Alte cereri. Decizia 132/2010. Curtea de Apel Ploiesti
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
CURTEA DE APEL PLOIEȘTI
SECȚIA COMERCIALĂ DE contencios ADMINISTRATIV FISCAL
DOSAR NR-
DECIZIA NR. 132
Ședința publică din data de 27 ianuarie 2010
PREȘEDINTE: Chirica Elena
JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
- - -
Grefier -
Pe rol fiind soluționarea recursurilor declarate de recurentelor - pârâte
ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, Cod poștal -, Județ B, DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, Cod poștal -, Județ B, împotriva sentinței nr. 1235 din 28 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în B, str. - 1,. 8.. 11, Cod poștal -, Județ
Cererea de recurs este scutită de plata taxei de timbru.
La apelul nominal făcut în ședința publică au lipsit recurenții pârâți Administrația Finanțelor Publice a Mun. B, Direcția Generală a Finanțelor Publice B și intimatul reclamant.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de ședință, care învederează instanței faptul că recursurile formulate de recurenții pârâți Administrația Finanțelor Publice a Mun. B, Direcția Generală a Finanțelor Publice B sunt la primul termen de judecată, motivate, scutite de plata taxei de timbru, aceștia solicitând judecata în lipsă.
Curtea, verificând actele și lucrările dosarului constată cauza în stare de judecată având în vedere că recurenții pârâți Administrația Finanțelor Publice a Mun. B, Direcția Generală a Finanțelor Publice B au solicitat judecata în lipsă, rămânând în deliberare pronunță următoarea decizie.
CURTEA
Deliberând asupra recursurilor de față, reține următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Buzău sub nr-, reclamantul a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Finanțelor Publice Municipiului pronunțarea unei sentințe
prin care să se dispună obligarea pârâtei la restituirea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 1324 lei achitata cu chitanța nr.- din 04.02.2008 actualizată cu dobanda legală până la data plății efective.
In motivarea cererii reclamantul a arătat ca în luna septembrie a achiziționat un autoturism nou, din import, marca Peugeot 206 SW,iar înmatricularea acestuia a fost condiționată de achitarea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule în cuantum de 3.343 lei, pe care a achitat-o cu chitanța nr.- din 04.02.2008, din suma respectivă recuperând 2.019 lei, conform notei de restituire/rambursare anexată la dosar.
Precizează reclamantul că prin cererea înregistrată la pârâta Administrația Finanțelor a Municipiului B sub nr.16028 din 03.06.2009 a solicitat restituirea taxei întrucât aceasta contravine Tratatului UE la care Romania este parte, iar prin adresa nr.18408 din 05.06.2009 pârâta i-a răspuns că taxa a fost încasată în temeiul art.214/1 alin.1-5 din Codul Fiscal, astfel încât nu poate fi restituită,această taxă stabilită de art.214 Cod fiscal contravine art. 90 din Tratatul instituind Comunitatea Europeană.
Prin întâmpinarea depusă la dosar, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Bai nvocat excepția lipsei calității procesuale pasive a DGFP B, arătând că în proces calitatea de parte trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv al obligației ce formează conținutul raportului de drept material dedus judecații și actul contestat fiind emis de Administrația Finanțelor Publice a municipiului B, solicită admiterea excepției astfel cum a fost formulată și respingerea acțiunii față de DGFP ca fiind introdusă împotriva unei persoane fară calitate procesuală pasivă.
Pe fond solicita respingerea acțiunii arătând ca reclamantul a achitat suma de 3.343 lei cu titlu de taxă speciala pentru autoturisme si autovehicule, astfel cum rezultă din chitanța nr.-/04.02.2008, iar prin nota de restituire a Administrației Finantelor Publice B reclamantului i-a fost restituită suma de 2019 lei reprezentând diferență dintre taxa specială achitată pentru autoturisme și taxa de poluare pentru autovehicule,reținându-se că suma stabilită ca datorată prin decizia de calcul a taxei de poluare pentru autovehicule este de 1324 lei.
De asemenea, se precizează ca suma achitată de reclamant nu are caracterul unei taxe speciale pentru autovehicule și autoturisme, considerată discriminatorie, ci reprezintă taxa datorată în temeiul OUG nr50/2008 privind instituirea unei taxe de poluare.
Prin întampinarea depusă la dosar, pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului Bai nvocat excepția de tardivitate a plângerii prelabile formulată de reclamant, excepția inadmisibilității acțiunii ca urmare a inexistenței în speță a unui act administrativ, excepția de inadmisibilitate a acțiunii ca urmare a parcurgerii procedurii reglementate de OUG nr.50/2008.
In ceea ce privește la excepția de tardivitate a plângerii prealabile formulate de reclamant, pârâta Administratia Finanțelor Publice a municipiului arată că potrivit dispozițiilor art.7 alin.7 din Legea nr.554/2004 "plângerea în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce, pentru motive temeinice, și peste termenul prevăzut la alin.(1), dar nu mai târziu de 6 luni de la emiterea actului.
Termenul de 6 luni este termen de prescripție, astfel ca dreptul reclamantului de a formula plângere prealabilă s-a prescris în termen de 6 luni de la data plății, respectiv la data de 04.08.2008.
Referitor la excepția inadmisibilitații acțiunii pârâta arată că în speță nu există un act administrativ, chitanța prin care reclamantul a achitat taxa specială nefiind un act administrativ fiscal, întrucât nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 41 si art. 43 din Codul d e procedura fiscală, iar în ce privește excepția de inadmisibilitate a acțiunii ca urmare a parcurgerii procedurii reglementate de OUG nr.50/2008, pârâta Administrația Finanțelor Publice a municipiului B arată ca prin OUG nr.50/2008 legiuitorul a prevăzut o procedură legală de restituire diferenței dintre cuantumul taxei de primă înmatriculare reglementată de art.214/1-213/1 Cod fiscal și noua taxa pe poluare pentru autovehicule, reclamantul exercitând această procedură astfel cum rezultă din cererea de chemare în judecată, fiindu-i restituită suma de 2019 lei.
Pe fondul cauzei pârâta solicită respingerea acțiunii ca neîntemeiată arătând că prin intermediul legislației fiscale statul stabilește o serie de obligații fiscale în sarcina contribuabililor, obligații care îmbracă forma contribuțiilor fiscale obligatorii, ce constituie cele mai importante venituri ale bugetului de stat și alin.4 al art. 21 din Codul d e procedura fiscală prevede în mod expres condițiile în care se poate restitui o sumă achitată de un contribuabil și anume dacă se constată că plata a fost facută fără un temei legal, în speță plata taxei făcându-se în baza unor dispoziții legale imperative, neputându-se pune problema restituirii.
Prin sentința nr. 1235 din 28 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ s-au respins excepțiile invocate de pârâții DIRECTIA GENERALA A FINANTELOR PUBLICE B și ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B și s-a admis acțiunea formulată de reclamantul, în contradictoriu cu pârâții și a fost obligată pârâta ADMINISTRATIA FINANTELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B să restituie reclamantului suma de 1324 lei, cu dobânda legală calculată până la data plații efective, reprezentând taxa specială pentru autoturisme si autovehicule.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, în ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de către pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice B, instanța a considerat că este neîntemeiată în condițiile în care taxa a fost plătită în contul Trezoreriei, unitate aflată în cadrul DGFP B, iar refuzul restituirii taxei prin adresa nr.18404/05.06.2009 a fost formulat de Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice a municipiului
Referitor la excepția tardivitații depunerii plângerii prealabile, formulată de pârâta B, prin nerespectarea dispozițiilor art. 7 alin.7 din Legea nr.554/204, potrivit cărora plângerea în cazul actelor administrative unilaterale se poate introduce pentru motive temeinice si peste termenul prevăzut la alin.1 dar nu mai târziu de 6 luni de la emiterea actului, instanța a considerat ca este neîntemeiată întrucât potrivit art. 135 Cod procedura fiscală, termenul de a solicită restituirea sumelor încasate nelegal este de 5 ani.
În ceea ce privește excepția inadmisibilității cererii formulată de pârâta B, motivată de faptul că actul a cărui anulare se solicită, respectiv chitanța prin care reclamantul a achitat taxa specială nu este un act administrativ fiscal întrucît nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 41 si art. 43 din Codul d e procedură fiscală, este neîntemeiată deoarece acesta reprezintă un act administrativ fiscal în sensul art.41 din OG nr.93/2003, privind Codul d e procedură fiscală, întrucât este un act emis de organele fiscale competente și privește drepturi și obligații fiscale, astfel încât este cenzurabil pe calea contenciosului administrativ, constituind totodată act administrativ în înțelesul art.2 alin.1 lit.c din Legea nr.554/2004.
Referitor la excepția de inadmisibilitate ca urmare parcurgerii procedurii reglementată de OUG nr.50/2008, instanța a considerat că este neîntemeiată deoarece reclamantul solicită restituirea diferenței dintre taxa de poluare și taxa de primă înmatriculare, deci o sumă ce nu a fost restituită, în condițiile în care atât taxa de primă înmatriculare, cât și taxa de poluare, în anumite situații, au fost considerate ca încălcând legea comunitară.
Pe fondul cauzei, se reține prin sentință că, reclamantul a achiziționat un autoturism nou, din import, marca Peugeot 206 SW, iar pentru a-l putea înmatricula i s-a impus plata sumei de 3.343 lei cu titlu de taxă de prima înmatriculare, taxa fiind achitată cu chitanța nr.-din 04.02.2008, iar din suma de 3.343 lei a recuperat suma de 2.019 lei, conform notei de restiuire/rambursare, că această taxă prevăzută de art. 214/1 alin.1 Cod fiscal contravine dispozițiilor art. 90 din Tratatul instituit de Comunitatea Europeana- tratat obligatoriu pentru statul român după aderarea acestuia la Uniunea Europeana și potrivit art. 214/1 -214/3, din Codul Fiscal și pct. 31/1-31/2 din Normele Metodologice de aplicare a Codului fiscal, taxa specială pentru autoturisme și autovehicule se plătește cu ocazia primei înmatriculari în Romania de către persoana fizică sau juridică care face înmatricularea atât pentru autoturisme si autovehicule noi, cât și pentru cele rulate aduse din import, din state comunitare ori din alte state.
Se reține prin sentință că, potrivit art. 90 paragraf 1 din Tratatul constitutiv al Uniunii Europene, niciun stat membru nu aplică direct sau indirect produselor altor state membre impozite interne de orice natură mai mari decât cele care se aplică direct sau indirect produselor nationale similare, rostul acestei reglementari fiind de interzice discriminarea fiscală între produsele importate și cele similare autohtone, ori în România nu se percepea o taxa pentru autoturismele produse în țară și înmatriculate aici.
Organele fiscale din Romania au invocat legalitatea încasarii taxei ca urmare a aplicarii dreptului intern, respectiv a Codului Fiscal, iar reclamantul a invocat nelegalitatea acestuia ca urmare a aplicarii directe a reglementarii comunitare și de la 1.01.2007 Romania este un stat membru al Uniunii Europene, iar potrivit art. 148 din Constituția României, ca urmare a aderării, prevederile Tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum și celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu au prioritate față de dispozițiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare, iar Parlamentul, Președintele României și autoritatea judecătorească garantează aducerea la îndeplinire a obligațiilor rezultate din actul aderării.
Față de aceste considerente, instanta a constatat că în cauză sunt aplicabile în mod direct dispozițiile din dreptul comunitar care au prioritate față de dreptul național și întrucât în România, stat comunitar nu se percepea niciun fel de taxă pentru autoturismele produse și înmatriculate sau reînmatriculate în țara noastră, dar se percepea o astfel de taxa pentru autoturismele înmatriculate deja în celelalte state comunitare și reînmatriculate în România, după aducerea acestora aici, instanța a constatat o diferența de tratament, ceea ce constituie o discriminare a regimului juridic fiscal și contravine dispozițiilor menționate din Tratatul CEE, considerente pentru care intanța a admis pe fond acțiunea și a obligat pârâta B, să restituie reclamantului suma de 1324 lei cu dobânda legală calculată până la data plății efective, reprezentând taxa specială pentru autoturisme și autovehicule.
Împotriva sentinței au declarat recurs Direcția Generală a Finanțelor Publice B și Administrația Finanțelor Publice a Mun..
1.Recurenta Direcția Generală a Finanțelor Publice și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 304 pct.9, 3041Cod de procedură civilă, criticând hotărârea primei instanței prin aceea că în mod eronat a respins excepția lipsei calității procesuale, apreciind faptul că aceasta este neîntemeiată în condițiile în care taxa a fost plătită în contul Trezoreriei, unitate aflată în cadrul DGFP B, iar refuzul restituirii taxei prin adresa nr. 18804/5.06.2009 a fost formulat de DGFP B și
Față de aceasta învederează instanței de recurs faptul că reclamantul a solicitat Administrației Finanțelor Publice Municipiului să-i restituie suma reprezentând taxa de primă înmatriculare, iar aceasta prin adresa nr. 18804 din 05.06.2009 a răspuns în sensul respingerii acesteia.
Calitatea de parte în proces trebuie să corespundă cu calitatea de titular al dreptului și respectiv, al obligației ce formează conținutul raportului de drept material dedus judecații, astfel că, calitatea procesuală pasivă presupune existența unei identități între persoana pârâtului și cel despre care se pretinde că este obligat în raportul juridic dedus judecații.
Având în vedere faptul că taxa de primă înmatriculare a fost încasată de către Administrația Finanțelor Publice a Municipiului B, în calitate de organ fiscal teritorial, în vederea executării în concret a legii, dând naștere astfel la raporturi juridice, în opinia recurentei cauza trebuia soluționată numai în contradictoriu cu aceasta, astfel că greșit instanța de fond a respins excepția lipsei calității procesuale pasive.
În al doilea rând în mod greșit a fost admisă acțiunea reținând că suma plătită de reclamant nu a fost datorată potrivit legislației comunitare deoarece de la data introducerii art. 2141- 2143prin art. I pct.202 din Legea nr. 363/2006 a luat naștere raportul de drept material fiscal din care rezultă dreptul determinat, constând în perceperea taxei speciale pentru autoturisme și autovehicule și obligația corelativă de a plăti această taxă datorată bugetului general consolidat, taxa fiind achitată în baza acestor dispoziții.
Arată recurenta că, OUG nr. 50 din 21.04.2008, privind instituirea taxei de poluare pentru autovehicule, deși prevede la art. 14 alin.2 la data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă art. 2141-2143din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, menține obligația de plată a taxei cu ocazia primei înmatriculări
a unui autovehicul în România sau la repunerea în circulație a unui autovehicul după încetarea unei exceptări sau scutiri dintre cele la care face referire la art. 3 si 9 și potrivit pct. VI din Normele metodologice de aplicare a OUG nr. 50/2008, contribuabilul poate solicita restituirea sumelor reprezentând diferența de taxă plătită, atunci când taxa specială pentru autoturisme și autovehicule plătită în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme și autovehicule, este mai mare decât taxa pe poluare rezultată din aplicarea prevederilor OUG nr. 50/2008.
Față de aceste considerente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței nr. 1235/28.10.2009, pronunțată de Tribunalul Buzău ca fiind netemeinică și nelegală, iar pe fondul cauzei respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
2.Recurenta Administrația Finanțelor Publice a municipiuluia criticat hotărârea pronunțată de prima instanță în temeiul dispozițiilor art. 3041Cod de proc.civ, arătând într-un prim motiv de recurs că în mod vădit eronat instanța de fond a respins excepția de tardivitate a plângerii prealabile formulată de intimat, deoarece în raport cu data plății 4.02.2008, cererea intimatului reclamant de a-i fi restituită taxa achitată, a fost înregistrată la recurentă sub nr. 16028/3.02.2009, deci după un an și 4 luni de la data plății, ori potrivit alin. 7 al art. 7 al. Legii 554/2004, privind contenciosul administrativ, plângerea prealabilă se formulează pentru motive temeinice și peste termenul prevăzut la alin. 1,însă nu mai târziu de 6 luni de la data emiterii actului, acest termen fiind un termen de prescripție, astfel că, dreptul reclamantului de a formula plângerea prealabilă s-a prescris la data de 4.08.2008, la 6 luni de la data plății.
Arată recurenta că instanța de fond nu motivează respingerea excepției tardivității plângerii prealabile, raportat la disp. art. 7 alin. 7 din Legea 554/2004, termenul de 5 ani de prescripție a dreptului de a cere restituirea creanțelor fiscale, nu are absolut nici o legătură cu termenul de prescripție prevăzut de disp. art. 7 alin. 7 din legea contenciosului administrativ.
Prin al doilea motiv de recurs se arată că reclamantul și-a exercitat dreptul conferit de art. 11 din OUG nr. 50/2008, taxă de primă înmatriculare fiind recalculată la nivelul taxei de poluare și fiindu-i restituită diferența, ceea ce determină nu numai netemeinicia acțiunii ci și inadmisibilitatea acesteia, opțiunea reclamantului de recalculare a taxei la nivelul taxei de poluare este incompatibilă cu contestarea ulterioară a taxei, de vreme ce recalcularea s-a efectuat ca urmare a voinței reclamantului,astfel că întreaga motivare a instanței de fond este străină de natura pricinii.
Arată recurenta că OUG nr 50/2008, prin prevederile sale corespunde pe deplin disp. art. 90 din Tratatul, chiar în expunerea de motive se arată că această oirdonanță a fost adoptată, având în vedere necesitatea de măsuri pentru a asigura respectarea Normelor de drept comunitar aplicabile, inclusiv a jurisprudentei Curții de Justiție a Comunităților Europene, astfel că în mod greșit a fost admisă acțiunea și obligată recurenta să restituie recurentului reclamant suma de 1324 lei.
Curtea, examinând sentința recurată prin prisma criticilor formulate, a probelor administrate, a actelor normative ce au incidență în cauză, precum și sub toate aspectele conform art. 3041Cod procedură civilă, reține următoarele:
Vor fi analizate împreună cele două recursuri întrucât în cea mai mare parte motivele de recurs sunt identice.
Primul motiv de recurs invocat de DGFP B cu privire la respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive este nefondat având în vedere că această recurentă este organul ierarhic superior față de B, sumele ce au fost plătite cu titlu de taxă de primă înmatriculare au constituit venituri la bugetul statului și pentru opozabilitatea hotărârii privind restituirea sumelor, această recurentă are calitate de parte în prezenta cauză.
In ce privește primul motiv de recurs invocat de recurenta B, privind tardivitatea plângerii prealabile, critica adusă sentinței de recurentă este nefondată.
Susținerea recurentei că, instanța de fond nu a motivat respingerea excepției invocate, este nefondată, în considerentele sentinței se motivează de ce această excepție nu este întemeiată.
Intr-adevăr, în mod corect și legal prima instanță a considerat că, excepția de tardivitate a plângerii prealabile nu este întemeiată, deoarece potrivit disp. art. 135 din Codul d e procedură fiscală, termenul de a solicita restituirea sumelor încasate nelegal este de 5 ani, în speță, recurenta nu a emis un act adminsitrativ fiscal de plată a taxei de primă înmatriculare, respectiv o decizie de calcul, care să reprezinte act administrativ fiscal și care potrivit dispozițiilor art. 7 din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ, să fie atacat cu plângere prealabilă în termenul prevăzut de disp. alin. 1 al. art. 7, de 30 de zile de la data comunicării actului pretins nelegal, ori în termenul prevăzut de disp. art. 7 alin. 7 din lege, în termen de 6 luni de la data emiterii actului, pentru motive temeinice.
Cea de-a doua critică adusă sentinței de aceeași recurentă, cu privire la inadmisibilitatea acțiunii ca urmare a parcurgerii procedurii reglementată de art. 90 din OUG 50/2008 privind instituirea taxei de poluare, critica este nefondată, deoarece intimatul reclamant a solicitat restituirea diferenței dintre taxa de poluare și taxa de primă înmatriculare, deci o sumă ce nu a fost restituită, în condițiile în care atât taxa de primă înmatriculare cât și taxa de poluare, în anumite siutații au fost considerate ca încălcând legea comunitară, ca fiind discriminatorii.
În legătură cu celelalte motive de recurs ce vizează fondul litigiului, invocate de recurente, Curtea reține că, în conformitate cu prevederile articolul 148 alin.2 din Constituția României se instituie principiul priorității dreptului comunitar în fața celui național, astfel că în mod corect instanța de fond a reținut că în cauză sunt aplicabile dispozițiile art.90 alin.1 din Tratatul Comunităților Europene.
Judecătorul național are obligația să aplice dispozițiile dreptului comunitar și să asigure realizarea efectului deplin al acestor norme, această obligație rezultând și din dispozițiile constituționale (art.148 alin.4) și din dispozițiile art.220 din Tratatul, sistemul de taxare nu trebuie să fie discriminatoriu, pentru autovehiculele second-hand de pe teritoriul României, înmatriculate deja, nepercepându-se această taxă ca pentru autovehiculele second-hand înmatriculate pe teritoriul altui stat comunitar membru a
Susținerea recurentelor constând în aceea că taxa a fost încasată cu respectarea tuturor prevederilor legale în materie - temeiul de drept fiind prevederile unei legi ce emană de la puterea legislativă, Parlamentul României, nu poate fi reținută de instanță, întrucât este în discordanță cu prevederile Constituției României, ale
Tratatului CE, dar și cu principiile instituite de CJCE în urma deciziilor de interpretare și are un vădit caracter ilicit.
Pe de altă parte, potrivit dispozițiilor art. 1 din OUG nr. 50/2008 taxa rezultată ca diferența între suma achitată de contribuabil în perioada 1 ianuarie 2007 - 30 iunie 2008, cu titlu de taxă specială pentru autoturisme si autovehicule și cuantumul rezultat din aplicarea prezentelor prevederi privind taxa de poluare pentru autovehicule, se restituie pe baza procedurii stabilite în normele metodologice de aplicarea ordonanțe de urgență, ceste norme au fost aprobate prin HG nr. 686/2008. Curtea reține că taxa specială ce face obiectul prezentei cauze a fost încasată în baza legislației interne în vigoare anterior datei de 1 iulie 2008 și care a fost apreciată ca fiind contrară normelor comunitare, într-o atare ipoteză, se aplică principiul conform căruia când un stat membru a impus sau aprobat o taxă contrară dreptului comunitar este obligat să restituie taxa percepută prin încălcarea acestuia, din această perspectivă reclamantul intimat are dreptul la restituirea integrală a taxei speciale încasate în temeiul unor dispoziții legale contrare normelor comunitare.
În astfel de situații Curtea de Justiție Europeană a decis că statele membre trebuie să asigure rambursarea taxelor colectate cu încălcarea prevederilor art. 90 din Tratat, cu respectarea principiilor ce guvernează autonomia procedurală și îmbogățirea fără justă cauză. Totodată, a mai decis că în astfel de cauze pot fi plătite și daune pentru pierderile suferite [A se vedea: CJCE, cazul nr. 68/79, I/S re danois des impts accises, precum si cauza conexata nr. C-290/05 si C-333/05 si, par. 61-70].
Din această perspectivă, nu se poate reține justificat că Statul Român are un temei legal de reținere a unei părți din taxa încasată ilegal anterior datei de 1 iulie 2008 pe care s-o compenseze în parte cu o altă taxă ce urmează a fi percepută în temeiul unui alt act normativ adoptat ulterior raportului juridic de drept material fiscal în baza căruia s-a încasat nelegal taxa specială.
Curtea mai reține, în context, că noua taxă instituită de OUG nr. 50/2008 este stabilită pe alte principii decât taxa specială anterioară, are alt mod de calcul și altă destinație. Așa fiind, Curtea apreciază ca nu este posibilă, pe de o parte admiterea recursului și respingerea acțiunii reclamantului menținând ca legală taxa specială încasată sub imperiul normelor din Codul fiscal pe considerentul incidenței și efectelor produse de OUG nr. 50/2008, dar pe de altă parte nici nu se poate admite recursul cu consecința îndrumării reclamantului să urmeze procedura anevoioasă și plină de riscuri în scopul restituirii integrale a taxei prin aplicarea noului act normativ. A admite această teză ar însemna ca soluția dată acțiunii reclamantului să nu fie integrală și eficace, de vreme ce pârâta în continuare că taxa specială s-a perceput în baza unei norme legale interne contrare dreptului comunitar.
Nu în ultimul rând, Curtea reține că restituirea doar a diferenței între taxa specială încasată anterior pe baza unei norme legale abrogate la 1 iulie 2008 și taxa de poluare ce urmează a se percepe în temeiul actului normativ aplicabil după această dată pune problema aplicării noului act normativ și pentru trecut, respectiv taxa specială încasată ilegal s-ar valida prin aplicarea retroactivă a unui alt act normativ inactiv la data nașterii și consumării raportului juridice de drept material fiscal, ceea ce evident contravine principiului neretroactivității legii consacrat de art. 15 alin. 2 din Constituție.
Din această perspectivă, aplicarea OUG nr. 50/2008 nu poate paraliza demersul reclamantului și nici nu poate pune sub semnul îndoielii legalitatea și temeinicia sentinței recurate conform argumentelor deja expuse în prezentele considerente.
Reținând că sentința recurată este temeinică și legală sub aspectul tuturor criticilor formulate, Curtea, în baza dispozițiilor art. 3041și 312.pr.civilă, va respinge recursurile ca nefondate, în cauză nefiind incident nici unul din motivele prevăzute de art. 304.pr.civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge recursurile declarate de pârâtele ADMINISTRAȚIA FINANȚELOR PUBLICE A MUNICIPIULUI B,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, Cod poștal -, Județ B, și DIRECȚIA GENERALĂ A FINANȚELOR PUBLICE,prin reprezentanții săi legali, cu sediul în B,-, Cod poștal -, Județ B, împotriva sentinței nr. 1235 din 28 octombrie 2009 pronunțată de Tribunalul Buzău - Secția Comercială și de Contencios Administrativ, în contradictoriu cu intimatul - reclamant, domiciliat în B, str. - 1,. 8.. 11, Cod poștal -, Județ
Irevocabilă.
Pronunțată în ședința publică azi, 27 ianuarie 2010.
Președinte, JUDECĂTORI: Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
Grefier,
Operator de date cu caracter personal
Nr. notificare 3120
Red. EC/DD
6 ex/28.01.2010
f- Tribunalul Buzău
Președinte:Chirica ElenaJudecători:Chirica Elena, Preda Popescu Florentina Dinu
