juridic post-contractual nu are o altă natură juridică decât cel inițial, stabilit prin contractul de prestări servicii, iar în condițiile în care s-a constatat că fondul litigiul nu era de competența instanței de contencios administrativ, se impunea desființarea hotărârii, cu trimiterea cauzei la instanța competentă, respectiv Judecătoria Bacău.
Se mai arată că promovarea unei noi acțiuni la instanța competentă ar avea drept consecință achitarea unei noi taxe judiciare de timbru și îmbogățirea statului român cu această taxă.
În continuare, contestatorul reia considerentele de fapt și de drept ale acțiunii, arătând că în temeiul dreptului la un proces echitabil, instanța poate să aprecieze că interesul public cerea continuarea raportului juridic stabilit între părți inițial și că raportul juridic dedus judecății are caracter administrativ.
Pentru toate aceste motive se solicită admiterea contestației și fixarea unui termen pentru rejudecarea recursului, ori respingerea acestuia, iar în subsidiar - admiterea excepției necompetenței materiale a instanței de fond și trimiterea cauzei la instanța competentă.
Analizând prezenta contestație, în raport de dispozițiile art. 317 - 318 Cod procedură civilă, curtea constată următoarele:
Potrivit art. 317 al. (1) pct. 2 Cod procedură civilă, contestația în anulare se poate promova " când hotărârea fost dată de judecători cu încălcarea dispozițiilor de ordine publică referitoare la competență ".
Textul prevede că acest motiv poate justifica promovarea contestației în anularenumai dacă motivul nu a putut fi invocat pe calea apelului sau a recursului.
În speță, contestatorul nu avea interes să atace hotărârea instanței de fond, care îi era favorabilă, iar recurenta-pârâtă nu a invocat lipsa competenței materiale a instanței de fond.
Curtea observă că reclamantul-contestator interpretează greșit argumentele instanței de recurs din decizia atacată; instanța de recurs nu a desființat sentința pentru necompetența instanței de fond,ci a constatat că reclamantul a ales o cale greșită pentru valorificarea pretențiilor sale, în condițiile în care obiectul acțiunii nu se circumscrie dispozițiilor art. 18 al. (4) din Legea nr. 554/2004.
Ca urmare, nu se impunea a fi invocată excepția necompetenței materiale a instanței de fond, întrucât față de susținerile reclamantului ( că acțiunea este o cerere de contencios administrativ, fiind legată de executarea unui contract cu caracter administrativ ), acțiunea fost adresată instanței competente, însă curtea a constatat că pretențiile reclamantului nu își au temeiul în contractul invocat, al cărui termen a expirat.
Față de aceste împrejurări, se reține că față de obiectul și temeiul juridic al acțiunii, curtea de apel era competentă să soluționeze recursul, nefiind incidente dispozițiile art. 317 al.(1) pct. (2) Cod procedură civilă.
În ce privește dispozițiile art. 318 teza I și II din Codul d e procedură civilă, instanța constată că, deși a invocat aceste dispoziții legale, contestatorul nu face nici o referire concretă la încălcarea lor.
Toate motivele invocate în contestație reiau argumentele expuse la fond și în recurs și tind la repunerea în discuție a considerentelor de fapt și de drept ce stau la baza unei hotărâri irevocabile.
Nu se face referire la o eroare materială, în sensul prevederilor art. 318 al. 1 teza I Cod procedură civilă, eroare care ar trebui - oricum - să vizeze aspecte formale ale judecării recursului.
Nu se precizează vreun motiv de recurs care să nu fi fost examinat de instanța de recurs, iar contestatorul nici nu s-ar putea prevala de o asemenea situație, întrucât nu a exercitat calea de atac a recursului.
Toate celelalte aspecte expuse în contestație nu pot fi analizate de curte, întrucât exced dispozițiilor art. 317 - 318 Cod procedură civilă, tinzând la modificarea deciziei în urma soluționării unui veritabil " recurs la recurs ".
Față de considerentele expuse, în temeiul art. 317 - 318 Cod procedură civilă, curtea va respinge contestația în anulare promovată de Cabinetul Medical Veterinar Dr., ca nefondată.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondată, contestația în anulare formulată de contestatorul CABINET MEDICAL VETERINAR Dr. cu sediu ales la Cabinet de avocat - B,-, județul B împotriva deciziei nr. 746 din 01 octombrie 2009, pronunțată de Curtea de APEL BACĂU, în dosarul nr-. în contradictoriu cu intimata DIRECȚIA SANITARĂ VETERINARĂ ȘI PENTRU SIGURANȚA ALIMENTELOR cu sediul în B,-, județul
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică din 17 2009.
Președinte, - - | Judecător, - - | Judecător, - - |
Grefier, |
Red.sent.
Red. St, C,
Red.
Tehnored. 4 ex
12.01.2010
Președinte:Morina NapaJudecători:Morina Napa, Vera Stănișor, Mona Gabriela
